Hristos a înviat! O afirmație care schimbă totul (Mircea Pătrășescu)

[0:00]Hristos a înviat. Foarte bine ați răspuns. Știu că este ziua floriilor. Știu că a sărbătorit intrarea Domnului Iisus în Ierusalim. Însă, dacă pot spun așa, am furat startul și cred că nu vă supărați pe mine, pentru că Hristos a înviat. este valabil în orice duminică și în orice zi. ă meditând la acest salut atât de cunoscut pe care toată creștinătatea îl va rost ă indiferent de confesiune, indiferent de zonă, indiferent de starea spirituală în care ă se găsește, m a prins și meditând la el ăă

[0:47]am spus că asta am să vă împărtășesc astăzi, chiar dacă este ziua floriilor. Așa că nu va fi atât de mult o predică cât va fi o meditație, dacă vreți, un eseu. Și cred că mai mult am să citesc de pe hârtie gândurile care mi au venit meditând la acest salut atât de familiar pentru noi, dar care este ne este atât de drag. Aș putea la fel de bine să am putea să încheiem predica aici pentru că eu am spus Hristos a înviat. dumneavoastră ați răspuns adevărat a înviat și cam asta este toată povestea. Asta este esența. Ă Dar aș vrea să l aprofundăm mai mult. Știți că de multe ori ne obișnuim atât de mult cu anumite formule, cu anumite cuvinte, încât ajung să nu mai însemne prea mult lucru și de aceea luați o ca pe o pregătire pentru duminica viitoare, pentru marea sărbătoare a Paștelui, meditația aceasta la Hristos a înviat, adevărat a înviat.

[1:47]Mi se pare amuzant că în perioada aceasta după Paște la serviciu, mi s a întâmplat de mai multe ori, eu nu sunt foarte formal așa și zicbună dimineața și mă corectează. Hristos a înviat și atunci zâmbesc și zic: „Adevărat a înviat. Acest salut exprimă nu numai chintesența lucrării lui Dumnezeu. Așa cum spunea fratele Cristi în duminica Floriilor poporul striga Osana, împăratul lui David din seminția lui David e și profet, dar totuși nu a înțeles exact despre ce este vorba. Și apropo de ce vă spuneam acum două săptămâni, nu a avut nu a avut discernământul respectiv. Peste o săptămână, probabil că mulți dintre ei sau o parte dintre ei strigau: Răstignește l și ucenicii au fost debusolați, au fost afectați, au fost traumatizați de ceea ce s a

[2:53]întâmplat, dar după aceea salutul de la din Osana s a schimbat în Hristos. a înviat. Adevărat, a înviat și asta este atunci, în acele 40 de zile, Iisus Hristos a explicat ucenicilor tot ceea ce lipsea din înțelegerea lor și apoi pornind la drum și propovăduind această veste, cuvântul lui Dumnezeu s a revelat tot mai mult, i a însoțit cu minuni și cu semne. Și astăzi pentru noi aproape că nu mai reprezintă nicio taină. Știm ce este cu Hristos, că a înviat și de aceea și spunem adevărat a înviat. Dar oare totuși nu mai are să ne spună nimic acest salut? Eu cred că mai are. Este chintesența nu numai a credinței creștine, a lucrării lui Dumnezeu, dar a existenței noastre, a vieții noastre de zi cu zi ca și creștini. A zice că și pentru necreștini acest salut îi pune într o poziție în care trebuie să se gândească bine, indiferent

[3:55]de ceea ce cred ei. Practic, această realitate pe care noi creștinii o exprimăm este ca și cum a fost împlântată în centrul planetei. Nimeni nu poate. Este acea piatră despre care vorbea Simeon pe care nimeni nu poate s o ocolească. Da. Ori construiești pe ea, te bazezi pe ea, ori te vei împiedica sau vei vei fi zdrobit de ea, indiferent de ce crezi tu și ce părere ai tu. Ce practic ce înseamnă simplu acest salut? Este o afirmație și apoi cel care răspunde întărește această afirmație. Spune așa este. Și dacă mi ați răspuns înseamnă că sunteți de acord cu această afirmație și sunt absolut sigur că sunteți de acord.

