Găsește liniștea sufletului în Psalmul 4 (Ștefan Ciopașiu)

[0:00]În mod deosebit în seara aceasta aș vrea să ne uităm asupra unuia dintre primii psalmi, un psalm deosebit de frumos și anume Psalmul 4. Și împreună să vedem ă adâncimile acestui psalm. Vedeți, Scriptura are mai multe fațete. Pentru cei ce o citesc, în primul rând primesc informație, apoi cuvântul lui Dumnezeu, pentru că el este viu și lucrător. Odată ce citești cuvântul acela, nu este ca o orice altă carte, ca o simplă carte pe care o citești și acumulezi informație. Sunt lucruri pe care Dumnezeu vrea să ți le transmită ție și vrea să mi le transmită mie, chiar dacă au fost scrise cu 2000, 3000 de ani înainte și chiar dacă autorul inițial a trăit într un context diferit de al nostru, a fost parte dintr un alt popor, prin faptul că este cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Dumnezeu, el este un cuvânt viu și lucrător și de aceea spune atât de frumos: Acest cuvânt poate să mângâie,

[1:06]poate să sidească, poate să îmbărbăteze, poate să întărească în credință. Și ne bucurăm întotdeauna când citim în Cartea Psalmilor, pentru că cartea psalmilor are o frumusețe aparte. Pe lângă faptul că este literatură poetică, este poezie ebraică, ă sunt cântări de laudă adresată lui Dumnezeu, ea are scopul acesta de a ăă exprima stările prin care trece omul.

[1:37]Și vedeți, toți suntem oameni, ne regăsim în stările psalmistului de multe ori și spunem psalmistul poate era regele David sau poate era păstorul David înainte de a fi cu mult înainte de a fi regele poporului. Și spunem: „Doamne, dar parcă e despre mine psalmul acesta. Parcă în dimineața aceasta psalmul ăsta a fost despre mine toată dimineața am avut stările pe care le am regăsit în psalmul acesta. Aceasta este frumusețea cuvântului lui Dumnezeu care ă înțelege, El este creatorul nostru, el înțelege cel mai bine ființa umană și de asemenea cuvintele sale pot aduce cea mai multă mângâiere pentru sufletul nostru. Haideți să citim Psalmul 4. Răspunde mi când strig Dumnezeul neprihănirii mele. Scoate mă la loc larg când sunt în strâmtorare. Ai milă de mine. Ascultă mi

[2:37]rugăciunea. Fii oamenilor, până când va fi bagejocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni, să știți că Domnul și a ales un om pe care îl iubește. Domnul aude când strigi către El: Cutremurați vă și nu păcătuiți. Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți. Aduceți jertfe neprihănite și încredeți vă în Domnul. Mulți zic:„Cine ne va arăta fericirea? Eu însă zic: Fă să răsară

[3:22]peste noi lumina feței Tale, Doamne. Tu îmi dai mai multă bucurie în inima mea decât decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului. Eu mă culc și adorm în pace, căci numai tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea. Amin. Cât de frumos este psalmul acesta și așa cum spuneam, deși acest psalm este scris cu 3000 de ani înaintea noastră de un om

[3:57]care nu a fost nu avea nici măcar naționalitatea noastră, era de altă naționalitate ă care nu ă trăia și nu și ducea viața în preocupările pe care noi le avem astăzi în societatea modernă. Cu toate acestea, vedem atât de multe asemănări în în viața psalmistului și sentimente, stări pe care le întâlnim și în viața noastră. Și primul primul mesaj al psalmistului este

[4:35]de fapt o rugăciune și el spune: „Doamne, răspunde mi când strig către tine. Doamne, răspunde mi când strig către tine." Vedeți, în momentele din viață când nu știm ce să mai facem, când, așa cum se spune în poporul, ai ajuns la fundul sacului, când ai probleme mult mai mari pe care nu mai știi cum să le rezolvi, când dai de probleme care te depășesc, pentru că aceasta este ființa noastră umană. Dintotdeauna, dintotdeauna omul a încercat să se descurce singur. Dumnezeu i a spus: „Respectă cuvântul meu." Și omul a crezut că se poate descurca singur și a încercat să facă totul pe cont propriu. Dumnezeu i a spus: „Uite, dacă în ziua în care vei face lucrul ăsta se va întâmpla ceva rău." Și omul a crezut mai degrabă șoapta ispititorului decât a avut credință în ceea ce a spus Dumnezeu. Dar când a ajuns în probleme când primei perechi de oameni li s au născut copii și unul dintre ei l a

