Frunze fără rod: Anatomia unei credințe de fațadă (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Mai țineți minte cum am petrecut acum șase ani Paștele, mai știe cineva pe Zoom online și aduc aminte și acuma că eram cu copiii la aceste serri de rugăciune și le spuneam, uite, este atât de important să fim în această săptămână atenți și preocupați cu ce s a întâmplat cu Domnul Iisus și am avut program și duminică pe Zoom, țineți minte, și copiii au făcut un programel în care au pregătit cântecelele și s a făcut un montaj.

[0:39]Iată că au trecut șase ani de atunci și ce ni se părea atunci ca fiind ceva foarte foarte greu, foarte așa înfricoșător, era de abia începutul pandemiei. Iată că a trecut și este și aceasta o lecție legată de credința noastră, legată de încrederea în Domnul. Un lucru aș menționa că atunci parcă era mai mulți pe Zoom. Vă aduceți aminte? Era mai mulți, cred că de 50 60 la acele servicii, chiar dacă erau câțiva utilizatori, erau mai mulți în casă. De ce oare alege biserica să și nu biserica în general, ci biserica noastră sau hai să spunem biserica creștină după Evanghelie, că nu sunt multe care păstrează această săptămână ca fiind un moment special? Pentru că, vedeți, lucrurile se repetă și în fiecare an să știți că și pentru noi e o provocare, că dacă ai căzut doi ani la rând la marți sau la miercuri, chiar discutam la început că miercurea e cea mai grea zi,

[1:49]că nu prea știi ce s a întâmplat, cronologiile pe care le avem de multe ori se întrepătrund și nu e foarte clar. Duminică știm, luni știm, foarte clar, joi fără tăgadă, vineri, de asemenea, marți, miercuri puțin mai să zic așa, se întrepăt evenimentele. De ce oare facem lucrul acesta? Venim o săptămână, seară de seară ca să vedem ce s a întâmplat cu această săptămână din viața Domnului Iisus. Dacă ne uităm la Evanghelii, de exemplu, dacă vă uitați la Marcu, o să vedeți că mai mult de jumătate din această carte este alocată acestei săptămâni. Luca, dacă ne uităm la tot corpusul celor patru evanghelii, găsim că predomină săptămâna aceasta undeva la

[2:38]50 60% din Evanghelii este doar săptămâna aceasta. Cu alte cuvinte, este și intenția, vedeți, a Duhului Sfânt manifestată prin autorii evanghelilor sau evangheliștii Matei, Marcu, Luca în mod special și care sunt sinoptici la Ioan avem chiar mai mult găsim în corpusul lui la Ioan acest lucru. De ce? Pentru că este un moment culminant la care ei trebuie să ajungă. Ei când scriu aceste Evanghelii sunt scrise după unele epistole. Galateni, de exemplu, e scrisă mai înainte de toate. Sunt scrisă undeva până în anii '0, 70, 80, chiar și 90. Evanghelia după Ioan. Deci dacă Domnul Iisus a trăit, a murit în anii 30 și ceva, cam așa, anii 33,

[3:27]34, să spunem, că a trebuie să treacă 30 de ani de la prima ca să apară prima Evanghelie. Și dacă v ar pune și dumneavoastră cineva să scrieți evenimente de acum 30 de ani, chiar dacă Duhul Sfânt are rolul de a i în insufla, mereu gândiți evenimentele printr o perspectivă. Sora Luiza, acum 30 de ani, nu știu, găsiți un eveniment, ceva sau cineva care s a căsătorit acum 30 de ani și are o ai deja după atâția ani ți se sedimentează și ai o ai o perspectivă anume asupra evenimentului și vei primi printr un unghi. Ce e interesant că la toți evangheliștii, la cei care scriu aici aceste evanghelii, găsim același unghi. Ei privesc toată evanghelia uitându se înapoi, pleacă de la cruce și așează în jurul crucii și a învierii. Evenimentele [voce dreasă]masive acolo încarcă atât cât se poate și apoi pentru restul alocă timp mai mai

[4:27]puțin sau spațiu mai mai puțin, mai restrâns. De ce? pentru că scopul lor e să scoată în evidență cel mai important eveniment din istoria omenirii și punctul culminant al lucrării Domnului Iisus și anume ziua de vineri, care dacă ne uităm la ziua de vineri chiar ar fi interesant, poate reușim și să vedem cum va fi pentru vineri să citim toate textele. Că de ce spun asta? Că eu eram planificat vineri și deja pregătisem textele. Acuma poate să fie altcineva și vedem cum facem. Dar ca idee, dacă ne uităm, ziua de vineri are cel mai mult spațiu dintre toate. La joi avem puțin, masa acolo cine de ten la vineri plin. Și uitați vă, avem arestarea în grădina Ghițiman care stă dimineața, apoi înfățișarea, mare preot, Ana, caiafa, biciuirea, bagiocurile, crucificarea, mult spațiu, capitole întregi. Și asta de fapt este esența Scripturii, pentru că toate lucrurile converg și