[4:45]A înviat Iisus Hristos? Ce credem noi? Da, această la această întrebare însă trebuie să răspundă nu numai creștinii, ci absolut toți oamenii. Modul în care răspunzi la această întrebare îți determină destinul. Dar modul în care și noi răspundem la această întrebare sau cât de mult înțelegem din acest salut ne determină viața de credință.

[5:14]întărim această afirmație și de începând de duminica viitoare pentru o perioadă, știți că ăsta devine salutul obișnuit, să spunem așa. Practic, salutul ăsta spune învierea lui Hristos este adevărată. Așa și spunem adevărat a înviat. Da. Nu discutăm acum sau să demonstrăm, să aducem argumente în favoarea învierii lui Iisus. Sunt cărți foarte bune care tratează acest subiect. Eu vă recomand una, pledoarie pentru Hristos de Lee Strouble, mai ales pentru prietenii dumneavoastră necreștini. Deci acolo se ocupă autorul în detalii de aceast fenomen, să i spunem, sau acest fapt care s a petrecut că Hristos a înviat. Ceea ce ne preocupă pe noi sau ce vom discuta în continuare este că învierea lui Iisus Hristos ne place sau nu, ne interesează sau nu, provoacă și confruntă în același timp concepția noastră despre lume și viață.

[6:23]Nu vorbim doar despre un fapt istoric care așa s a petrecut ca și cum nu ar avea legătură cu noi sau nu ne afectează prea tare. E ceva care s a întâmplat de mult acum aproape 2000 de ani. Ce ne interesează pe noi? Și poate unii dintre prietenii noștri necreștini ar spune: "Nici nu mă interesează. Da, poate a înviat, poate n a înviat. Ce legătură are cu mine?" Învierea lui Iisus pune în fața omenirii, în fața fiecărui om în parte problema adevărului. Aceasta este prima problemă de care ne ocupăm. Practic, acest salut, Hristos a înviat, adevărat a înviat, ridică două probleme. Prima este aceasta a adevărului. Ă Învierea lui așează întreaga omenire la o bifurcație. Trebuie să aleg un drum sau celălalt. Nu există a treia opțiune. Asta înseamnă salutul acesta. Și vreau să vă citesc un pasaj pe care îl

[7:25]cunoașteți foarte bine din 1 Corinteni 15 de la 12 la 19. Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este învierea morților? Dacă nu este învierea morților, nici Hristos n a înviat. Și dacă n a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos când nu l a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. Căci dacă nu înviază morții, nici Hristos n a înviat. Și dacă n a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică. Voi sunteți încă în păcatele voastre și prin urmare și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii. Deci, acest salut simplu și

[8:25]care s a formalizat foarte mult, toată lumea îl folosește, știm, în România, ne spune ceva cutremurător în lumina versetelor citite. Cu alte cuvinte, ăsta este tocmai edificiul Învierea lui Hristos pe care se sprijină creștinismul și credința noastră în consecință. Și atunci când tratează acest subiect Pavel vorbindu le corintenilor și el spune: „Cum sunt unii dintre voi care zic că nu există o învierea morților? Păi, nu înțelegeți ce înseamnă asta? Suntem cei mai nenorociți dintre oameni. Ce argumentează, arată logic cum se leagă lucrurile între ele. Cu alte cuvinte, dacă nu credem din toată inima sau nu înțelegem piatra fundamentală din structura credinței noastre, ă nu ne înțelegem viața de credință, nu înțelegem de unde venim și încotro mergem.