[5:37]omorât pe celălalt, vă dați seama câtă durere și suferință a fost în inima lui Adam și a Evei pentru negura, pentru înfundătura în care ajunseseră. De cele mai multe ori omul crede că poate să se descurce și ori de câte ori putem să rezolvăm o problemă, nici măcar nu ne mai rugăm pentru că știm că o putem rezolva. Dacă e o problemă de de finanțe financiară și avem bănuții puși deoparte, de ce să ne mai rugăm? Că domnul are alte probleme importante de rezolvat. Ne o rezolvăm noi că avem banii puși deoparte. Dacă e știm un medic foarte bun într o anumită problemă când am ajuns într o stare gravă, de ce să ne mai rugăm? Că mergem la persoana respectivă. Și strigătul psalmistului și strigătul omului în general este în momentul în care banii s au terminat, medicul nu mai răspunde sau medicul este depășit de situație. Situația în care te afli este atât de critică încât nimeni nu mai știe s o rezolve. Atunci este momentul în care

[6:38]omul ajunge să apeleze la puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, de multe ori îi spune lui Dumnezeu: „Doamne, până aici mă pot descurca singur, dar de unde nu mă mai descurc singur, o să te apelez pe tine." Gândiți vă cum se simte Dumnezeu când apelăm la el doar atunci când nu mai știm să o scoatem la capăt, când apelăm la el atunci când s au terminat banii, când s au terminat relațiile, când s au terminat resursele, când nu mai știm încotro s o luăm. Dacă ați avea un prieten care vă sună doar când are nevoie de dumneavoastră, niciodată nu vă sună, niciodată nu vă spune la mulți ani. Ați fost prieteni poate cu mulți ani în urmă, dar știți cu siguranță că ori de câte ori are o problemă, vă sună și doar vă cere ceva, cum vă simțiți? Vă simțiți jigniți, vă simțiți trădați, vă simțiți nerespectați? Dar cum se simte oare Dumnezeu când noi

[7:36]ne ducem la el doar în momentul în care nu mai știm să rezolvăm problemele? Este ceva legat de natura umană. Strigăm doar când ajungem într o problemă pe care nu știm s o mai rezolvăm. stricătre tine și sunt două posibilități, două tipuri de reacții. Omul necredincios, când ajunge la fundul sacului, când nu mai poate să rezolve o problemă, când este într o nenorocire, ridică pumnii cu mânie spre ceruri și spune: „Dumnezeule, este vina ta. Nu ești suficient de puternic. Nu e Nu ești atotputernic, atotștiutor. Uite că ce nenorociri se întâmplă în lucr în lumea aceasta și ce mi se întâmplă mie. Dar omul credincios, ce diferență de atitudine? Omul credincios, el știe că tot ce se întâmplă în viața lui este în controlul lui Dumnezeu. Dar asta nu ne scuză să mergem la Dumnezeu doar atunci când nu mai știm

[8:39]să rezolvăm singurei problemele din viața noastră. Și aș vrea să observăm schimbarea de nuanță în atitudinea psalmistului, cum pune el problema la început și cum se schimbă dramatic toată această și atitudinea psalmistului în momentul în care interacționează cu persoana lui Dumnezeu. Și psalmistul a strigat către Domnul. Și la fel ca și noi când venim la Dumnezeu, când nu mai știm ce să facem cu problemele din viața noastră, psalmistul spune: „Dumnezeul neprihănirii mele, scoate mă la loc larg când sunt la strâmtorare. Ai milă de mine și ascultă mi rugăciunea. Toți vrem să fim ascultați de Dumnezeu. Tuturor ne place la ă loc