[5:29]ajung aici. Și ceea ce încercăm noi în această săptămână este exact să facem acest lucru, să ne pregătim inimile și să urmăm acești pași săpați sau creați de evangheliști, insuflați de Duhul Sfânt, ca să ne ajungem pregătiți în ziua de vineri să înțelegem acest punct culminant. De ce Domnul Iisus Hristos alege sau Dumnezeu de fapt și Domnul Iisus Hristos, că sunt una, aleg această cale

[5:59]pe care noi nu știu dacă am fi putut s o gândim. A fost surprinzătoare pentru toată lumea și mai special a fost faptul că au crezut că ei controlează. Aici a fost. Ăsta este secretul. Dacă ai fi întrebat atunci pe Pilat, spunea că el a condamnat. I a și părul rău că a încercat să scape, dar a zis: „Hai, ce să fac? Încă o răscoală îmi ajunge. Deja avusese două și oricum după asta mai

[6:27]apare încă o chestie și el ajunge și se va sinucide în Italia. Pilat, asta consemnează istoria. I a mai trebuit încă o răscoală cinavrul cu Iisus a fost a urmat imediat. Dacă l ai fi întrebat pe Ana și Caiafa, spuneau că ei au hotărât. Dacă ai fi întrebat pe cei care au bătut cu ele, care au ținut ciocanul și au străpuns cu acele piroane, ar fi spus că ei au făcut lucrul ăsta, că ei au avut autoritatea și puterea. Dacă l ai fi întrebat pe diavolul care părea că orchestra totul, ar fi spus că el este mintea din spate care înfrânge planul lui Dumnezeu. Și iată, iată că toți sunt convinși că ei de fapt fac jocurile. Și mai presus de toate este Dumnezeu care se folosește de toate lucrurile acestea ca planul lui făcut cu mii de ani înainte și proclamat, de exemplu, cu Isaia cu 700 de ani înainte de Hristos să fie aditera.

[7:28]Și Dumnezeu apoi vine și tot ce au făcut ei sparge în ziua învierii sau planul acesta lor că gata, Hristos e mormânt, sigilați piatra, să nu iasă de acolo, pecetluiți situația așa cum este și după ce are această acțiune de răscumpărare, care aici aș o întrebare pe care mi o pune ar fi: Ce s a întâmplat de fapt în momentul când Domnul Iisus moare și nu e consemnat? Că noi nu știm. Când el spune, de exemplu, s a isprăvit atunce. Aia noi vedem pe pământ, a consemnat. Ioan a auzit, era la piciorul crucii. Dar în cer ce s a întâmplat? Pentru că atunci s a schimbat istoria. Din momentul acela când Domnul Iisus a murit pentru păcatele noastre, din momentul acela apare acest element al substituirii. El moare pentru cel care crede în el. Și oarecum a fost în cer. Pentru că vedeți pe pământ se rupe

[8:28]perdeaua, întunericul, cutremurul, ies morți din morminte și el strigă: "Sa a isprăvit". Și astea semnele vizibile în lumea materială văzută de evangheliști. Dar în cer nu știm ce a fost, că ceva s a spart acolo, ca o lege a lui Moose care s a spart de o stâncă. Și ce spunea legea aceasta? Ai murit, ai păcătuit, vei muri. Toți care au păcătuit, plata păcatului e moartă. Și în momentul când Domnul Iisus săvârșește lucrarea aceasta, în cer apare scris altceva. Da? Căci oricine crede în fiul are viață

[9:03]pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Cumva se întâmplă ceva și în lumea aceasta spirituală și cred că este un lucru extraordinar de frumos pentru noi ca și credincioși, urmași ai Domnului Iisus, să ne pregătim în acest mod. Ăă ce avem în textul de astăzi și bineînțeles că lucrurile se repetă. Cred că fiecare atunci când avem câte o seară de prezentat încercăm să venim cu o perspectivă proaspătă, așa, un gând nou ca să fie ceva să ne să și să ne încurajeze, să ne îndemne. Noi ce avem în seara aceasta, am putea s o numim ziua aceasta de luni, este lunea curățirii. Da, așa am putea s o numim, pentru că avem două ăă situații aici.

[9:58]ăă în care Domnul Iisus Hristos rostește niște judecăți. De asemenea, am putea s o mai numim lunea cercetării, pentru că blestemarea aceasta a smochinului mie cel puțin îmi dă foarte mult de gândit. Eu nu nu înțeleg ce a avut Domnul Iisus cu smochinul ăsta. Bineînțeles că asta e o expresie ca să vă stăresc atenția. Dar chiar așa până la urmă, ce vină avea smochinul ăsta? Oare Domnul Iisus chiar era supărat pe Smochin atât de tare încât îl îl judecă sau trebuie să dea o lecție? Ce ziceți? Pentru că uitați ce spune aice și ucenicii. Deci Marcu, atenție, Marcu nu