[9:32]larg. Nimănui nu i place la strâmtoare, nimănui nu i place în chin, în suferință și strigăm la Dumnezeu să ne readucă pacea, bucuria, sănătatea pe care o aveam înainte. Și de multe ori, spre rușinea noastră, facem și noi din Dumnezeu doar acel ca acel spirit din lampa lui Aladin, pe care î chemăm doar atunci când avem probleme. Și este foarte interesant că deși psalmistul începe cu strigătele sale, cu rugăciunile la care așteaptă răspuns, ă invocă mila lui Dumnezeu asupra vieții lui. Versetul 2 parcă este din alt psalm. Ce legătură are versetul 2 cu versetul 1. În versetul 1, psalmistul strigă la Dumnezeu, are probleme, are încercări în viața lui. El așteaptă răspunsuri la rugăciunile sale. Iar în versetul 2, parcă ce legătură are versetul 2 cu versetul 1? Nici măcar și persoana se schimbă.

[10:34]Persoana care vorbește nu mai este aceea a psalmistului, a scriitorului care scrie psalmul. Este ca și cum se aude o voce din ceruri care începe să vorbească și vorbește cu totul altceva despre psalmistul cere una. Vocea care se aude dă cu totul alt răspuns. Și haideți să vedem ce spune versetul 2. Fii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după

[11:07]minciuni. Vedeți? Acesta este modul uman, modul omului de acțiune. Strigă la Domnul, vreau o rezolvare imediată. Atunci când este durere, vrea alinare. Atunci când este boală, vrea sănătate. Atunci când este lipsă, vrea din nou să aibă belșug. Dar vocea lui Dumnezeu se aude din ceruri și se răspunde cu totul altceva. Este vocea lui Dumnezeu care răspunde și parcă nici nu aude ce cere. Psalmistul ce cere omul lui Dumnezeu vocea lui Dumnezeu spune: „Fii oamenilor până când va fi batjocorită slava mea" și am putea să spunem: „Doamne, dar ce are ce legătură are slava ta cu suferința omului? Cu faptul că el dorea ca rugăciunile sale să fie ascultate și vom vedea că perspectiva lui Dumnezeu este total diferită de perspectiva noastră. Ne aducem aminte de Iov. Iov, care fusese unul dintre cei mai devază fii ai răsăritului, un om bogat cum nu mai fusese. Și pe lângă bogăția lui o familie exemplară și pe lângă

[12:16]familia frumoasă pe care avea o mărturie extraordinară, un om curat cum nu mai fusese și am putea spune un om ă un om neprihănit cu adevărat. Am putea spune, Iov este mai neprihănit decât mulți oameni ai Scripturii și din Vechiul Testament și din Noul Testament, un om exemplar, exemplar. Și în momentul în care el pierde toate lucrurile, vine boala, suferința, Dumnezeu îngăduie ca diavolul să apese cu răutatea și cu ura lui asupra vieții lui Iov. Și Iov strigă zi și noapte și cere un răspuns și spune: „Doamne, dacă aș fi păcătuit, aș fi înțeles că primesc ceea ce meri, dar am căutat să fiu neprihănit. Am căutat să te slujesc. Am căutat să nu păcătuiesc cu gura mea, cu faptele mele, cu ochii mei. De ce se întâmplă toate lucrurile astea? Și când vine răspunsul lui Dumnezeu, ce ce spune? Dă Dumnezeu vreun răspuns la ce întreabă Iov?

[13:21]Dumnezeu are cu totul și cu totul altă perspectivă. În momentul în care răspunde Dumnezeu, Dumnezeu este preocupat de slava lui și spune: „Iov, încingeți brâul, încingeți mijlocul ca un viteaz și vino să stai în fața mea să vorbim și să ne luăm la întrebări. Unde erai tu când am întocmit pământul? Unde erai tu când am făcut stelele de pe cer? Când stelele și galaxiile izbucneau în cântări de veselie, unde erai tu, Iov? Când am creat ființele minunate ale adâncului și ale mărilor, unde erai Iov? Cu alte cuvinte, am putea să întrebăm din nou:„Doamne, dar omul te întreba de suferința lui? Ce legătură are cu istoria lumii și a universului cu suferința omului? Iar apoi răspunsul final al lui Dumnezeu este acesta: Iov, tu m ai onorat și ai dat slavă. Mi