[10:47]a fost martor ocular neapărat. Marcu scria la dictarea lui Petru. Deci ceea ce avem noi în Evanghelia după Marcu, care e cea mai concisă, este de fapt mărturia lui Petru, scrisă de Marcu și zice că ucenicii au auzit aceste vorbe. Deci Petru îi spune lui Marcu să consemneze că a auzit. Deci se pare că știți cum e expresia, bateșaua să priceapă măgarul, nu? Pentru că există două miracole, două minuni care au un rol destructiv al Domnului Iisus. Care știți care sunt? Mai e una. Cealaltă e puțin așa. E și și nici caldă, nici rece. Deci când Domnul Iisus scoate dracii din omul acela, putea să i trimită în altă parte, dar îi trimite niște porci care porcii se aruncă în apă și acolo porcii am mor. Acuma alege Domnul Iisus lucrul ăsta este putem să ne gândim la el, dar ca idee așa vedem că există ceva care

[11:47]afectează natura, afectează acei porci și aici afectează acest smochin. Ă De ce să pedepsești un copac sau un pom? Acuma este clar că, vedeți, dacă î spuneau dacă î spuneau un dud sau corcoduș sau păr sau măr sau cireși, poate că nu eram așa de Dar ținând cont de modul în care Scriptura prezintă anumiți anumite lucruri, de exemplu, vița de vie, măslinul și smochinul se regăsesc peste tot. Cumva este o predilecție a autorilor, mai ales a Vechiului Testament, să se lege de aceste elemente de smochin, de măslin și de viță de vie ca fiind simbolurile ale cui? Ale poporului Israel. Deci ele sunt smochinul, da, măslinul și vița de vie și chiar apar Ieremia, Osea, în fine, sunt mai multe texte. O să ne uităm puțin chiar și în găsim și în Noul Testament. Acuma, pentru noi s ar putea să

[12:59]ni se pare că Domnul Iisus se folosește de un lucru aparent minor. Da, dar textul ne spune foarte clar că Iisus a flămânzit. Deci, Domnul Iisus pleacă din Betania și o iau spre Ierusalim. Era un timp de mers și vine să mănânce ceva în el. Și aice vedeți, rareori îl găsim pe Domnul Iisus în astfel de situații. Aflăm mânzit. Îl mai găsim în pustie când este ispitit. Îl mai găsim că e sete când? La sihar, nu? La femeia samariteancă la fântână. Foarte rar găsim această acest aspect al Domnului Iisus cumva și în pustie, deși a flămânzit, a stat 40 de zile aice. De ce n a mai stat? Cât mai ar apărea Iusalim? Cu toate acestea, vedeți, textul ne scoate în evidență aici pentru că ne pregătim să ajungem la Suntem deja în ziua de luni, să ajungem la ziua aceasta de a ziua Paștelui, a mirului pascal ne

[14:09]arată natura umană. Pentru că au fost mulți care au spus că Hristos pe cruce ori n a fost om, ori n a fost Dumnezeu. A fost Dumnezeu și n a simțit nimic sau a fost om și a murit și atunci n a fost Dumnezeu. Și aice avem dezbaterea lui Arie, erezia, care e combătută undeva prin anii 300, 323 în timpul lui Constantin cel Mare. Dar vedeți, textul începe să ne spună aici natura umană a lui Hristos care se regăsea pe deplin cu cea divină, că iată, pedepsește smochinul, îl blesteamă și a doua zi o să l vadă uscat din rădăcini. Eu nu s crescut, eu s crescut la bloc, puțin la casă când eram adolescent, dar eu n am auzit să te usuce un copac de azi pe mâine. Nu știu dacă ați auzit. Deci, ca să nu fie niciun semn de îndoială, iată că în poate 24 de ore

[15:03]acest smochin va fi uscat. Versetul 20. Nu dimineața, deci la 24 de ore. Și acuma e foarte important să vedem ce se întâmplă între blestemarea smochinului și uscare. Avem Avem 24 de ore aici și să vedem ce inserează în text Marcu și ceilalți. Da, noi suntem în Marcu acuma. Deci Domnul Iisus vine. Acuma se spune că în perioada de primăvară apar niște fructe mici, apoi frunze și cumva

[15:35]ar fi perioada roadelor undeva în august. Așadar, prezența frunzelor trebuia să însemne că acest smochin trebuia să dea ceva rod și Domnul Iisus să l ia. Ați mâncat smochine? Ați văzut ce dulci sunt? Chiar și cât de multe faci și asta așa am n am ajuns încă, dar așa este. E adevărat, dar dacă ai dacă ești de departe și sunt că frunze destul de mari, trebuie să te apropii ca să l vezi. Nu ți dai seama de la distanță. Domnul Iisus vine să vadă dacă este ceva. Este foarte interesant câte smochine dau. Parcă zici că plouă cu ele când încep să facă și să se coacă așa și le iei de acolo dulci foarte foarte bune. Dacă era foame și găsea rod pentru Domnul Iisus era Dar acuma întrebarea este credeți că nu știa ce va găsi în el? Părerea mea este că deși a flămânzit, lecția era pentru ucenici, pentru Israel

[16:39]și o să vedem și pentru noi. Pentru că uitați în Luca 13 ă avem o pildă care seamănă foarte mult cu situația aceasta. Un om avea un smochin sădit în via. Iară le vedeți împreună. Smochinul e cu via. Da, ăsta are o predilecție autorul Scripturii, Duhul Sfânt, pentru acest aceste elemente. A venit să caute rod și n a găsit. Atunci a zis vierului: "Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul ăsta și nu găsesc. Taie l să mai cuprindă și pământul degeaba." Doamne, i a zis răspuns vierul: "Mai lasă l și anul acesta. Am să l sap de jur împrejur și am să i pun gun rădăcină. Poate că de acum încolo va face ră dacă nu îl vei tăia." Deci acest vier plin de har care de multe ori e Domnul Iisus, că noi în pilda asta cum spunem, cum o interpretăm? Dumnezeu Tatăl e cel care vine să caute rod. Vieru e Domnul Iisus și pe omul suntem noi. Noi așa o

[17:42]interpretăm, nu? Și îl găsim pe Domnul Iisus în rolul de mijlocitor acolo. Aice îl găsim în rol de judecător. Și dacă le punem împreună, aceste două ipostaze sunt foarte concludente pentru ceea ce face Domnul Iisus, că el este și mijlocitor, dar și judecător. Vedeți, sunt doi ipostaze diferite, doi smochini, ambii fără roadă. La unul vine de trei ani și tot caută rod și nu găsește. Pe când la acesta îi spune: "Gata, s a terminat în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine." Acuma să ne gândim că dacă simbolistica este aici poporul Israel, pentru că ce se întâmplă între blestemarea smochinului și uscarea smochinului e curățarea templului. Și templul nu e doar templul, nu e doar clădirea, construcția. ci reprezintă ceva. Templul are o semnificație. Templul este sistemul de închinare iudaic.

[18:46]Și dacă Domnul Iisus spune în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine, oare nu este și pentru Israel o adresare cu jertfa mea s a încheiat cu iudaismul. Am venit, am căutat rod, n am găsit. Ioan capitolul 1 a venit la Ii și n au primit. n a găsit rod, ci l au condamnat la moarte. Dar tuturor ce cred în numele lui a drept dreptul să fie copia lui Dumnezeu. Și aici găsim o judecată și asupra sistemului religios

[19:20]al iudaismului, da, al legii lui Moise, că nu va mai mânca nimeni rod din smochinul acesta, ci Hristos este noul smochin. Și iată că celor care se dau dreptul vor putea să ăă fie copii ai lui Dumnezeu chiar dacă sunt născuți în afara poporului Israel. De la distanță acest mochin părea ca un pom roditor, iar frunzele prezentau faptul că trebuia să fie niște fructe în el.

[19:54]Ăă și Domnul Iisus se apropie de el. Da. Și vede că nu are. Și aice vedeți, există o similaritate între aceste două, pentru că e foarte interesant și cum se pun. Acuma, eu cred, sunt convins de faptul că ele au fost și cronologice pentru că spune că din Betania se ducea la Ierusalim, da, să curețe templul și în drumul ăsta se oprește la smochin și iată că Domnul Iisus e cel care le face una după alta, creează această secvență și nu neapărat cronicarul, da, evanghelistul. Domnul Iisus le pune una lângă alta, are un scop clar. Și dacă ne uităm la ambele, o să vedem că există ceva foarte similar și anume aparența. Smochinul avea frunze și templul era plin de forfătă, era plin de activitate. De departe ai fi putut spune că ambele arată că smochinul are rod și că

[20:59]templul, sistemul de închinare. Că acuma dacă stai să te gândești, ok? vindeau ei acele lucruri acord, dar pentru ce le vindeau? Pentru jertfe, ca să împlinească legea. Deci, vedeți că până la urmă era un sistem acolo. Însă ce va condamna Domnul Iisus este această fățărnicie a învățătorilor. Da. Va condamna modul în care este folosită religiozitatea sau religia oamenilor pentru profit personal. acești, atât smochinul, cât și sistemul iudaic de închinare nu aducea rodul adevărat pe care Dumnezeu îl dorea.

[21:40]Și acuma întrebarea pe care putem să ne o punem și noi este dacă Domnul Iisus ar veni la noi, pentru că și în aice nu i o pildă. Aice poate să El nu spune Domnul Iisus un om avea și i se întâmplă lui, dar noi o înțelegem și ca pe o pildă pentru că ucenicii au auzit aceste vorbe. Dar mai uitați vă și ce se întâmplă după aceea. Că a doua zi dimineață când treceau pe lângă smochin, uceriții l au văzut uscat din rădăcini și Petru și a adus aminte de cele petrecute și i a zis lui Iisus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l ai blestemat s a uscat. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă, Petru? Ești mirat? Ce te ai fi așteptat dacă a spus Domnul Iisus în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine? Ce te așteptai? Da. Este surprins pentru Și atunci Domnul Iisus spune așa:„Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acesta