[14:17]ai dat slavă prin ceea ce ai spus și prin viața pe care ai trăit o, dar pe prietenii tăi, dacă nu te vei ruga pentru ei, eu îi voi omorî, pentru că ei nu mi au dat slavă cum mi ai dat tu. Și le spune prietenilor lui Iov, dacă nu se va ruga el pentru voi, voi veți muri. Vedem că pe Dumnezeu nu l interesează atât ceea ce cerem noi. Spunem adesea că noi venim înaintea lui Dumnezeu și spune că Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. De ce? Pentru că noi nu știm cum să ne rugăm. Noi credem că dacă îi spunem lui Dumnezeu și strigăm: Doamne, scapă mă, izbăvește mă, Doamne, dă mi, Doamne, fă mi. Credem că ne am rugat cum cum cum se cuvine. Și de cele mai multe ori poate rugăciunea noastră este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Pentru că Domnul Dumnezeu este preocupat de slava lui, nu de ceea ce cer eu. Dumnezeu nu este preocupat. Scopul lui Dumnezeu nu este să mi îndeplinească ca un argat mie toate

[15:15]cerințele și toate ăă problemele mele să mi le rezolve. De aceea vedem că în același mod în Psalmul 4 preocuparea lui Dumnezeu este aceasta. înainte de a mi spune de problemele tale, preocuparea mea este ca slava mea să nu fie știrbită cu nimic. Și cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune celui ce strigă, în cazul nostru psalmistului, deși pare dur lucrul acesta, dar cam aceasta este exprimarea și ideea din spatele versetului. Pe mine

[15:59]nu mă interesează cum te simți tu sau cum crezi că te simți acuma. Pe mine nu mă interesează starea și situația în care ești tu acuma. Pe mine mă interesează altceva. Pe mine mă interesează că dacă în durerea în care ești, în problema în care ești, eu sunt slăvit în viața ta. Mă interesează dacă în lipsurile tale, în problemele financiare, în problemele din viața ta, tu urmărești sfințenia, tu urmărești neprihănirea, tu urmărești slava mea. Dacă lucrurile acestea nu se întâmplă și doar te arde carnea și pielea, pe mine nu mă interesează lucrurile acestea. Pe mine mă interesează ca eu să fiu slăvit.

[16:40]Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Chiar dacă suferi, eu vreau să mă cinstești. Chiar dacă suferi, eu vreau să suferi și suferința ta să aducă slavă lui Dumnezeu. Chiar dacă suferi, vreau să fii preocupat în mijlocul suferinței tale pentru sfințirea ta. Vedeți, nu este nimic diferit între noi și oricare alt om. Toți vrem să ni se rezolve problemele și toți am dori să scăpăm mai repede de o datorie, mai repede de o bală, dacă putem scăpa. În unele cazuri nu se mai scapă nici de boală, nici de datoriei. Toți vrem lucrul acesta, dar preocuparea lui Dumnezeu este alta. este ca cei credincioși, copiii lui, indiferent de starea în care se află, să dea slavă lui Dumnezeu. Și dacă deschidem împreună cuvântul lui Dumnezeu la Filipeni, capitolul 1, o să vedem ce spune apostolul Pavel acolo. Un om care se pusese atât de mult la dispoziția lui

[17:47]Dumnezeu încât, așa cum ne spune el, învățase să fie mulțumitor și să dea slavă lui Dumnezeu, fie că era flămând, fie că era sătul, fie că era în belșug, fie că era în lipsă, fie că fie că era bătut, fie că era într o stare bună. Apostolul Pavel spune în Filipeni, capitolul 1: "Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci acum ca totdeauna Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.

[18:26]Pentru mine a trăi este Hristos. Pentru mine a trăi este Hristos. Și pentru a mine a muri este un câștig. De ce? Pentru că mă duc să locuiesc cu Hristos. Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, că și totdeauna Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu. Aceasta este perspectiva nouă pe care o aduce Dumnezeu în viața celui ce strigă. Nu mă interesează atât de mult ca eu să te scot din problemele respective. Nu mă interesează cum te simți tu. Mă interesează ca slava mea să

[19:08]fie să nu fie știrbită. Și spune Dumnezeu: Fiiul oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni? Pe mine nu mă interesează dacă strig că ești în durere, dar în același timp în viața ta este deșertăciune, este minciună, este păcat și tu ești mai mult preocupat de starea ta de a ieși din starea ta de nefericire, din starea ta de boală, din starea ta de lipsă și de sărăcie, decât să părăsești păcatul care pe mine mă necinstește. Pentru că poți să fii în boală și în suferință și pe un pat de moarte, dar să dai slavă lui Hristos și poți să fii în cele mai bune condiții, cu cele mai bune resurse și în cea mai bună stare materială și să l dezonorezi pe Hristos.