[22:35]ridică te și aruncă te în mare și nu se va îndoi în inima lui ci va crede ce zice că se va face, va avea lucru cerut." Deci, iată că Domnul Iisus folosește până la urmă smochinul acesta și ca pe o pildă despre credință. Dacă eu am făcut lucrul acesta, puteți să faceți și voi. Bun. Și vedem în smochin această ă mențiune, cum s a amintit și mai devreme, că avea frunze și a venit să vadă dacă poate găsi ceva în el. Și aice este ideea aceasta de cercetare. Pentru că, vedeți, Domnul Iisus putea să cerceteze și smochinul și templul de la distanță. Chiar trebuia să fie în templu? Putea foarte ușor să facă orice fel de minune, să aducă un vârteș, să zboare tot de acolo, așa cum i a luat biciul și a i a scos afară. Însă, vedeți, este această idee că Domnul Iisus Hristos se apropie să vadă.

[23:34]El vine și se apropie. Da. se apropie de smochin și vrea să vadă dacă are rod. În pildă, la fel face. se duce să caute rod și cumva vedeți această, hai să spunem căutare a lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi ca să vadă ce rod este în viața noastră și ce a condamnat la smochin și la templu este aparența, este ăă poleiala pe care haideți să recunoaștem cu toții suntem foarte abili în a ne crea această aparență. Da, eu dacă mă uit în sală acuma, părerea mea este că toată lumea de aici este foarte aproape de Domnul, foarte credincioasă, a venit la biserică, la adunare, este extraordinar. Numai că s ar putea ca să fie lucruri în viața noastră care Domnului nu i plac dacă se apropie sau legat de rod. Da, ce rod? Rod poate să

[24:29]fie de mai multe feluri. Poate să fie roada Duhului Sfânt, poate să fie rod în evanghelizare pentru împărăția lui Dumnezeu, poate să fie creștere în relația cu Domnul. Poate să fie credință. Iată că Petru se îndoiește că Dom sau este mirat de puterea lui Dumnezeu, a Domnului Iisus sau poate să fie pur și simplu formalist religios pentru că la templu asta se întâmpla. Și atunci Domnul Iisus, iată că are această dorință. În toate pildele găsim, va pleca și se va întoarce să vadă câți talanți au produs cei care au primit. Are o vie și se va întoarce să vadă. Da. Și trimite la sfârșit pe fiul din vie. Întotdeauna, vedeți, găsim ideea aceasta că Domnul Iisus este preocupat de ce se întâmplă în viața noastră. Nu doar să fim credincioși în sensul de a crede în Domnul Iisus, gata, ne am botezat, ci vrea să vadă dacă viața noastră este plină de rod, dacă este o viață care se manifestă cu puterea lui Dumnezeu. Și atunce noi ce facem de

[25:35]foarte multe ori ca smochinul și ca templu, de obicei că avem sau că n avem rod, atenție că avem sau că n avem rod, noi încercăm să arătăm că suntem ok și asta este un lucru cu care cred că ne confruntăm. Asta îl facem de multe ori și în poate și în familie. Sunt situații când uite dacă a fost o ceartă undeva sau eu încerc acasă să nu o arăt, dar soția imediat mă prinde. Mă întreabce s a mai întâmplat, cu cine, unde a apărut, la serviciu, la facultate, la biserică, pe unde a mai fost? o chestie că mă vede stresată și câteodată încerc să nu le duc dacă pot, că n ai cum să și încerc să nu spun că n are rost să încarc și pe alții. Dar vedeți, noi de multe ori încercăm să ne ascundem. Ă nu mai spun că îmi aduc aminte și când am făcut o operație la genunchi și am șopătat, mă gândeam și ce să fac eu să merg acuma să mă vadă lumea că șchiopătez. Am avut operație la meniscă. Na, mă durea încerci, nu

[26:35]Încerci să arăți că ești bine și fizic și mental și material. Da? Să te îmbraci cu ce i mai frumos și dacă te întreabă cineva cum ești, răspunsul nostru este că suntem bine. Numai vedeți, Domnul Iisus se apropie de noi într un mod în care nu se apropie nimeni. Și Domnul Iisus se apropie atât de gingaș și caută rod. Acuma ce va găsit Domnul Iisus la noi? N a găsit decât frunze. Da. A găsit decât ambalaj. N a găsit niciun fruct. Domnul Iisus atinge prin acest smochin tot ce înseamnă aparențe, dualism sau chiar fățărnicie. Și vedem că între aceast această

[27:27]judecată a smochinului pe care o face Domnul Iisus și uscarea din versetul 20, mergem la următorul eveniment și anume cum se manifesta sistemul religios al poporului Israel atunci sau al iudeilor. Și ce vedem acolo? Ipocrizie religioasă. Da. Pentru că Domnul Iisus spune asta, multă activitate exterioară, dar o inimă goală și norditoare exact ca ca și a smochinului. Versetul 11. Ă ia uitați ce spune. Noi am citit de la 12 în jos. Iisus a intrat în Ierusalim

[28:13]și s a dus în templu. După ce s a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era penserate, a plecat la Betania cu cei 12. Nu vi se pare că parcă n are niciun rezultat aici, versetul 11. Se duce seara și se uită la tot ce se întâmpla în templu. Cu alte cuvinte, cercetarea templului a făcut o cu o zi înainte. S a dus și n a făcut nimic. Exact ca un medic care îți pune, îți face analizele și după aia da, le citește și spune: "Ai probleme sau nu ai." Deci în prima seară nu face nimic. Se duce și exact cum se apropie de smochin, el face această cercetare. Vrea să vadă ce se întâmplă în templu.

[28:58]Și apoi versetul 15. Au ajuns în Ierusalim și Iisus a intrat în templu. A doua oară. Da? Deci în decurs de 24 de ore intră din nou. și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau un templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindea porumbei și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin templu și i învăța și zicea: "Oare nu este scris: "Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari." Acuma, Domnul Iisus când face aceste afirmații nu este doar o referire la ce se întâmplă în momentul respectiv, ci Domnul Iisus Hristos citează din Vechiul Testament. Sunt două profeții. Una este în Isaia 56. Haideți să citim textul acesta legat de casa de rugăciune. Așa vorbește Domnul.

[30:02]Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci mântuirea mea este aproape să vină și neprihănirea mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta și de Fiul omului care rămâne statornic în el, păzind sabatul ca să nu l pângărească și stăpânindu și mâna ca să nu facă niciun rău. Străinul care se lipește de Domnul să nu zică„Domnul mă va despărți de poporul său și famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat." Căci așa vorbește Domnul care vor păzi sabatele mele, care vor alege ce mi este plăcut și care vor stărui în legământul meu, le voi da în casa mea și înlăuntrul zidurelor mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice. Le voi da un nume veșnic care nu se va stinge. Atenție la ce se referă aici? la neamuri. Da, pentru că ei n aveau

[30:58]voie să fie fameni. E clar că s neamuri. Versetul 6. și pe străinii care se vor alipi de Domnul. Deci, vedeți ce face Domnul Iisus înainte, în săptămâna patimilor. El sparge, se leagă de Isaia 56 și sparge tiparul acesta care spune: „Mântuirea este doar pentru evrei. Mântuirea este doar prin ținerea legii, pentru că aduce în discuție neamurile și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să l slujească și să iubească numele Domnului pentru ca să fie slujitorii lui și pe toți cei ce vor slăbiți sabatul să nu l pângărească. și vor stărui în legământul meu. Îi voi duce la muntele meu cel sfânt și i voi umple de veselie în casa mea de rugăciune. Arderile de tot și jertfele lor vor fi pe numite pe altarul meu. Atenție, cu mân mare. Nu i altarul acela din templul lui Irod, căci casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele. Domnul Iisus aici condamnă templul

[32:01]pentru că sistemul iudaic, sistemul mozaic falimentar. Le și spune voi nici voi nu intrați și nici pe alții nu lăsați să intre. Voi arătați ca mormintele. Pe afară sunteți văruit, dar înăuntru se plin de putrefacție. Voi spune să țină nu știu ce legi și așa, dar voi nu le țineți voi. Vouă vă place să faceți rugăciuni în piețe ca să vă audă lumea. Da. Vă dați cu var pe

[32:32]față cu ce spune ca să apăreți că sunteți suferinți în ziua postului ca lumea să vă aclame. Și ce condamnă Domnul Iisus aici este că sistemul acela era corupt până în măduva oaselor. Iată că este judecat și condamnat. chiar de către marele preot și de către socrul lui, care și el a fost mare preot. Deci, avem două generații de mari preoți care contribuie la uciderea Domnului Iisus. Și ă ia uitați ce spune aici. Așa vorbește Domnul care strânge pe cei risipiți. Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el. A venit la Iei și ai săi nu l a primit. Dar tuturor celor ce au primit le a dat dreptul să fie copii al lui Dumnezeu. Este judecata sistemului acesta.

[33:25]Ieremia 7. Mai avem un text aici tot despre casa lui Dumnezeu. Haideți cit la versetul 1. Ieremia 7 de la 1 spune așa: Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului. Șezi la poarta casei Domnului, vestește acolo cuvântul acesta și spune: Ascultați cuvântul Domnului, toți bărbații lui Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați înaintea Domnului. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel. Îndreptați vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. Nu vă hrăniți cu nădejde înșelătoare, zicând: Acesta este templul Domnului. Templul Domnului. Templul Domnului. Deci nu vă legați de de această aparență. A, suntem acolo, e casa Domnului și cu asta am rezolvat. Căci dacă Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții, dacă nu veți asupră, pe orfan și