[20:00]De aceea vedem această schimbare. Psalmistul vine înaintea lui Dumnezeu cu rugăciunile sale, cu cererile sale, cu dorința sa. Dar vedem perspectiva lui Dumnezeu. Foarte interesantă schimbarea din atitudinea psalmistului. După ce auzim strigătul psalmistului, după ce vedem perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu este onorat doar atunci când slava Sa este mărită. Indiferent de situația în care se află cel credincios, psalmistul spune ceva extraordinar. Haideți să citim împreună versetul 3. Să știți că Domnul și a ales un om pe

[20:48]care î iubește. Domnul aude când strig către el. Uau! Deci până până acuma psalmistul cerea ajutor, cerea clemență, cerea ca Domnul să l asculte. Dumnezeu oferă perspectiva lui. Se aude glasul din ceruri care spune: "Preocuparea mea nu este starea ta, ci este slava mea." Iar apoi psalmistul, ca și cum este cu o altă stare, este bucuros, este fericit, spune: "Dumnezeu are, cu alte cuvinte, psalmistul spune: „Să știți că Dumnezeu are preferați. Dumnezeu are pe unii pe care î iubește și eu sunt unul dintre ei pentru că Dumnezeu îmi ascultă rugăciunea. Citiți împreună cu mine și vedeți că spune așa: "Să știți că Domnul și a ales un om pe care î iubește." Două puncte. Domnul aude când strig către El. Deci dacă Domnul mă aude când strig către el, înseamnă că Domnul mă iubește și sunt preferatul Lui. Și întrebarea este aceasta: de ce psalmistul spune lucrul acesta? Cum poate cineva să fie favoritul lui

[21:49]Dumnezeu? Cum poate cineva, am putea spune, să trișeze la rând, da, și să se ducă în față și să primească aprobare înaintea celorlalți? Nu stau mulți la rând cu rugăciunile lor, cu cererile lor înaintea lui Dumnezeu, dar unii spun că Domnul și a ales un om pe care î iubește și pe mine Domnul mă aude când strig către el. Este extraordinar. Fiecare dintre noi ne am dorit lucrul acesta. Sora Natalia, nu v ar plăcea ca ori de câte ori când strigați la Domnul să știți că acolo sunt bifate imediat și să spunem ca psalmistul Domnul și a ales un om pe care î iubește. Domnul mi aude mie rugăciunile când stric către el. Slăvit să fie Domnul. Am vrea tot să se întâmple lucrul acesta, dar haideți să vedem ce ar trebui să se întâmple în viața cuiva ca să fie preferatul lui

[22:47]Dumnezeu. Și haideți să vedem împreună de ce spune psalmistul că Dumnezeu îl iubește pe el, că el ar fi preferatul lui Dumnezeu. Și de la versetul 3, ca un înțelept care stă la gura sobei, psalmistul începe să ne spună cum putem să ajungem referații lui Dumnezeu, cum putem să fim oamenii aceia pe care iubește Dumnezeu, cum putem să fim oamenii aceia cărora Dumnezeu le răspunde la rugăciuni Și uitați care este răspunsul. Versetul 4 spune așa: Cutremurați vă și nu

[23:34]păcătuiți. Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți. Cutremurați vă și nu păcătuiți. Este un îndremn cu privire la toată ființa noastră, la toată viața noastră. Cu alte cuvinte, psalmistul îți spune ție, îmi spune mie, analizează ți viața înaintea lui Dumnezeu, atât de adânc și atât de profund și vezi toate aspectele vieții tale. Și dacă este ceva acolo care crezi că ar fura slava lui Dumnezeu sau care ar dezonora pe Dumnezeu sau ar întrista pe Dumnezeu, cutremură te și pocăiește te.

[24:16]Nu lăsa niciun aspect din viața ta care să l dezonoreze pe Dumnezeu. Mai mult de atât, analizează ți viața atât de profund și atât de de adânc încât în cele mai intime momente ale tale, nu? Când stai întins în pat, când te pregătești să dormi, când se derulează în mintea ta gândurile zilei sau faptele zilei sau ce ai făcut zilele zilele în ziua respectivă sau în săptămâ în zilele trecute sau planurile pe care le ai, în momentele în care ființa ta ă este ă cea mai sensibilă și ești în momentul cel mai intim, îndreaptă ți gândul la Dumnezeu. Și când realizezi cât de sfânt este El, filtrează ți viața ta prin filtrul lui Dumnezeu, prin standardul lui Dumnezeu. Cutremurați vă și nu păcătuiți. Spuneți lucrul acesta când stați în pat. Cât de frumos este psalmul acesta. Spune lucrul acesta când stai în pat. Vedeți, de multe ori spunem: Am venit la adunare, am ascultat, m am rugat, am cântat, acum mă duc acasă și mă odihnesc sau mă uit și

[25:19]eu la un film că am tot dreptul. Mă odihnesc, mă uit pe YouTube, văd eu ce fac, să mă relaxez. Psalmistul spune: „Du te acasă și când te ai așezat în pat să te relaxezi, să te odihnești, gândește te din nou la viața ta, gândește te din nou la Dumnezeu și înțelege că preocuparea lui Dumnezeu este ca slava lui să nu fie știrbită de nimic și de nimeni. Gândește te că viața ta este ăă filtrată și este scrutată de

[25:50]un Dumnezeu care are ochii ca para focului. Și dacă sunt lucruri pe care le știi și le lași acolo nefăcute, du te și fă lucrurile respective. Dacă sunt lucruri sau aspecte despre care nu știi, cere i lui Dumnezeu să ți descopere care sunt lucrurile alea care î pot întrista pe Dumnezeu și care pot fura slava lui din viața ta, cutremurați vă și nu păcătuiți. Acum e cam greu să mai să mai tai linia, nu? Și să ajungi în față. E mai greu pentru că vedem că s mai multe cerințe pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, pentru a fi iubit de Dumnezeu și pentru a fi un om care are o linie deschisă, o linie principală în fața lui Dumnezeu atunci când ești în momentele grele. Apoi spune spune psalmistul în versetul

[26:49]în același verset spune foarte frumos după ce ai făcut această introspecție, după ce ți ai analizat viața? Dacă la început psalmistul începe cu rugăciunile, cu strigătele sale, în momentul acesta, la versetul acesta, la versetul 4, psalmistul ne îndeamnă altceva și spune: „După ce te ai ți ai analizat viața, ai făcut această introspecție, taci înaintea lui Dumnezeu. De cele mai multe ori doar vorbim, noi vorbim, noi ne rugăm, noi strigăm. Dar când este momentul acela când taci înaintea lui Dumnezeu? Taci și asculți ce vrea să spună el? Când a fost ultima oară când în tăcere cuvântul pe care l am citit, predicile pe care le am ascultat, cercetarea lui Dumnezeu în tăcere ne a spus cu privire la un păcat sau o stare nepotrivită din viața noastră. Taci înaintea lui Dumnezeu. Se spune

[27:53]că ne ia un an, doi ani, trei ani să învățăm să vorbim și apoi vreo 60 să învățăm să tăcem. E cel mai greu să înveți să taci. Cel mai adesea ne place să vorbim, să spunem și spune și în cărțile de înțelepciune spune cât de ce bucurie are omul să dea un răspuns cu gura lui. Ne place. Ne auzim, să spunem părerea, să părerea noastră să conteze. Dar cât de mult am învățat să tăcem înaintea lui Dumnezeu. Învață să taci. Cutremură te înaintea lui Dumnezeu. Analizează ți viața. Vezi cum stai înaintea lui Dumnezeu. Întinde te în pat și meditează la viața ta chiar și în cele mai intime momente și caută să vezi ce spune Dumnezeu despre viața ta și apoi taci. Și apoi taci, taci și vezi ce vrea să spună Domnul. Pentru că Domnul, glasul lui Dumnezeu se aude doar atunci când este tăcere. Ne aducem aminte de Samuel, care stătea întins în pat și în toiul nopții, în liniște putea