[34:24]pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge după al lui Dumnezei spre nenorocirea voastră, numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat o părinților voștri, din veșnicie în veșnicie. Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare care nu slujesc la nimic. Cum? Curați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb. Aduceți tămâi lui Bal. Mergeți după alți dumnezei pe care nu i cunoașteți și apoi veniți să vă înfățișați înaintea mea în casa aceasta peste care este chemat numele meu și ziceți: „Suntem izbăviți ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni. Este casa aceasta pe care peste care este chemat numele meu o peșteră de tâlhari înaintea voastră. Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul. Deci, avem cele două expresii, casă de rugăciune pe care o găsim în Isaia și

[35:26]această peșteră de tâlhari pe care o găsim în Ieremia. Iar aice, dacă acolo include neamurile în Isaia, aice condamnă, vedeți, corupția lor. Cu alte cuvinte, le spune: „Voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare care nu ajută la nimic." Și vedeți ce contrast izbitor. Pentru că Domnul Iisus ce face? Îl ia textele și le pune unul lângă altul. Și gândiți vă doar la această asociere de termeni. Casă de rugăciune și peștele de tălhari.

[36:01]Casă de rugăciune și peștere de tălhari. Și gândiți vă la următorul aspect. Faceți acuma să facem un contrast între marele preot care trebuia să fie responsabilul casei rugăciunii, care își rupe hainele și îl condamnă pe Domnul Iisus la moarte, spunând că s a făcut fiu de Dumnezeu și tâlharul de pe cruce care primește mântuirea acolo.

[36:27]E alt contrast. două personaje, reprezentantul casei de rugăciune care respinge și tâlharul acela pe care Domnul Iisus îl mântuiește. Și mai găsim ceva acolo la cruce. Îl găsim pe acel sutaș sau centurion roman care iată că recunoaște că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Și avem deja un reprezentant al neamurilor. Ce avem noi la cruce acolo? Avem un om care n avea nimic. N avea nimic ce să dea lui Hristos. Mai înainte chiar spune textul că tâlharii blestemau amândoi. Amândoi spune în altă parte. Da. Și după aceea tâlharul acesta, ce a avut tâlharul să i dea lui Hristos? N avea nimic. Nici botezat, nici catehizat, nici membru în biserică, nici zeciuială, nici studii teologice, nimic, nimic, nimic n avea. Și cu toate astea spune Domnul Iisus: „Adevărat îți spun că astăzi vei ajunge cu mine în rai." Ce l a adus pe el acolo?

[37:27]Faptul că Domnul Iisus i a spus lucrul ăsta. Vedeți, în fața lui Dumnezeu nu vom putea spune niciodată că Doamne, păi stai, eu am fost membru la Antiohia, eu 70 de ani am fost, am fost botezat, am slujit, mama a fost, tata a fost, copiii, am vestit Evanghelia, am fost la marșul credinței sau cum se încearcă acuma. O să fie o campanie, o să mai anunțăm Alianța Evanghelică încearcă ceva marșul pentru viață. Mi se pare, o să fie o campanie și o să poate ne implicăm și noi în București, mi se pare că în aprilie. Revenind cu detalii, am vestit Evanghelia, am făcut Deci, vedeți, nu poți să spui nimic ce ai făcut tu. Poți să spui doar că Domnul Iisus, asta aș put să spună tâlharul, cel de pe crucea din mijloc mi a spus că pot să vin în cer. Ă mie îmi place foarte mult acest termen pe care nu prea am mai folosit. Țineți minte, poate vă aduceți aminte că înainte se spunea

[38:23]la clădirile noastre case de rugăciune, acuma le spunem biserici, ceea ce este o greșeală. Nu putem să spunem biserici. Noi trebuie să încercăm să ne debarasăm de termenul de biserică și să i spunem adunare sau casă de rugăciune pentru că este o greșeală teologică. Pentru că biserica suntem noi. Adică biserica suntem noi, nu? Noi suntem pietrele vii. Biserica lui Hristos care va fi răpită nu este clădirea asta. N o s o ia nimeni s o ridice cu macaraua sau un miracol s o ducă sus. Biserica suntem noi. Aici este o casă de rugăciune sau este clădirea în care ne întâlnim să l dăm slavă lui Dumnezeu. Dar vedeți, noi am preluat și pentru o vreme. Așa părea. Eu n am mai văzut acuma. Mai mai există clădiri care au scrie pe ele case de rugăciune. Ați văzut poate pe la pe la țară. E foarte frumos. E textul din Isaia. Așa ar trebui să fie. Păi, hai să scriem la noi. Cum scrie Biserica Antiochia, nu? Ce scrie? Biserica creștin pe evanghelie. Da.

[39:29]Numai să nu facem confuzia de termen când spui mergem la biserică. Păi, cum să mergi la biserică când tu ești biserică? Mergem la adunare. De asta îi spunea. Era expresia asta foarte bună. Fratele Valentin Guru ne corect mereu dacă vă aduceți aminte. Cum? Exact. Mergem la adunare. Noi mergem să ne strângem. Pentru că unde sunt doi sau trei trei strânși, acolo este Hristos. Deci nu. Bun, revenim. Cred că am divagat. Oamenii care se înșelau, uitați cum prezintă Ieremia și mă apropii de încheiere acuma. Uitați ce spune aici. Mai citesc câteva afirmații. Intrați pe aceste porți ca să vă închinați înaintea Domnului, dar vă hrăniți cu nădejde înșelătoare, zicând: Acesta este templul Domnului. Doar dacă veți îndrepta faptele și căile, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămăi lui Baal.