[29:06]să audă vocea care cheamă. Și a auzit o de câteva ori. nu a înțeles o pentru că era tânăr, era încă necopt, nu avea discernământ spiritual, dar după ce înțelege că este vocea lui Dumnezeu, el învață să asculte în tăcere și Domnul spune că i a descoperit foarte multe lucruri în în noaptea aceea. Apoi

[29:38]psalmistul continuă și vedem împreună versetul 5. Aduceți jertfe neprihănite și încredeți vă în Domnul. Învață să aduci jertfe neprihănite înaintea lui Dumnezeu. Vedeți, tuturor ne place să facem lucrare, să facem lucrare, să facem fapte, să l slujim pe Domnul, să facem ceva pentru Domnul. Și de multe ori conștiința noastră este împăcată. Eu slujesc, eu fac aia, eu am făcut Domnul. Sunt bine cu Domnul că am slujit. Dar psalmistul spune aici ceva deosebit. Aduceți jertfe neprihănite. Care sunt aceste jertfe neprihănite? Jertfele neprihănite în Mica capitolul 6 cu versetul 8 spune: „Și ce alta dorește Domnul de la tine decât [Muzică] să să iubești mila, să faci dreptate și

[30:39]să umbli smerit cu Dumnezeul tău? Să iubești mila, să faci dreptate, să avem milă, îndurare unii față de alții. De multe ori suntem necruțători, așa cum a fost și David când a venit proorocul Natan la el și a fost neîndurător. Da, trebuie să plătească, trebuie să dea înapoi de șapte ori, de patru ori, trebuie să facă. Și când degetul Domnului s a întors împotriva înspre el și i a spus: „Tu ești omul acela. S a prăbușit să ai o inimă plină de milă, să faci dreptate. Domnul a făcut pe om nevinovat, dar omul umblă cu

[31:22]multe vicleșuguri, cu multă nedreptate, cu multă șmecherie. Acestea sunt jertfele neprihănite să faci milă, să iubești dreptatea și să umbli smerit. cu Dumnezeul tău. Versetul 6. În contrast cu această lume care caută fericirea, vedeți, oamenii vor să fie fericiți. Nu există om de pe pământul acesta care nu și dorește să fie fericit, dar problema este că fiecare o caută diferit și nimeni nu știe cum s o obțină. Și până acuma, indiferent de statut social, indiferent de banii pe care îi au, niciunul n a declarat că este cu adevărat fericit. întotdeauna lipsește ceva și ne aducem aminte de acel om foarte bogat care că care a fost întrebat cât ar trebui să mai câștigi ca să fii fericit și el a spus puțin mai mult întotdeauna dacă

[32:20]fericirea vrei s o cauți în plăcere puțin mai multă plăcere crezi că ți va aduce fericirea dacă fericirea o cauți în bani crezi că puțin mai mulți bani îți vor aduce fericirea dacă fericirea o cauți în relații crezi că puțin mai multe relații și mai multe prietenii îți vor aduce fericirea pe care o cauți atât de mult. Dacă fericirea crezi că o vei găsi în posesiuni și lucruri crezi că încă o posesiune și încă o proprietate îți va aduce fericirea pe care o cauți atât de mult. Și vedem din ă perspectiva pe care

[32:55]o prezintă psalmistul, el prezintă părerea oamenilor. Cine ne va arăta fericirea? Este o întrebare retorică. Cu alte cuvinte, oamenii spun fericirea nu poate fi găsită. Cine ar putea să ne aducă această fericire? Și vedem cât de frumos psalmistul trece la un alt nivel și schimbă din nou perspectiva și psalmistul spune: "Fericirea nu este atunci când nu ai probleme sau când cineva vine și ți rezolvă problemele. Fericirea nu este atunci când lucrurile lumii acesteia sunt din belșug în posesiunea ta. Fericirea nu este atunci când ți se aude, nici măcar atunci când ți se aude strigătul și ești ascultat. Fericirea, adevărata fericire este într o relație și relația aceasta este o relație cu un Dumnezeu veșnic. Numai un Dumnezeu veșnic poate să aducă fericirea în viața unui om muritor. Și spune versetul pe care l am

[34:01]văzut împreună, versetul 6, mulți zic cine ne va arăta fericirea. Eu însă zic: Fă să răsară peste noi lumina feței Tale, Doamne. Ești fericit atunci când ai aprobarea lui Dumnezeu în viața ta. Când Dumnezeu se uită la viața ta și la viața mea și poate să zâmbească când Dumnezeu se uită la viața mea și la viața dumneavoastră și poate să zică indiferent de stadiul la care suntem acum, de probleme în care suntem, eu sunt slăvit în viața voastră și atunci noi suntem

[34:38]fericiți. Suntem fericiți atunci când Dumnezeu primește jertfe neprihănite din partea noastră și suntem fericiți atunci când noi îl sfințim pe Dumnezeu prin tot ceea ce facem în viața noastră. Atunci spune psalmistul, lumina feței tale fă să răsară peste noi lumina feței tale, Doamne. Aceasta este fericirea psalmistului. Lumina lui Dumnezeu când se va transpune, când va răsări lumina lui Dumnezeu pe fața mea, înseamnă că Dumnezeu aprobă viața mea. Ne aducem de aminte de Moise care a plecat pe munte să se întâlnească cu Dumnezeu și când s a întors de acolo îi strălucea fața pentru că s a urcat într o și a avut o relație cu un Dumnezeu etern. Iar viața și persoana lui n a putut să nu rămână neschimbată. Și Moise, întors de pe munte, a trebuit să poarte o mahramă pe chip, pentru că îi strălucea chipul.

[35:46]Aceasta este adevărata fericire a psalmistului. Cât de frumoasă este viața celui credincios. Chiar dacă sunt dureri, chiar dacă sunt probleme. Vedeți cât de importantă este această schimbare de perspectivă. Nu contează atât de mult. Toți strigăm la Dumnezeu și este bine să strigăm. Este bine să ne rugăm și să aducem înaintea lui Dumnezeu toate problemele noastre. Dar scopul principal al nostru nu ar trebui ca Dumnezeu să mă scape de cancer, să mă scape de o boală, să îmi aducă pacea în familie. Nu ăsta ar trebui să fie scopul, ci scopul meu ar trebui să fie ă să fiu plăcut lui Dumnezeu în toate zilele vieții mele, în așa fel încât El să fie slăvit, chiar dacă sunt în lipsă, chiar dacă sunt în sărăcie, chiar dacă sunt în boală, chiar dacă am probleme în viața mea. Aceasta este viața celui credincios și aceasta este această frumoasă schimbare de perspectivă pe care o vedem în Psalmul 4. Dacă psalmistul și psalmul începe cu

[36:53]strigăte și cu gemete și cu rugăciuni, cât de frumoas încheie Psalmul. Tu îmi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului. Eu mă culc și adorm în pace, căci numai tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea. Numai Dumnezeu și numai într o relație cu un Dumnezeu autentic, care este mulțumit, care este bucuros, care aprobă viața ta, poți să primești această bucurie, această pace, această fericire pe care nimic din lumea aceasta nu o poate da. Și atunci, vedeți, vine această binecuvântare a lui Dumnezeu în viața ta care aduce somn, care aduce odihnă, care aduce pace, care aduce bucurie. Cât de frumoas, cât de frumos se încheie psalmul acesta și să rămânem cu gândul acesta. Orice facem în viața noastră, indiferent de starea în care ne aflăm, ar trebui să aducă slavă lui Dumnezeu. Atunci când răspunde Dumnezeu, nu răspunde, da, știu problema ta. A, știu care a fost

[38:05]încercarea ta. Da, iartă mă, am fost ocupat, n am putut să răspund. Dumnezeu nu spune nimic. Nu face nici cea mai mică referire la strigătele psalmistului și spune: „Fii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea, până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni?" Preocuparea lui Dumnezeu este ca El să fie slăvit în tot ceea ce facem și suntem. Și atunci când viața noastră este pusă în rânduială, indiferent de încercările sau greutățile care apar, Dumnezeu dă binecuvântare. Și acolo unde dă Dumnezeu binecuvântare este pace, este bucurie și este un somn odihnitor.

[38:46]Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos. Amin. Domnului, frați surori, cu cerile, rugăciunile noastre și să l slăvim pe Domnul Iisus Hristos pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Amin.