[40:26]Vă dați seama de ce ei se închinau în timpul anului, că asta spune aici Ieremia despre ce se întâmpla atunci în vremea lui. Ei se duceau și ardeau tămâie lui Bal sau se aduceau jertfe și după aia veneau și la templu. Deci era un dualism total. Și apoi veniți să vă înfățați înaintea mea în casa aceasta peste care este chemat numeleu și ziceți: „A păi suntem izbăviți." De ce? că ei asociau, greșeala asta o făceau că dacă se duc în casa aceea de rugăciune în templu, automat vor fi izbăviți. Domnul Iisus spune: „N am nicio treabă templu. Se creează în timp, să știți că aceasta este o problemă pe care o avem cu toții, se creează această asociere a spațiului cu sacralitatea sau spațiile sacre. De asta sunt și perelinajuri în anumite contexte religioase. Mă duc la nu știu ce că mă va ajuta, e un miracol. Mă duc la Ierusalim, mă duc la muntele Atos. Nu are nicio treabă chestia asta cu

[41:22]sacralitatea spațiilor pentru că aice spune textul foarte clar: Păi, tu te duci în templu și spui: "Stuntem izbăviți." Adică te mântuiește în spațiu. N are nicio treabă spațiu. Pocăința și cercetarea este ceea ce aduce binecuvântare. Și acolo Domnul Iisus Hristos în curtea templului găsește niște negustori care făceau profit din, atenție, din rânduielile din legea lui Moise. Pentru că dacă voiai să aduci o jertfă, îți trebuia un porumbel, un animal, ulei.

[41:58]Ă și ce se întâmplă aici? Noi avem niște oameni care au folosit sistemul religios pentru a se îmbogăți. S au folosit de statutul pe care î aveau ca slujitori al lui Dumnezeu, preoții acesteia sau persoanele acestea pentru a avea beneficii materiale. Acești oameni au vândut închinarea adevărată pe niște arginți. Asta era situația din curtea templului. Și gândiți vă, haideți să facem o paralelă. Doar dacă vă gândiți în istorie, Martin Luther, că vedeți, noi avem și rădăcina asta pe partea reformei, da? Reforma vine din biserica catolică, nu din cea ortodoxă. De asta noi suntem mai aproape puțin decât catolici, decât de ortodocși. Vedeți și ca mentalitate de multe ori, pentru că reforma lui Luther și vine din catolicism, dar atunce trebuia să văască, deci lumea își cumpăra iertarea cu penitență. S a dat o bulă pap la un moment dat că avea nevoie de bani pentru cruceadă, că

[42:57]așa au început acele cum penitențe, cum se numeau, indulgențe. Da. Aveau nevoie de bani pentru cruceade și a spus: "Băgați acuma taxe pentru păcate ca să i eliberăm pe oameni." Și iată că asta s a întâmplat în istorie. Se întâmplă și astăzi în vari oameni care consideră că se poate face bani din orice. Haideți să încheiem. Domnul Iisus blesteamă lipsa de rod a

[43:31]smochinului și curăță, aduce judecată asupra corupției din templu. Vedeți, Dumnezeu sau Domnul Iisus judecă aici tot ce are aparență, tot ce este fals, tot ce este lipsit de viață spirituală, tot ce n aduce rod. Așa era Israelul în acea vreme, cât și orice biserică sau copil al lui Dumnezeu care rămâne doar la forme de închinare, crezând că formele îi aduc mântuire.

[44:05]Aș vrea să pun câteva întrebări de cercetare. Dacă ar fi să ne punem în locul smochinului, care ar fi frunzele din viața noastră sau din biserica noastră? Activități, tradiții, activism religios, aparențe pe care le construim. Ce rod așteaptă Domnul Iisus Hristos de la noi în săptămâna patimilor? că astăzi e ziua cercetării. Ce vrea să găsească la noi? Vrea să găsească mai multă dragoste, pocăință, cințenie, o mărturie mai bună, milă față de cei din jur. Dacă s ar apropia Domnul Iisus Hristos de fiecare dintre noi, ce ar găsi într adevăr? Care sunt roadele acelea adevărate pe care le așteapt? După roadele lor îi veți cunoaște.

[45:00]ar vedea la fiecare dintre noi ca la templu doar o formă de religiozitate, o credință firavă sau ar vedea roade puternice ale Duhului Sfânt, roade ale slujirei, ale credinței. Ce trebuie să fie curățat din inima mea ca templul interior să devină o casă de rugăciune autentică? Și aș încheia cu gândul acesta. Săptămâna mare nu este doar spre a privi la patimile lui Hristos. ci despre a lăsa pe el să curețe tot ce este nevrednic în viața noastră și să aducă mai mult rod.