[9:26]Dacă învierea lui Iisus Hristos nu a avut loc, totul se prăbușește. Știți ca într un piesele acelea de dominou, toate cad una după alta și în final este că ne aflăm într o situație îngrozitoare. De aceea, creștinismul eu nu o văd atât ca pe o religie, ci ca pe o concepție de viață care se traduce într un mod de viață. De aceea fii creștin nu mai poate rămâne o chestiune particulară. Eu lucrez asta, sunt din țara asta și am religia asta. Nu mai este o religie, este o concepție de viață care îți cuprinde întreaga viață. Este o filozofie de viață care te umple în cele mai mici colțuri ale vieții tale. E ca și cum poți să ți ascunzi culoarea pielii. Ăsta ești mai deschis la culoare, mai închis la culoare. Așa este și cu creștinismul. Dacă Hristos a înviat și dacă tu ai crezut lucrul acesta, n are cum să nu se vadă în viața ta în cele mai mici detalii. Ne afectează din cap până în picioare, de la trup până în abisul

[10:31]sufletului. Pentru că, după cum ne spune și Biblia, nu putem să slujim și lui Dumnezeu și lui mamona. Și atunci consecința simplă este asta. Când nu slujim lui Dumnezeu, cui credeți că slujim? În niciun caz nu suntem neutri. De aceea, salutul acesta când spunem adevărat a înviat trebuie să l înțelegem tot mai mult în profunzimea vieții noastre. Ce consecințe are? Ce înseamnă că eu cred acest lucru? Înseamnă că dacă noi credem că Hristos a înviat, înseamnă că trebuie să credem tot ce a spus și a făcut el. Pentru că învierea este o dovadă a faptului că tot ce a spus, ce a făcut este adevărat. Când farisei l au întrebat cu ce autoritate faci tu aceste lucruri, cine ești tu, cum ne demonstrezi că e ceea ce spui este adevărat? Vedeți problema adevărului. Și el răspunde în modul acesta puțin criptic: Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica la

[11:25]loc. Și așa s a întâmplat și asta ne arată că tot ceea ce a spus și a făcut el a fost adevărat. Știți că Ioan alege șapte semne. Tema lui este: Vreau să vă conving că Iisus este lui Dumnezeu și să credeți în el și alege șapte semne. Ultimul semn, învierea lui Lazar. Era o prefigurare a ceea ce urma să se întâmple. Dacă spunem adevărata a înviat, înseamnă că trebuie să credem tot ce a spus el despre sine, dar și despre mine, despre tine. Pentru că el nu ne a spus doar s a ocupat să ne prezinte niște probleme de morală, filozofie sau religie. Și foarte mulți zic: „Da, a fost un mare învățător, dar asta nu afectează neapărat și viața mea. A fost un om bun, dar asta nu neapărat afectează și viața mea, pentru că el a vorbit despre originea noastră, despre identitatea noastră și despre viitorul nostru. Iar aceste lucruri nu ne poate lăsa indiferenți. Aceste

[12:28]lucruri ne afectează în mod direct. De ce? Pentru că noi, oamenii, suntem niște ființe complexe și complicate. Uneori nici noi nu ne înțelegem. Ne trebuie mai mult decât hrană, apă și somn. Da? Deci dacă ne avem nevoile fiziologice, primare, îndeplinite, totuși nu suntem satisfăcuți. Mereu ne gândim sau ne dorim ceva. Căutăm în viața noastră mai mult decât aceste lucruri materiale. Avem nevoie de semnificație, de dragoste, de relație. Căutăm ceea ce numim generic fericire sau împlinire.

[13:07]Și cred că cel mai bine ce definește ființa umană este asta. Omul este acea ființă care a pierdut ceva cândva, nu mai știe și permanent caută să o regăsească. Și atunci v am spus, o numește fericire, ideal, împlinire, tot felul de nume. Căutăm toată viața și unii merg cu această căutare până când moartea bate la ușă, văd că nu au găsit și ar vrea să și prelungească viața. Și toți avem instinctul ăsta dacă am putea să ne prelungim viața. Ce căutăm de fapt și de ce ne temem de moarte? În Evanghelia amintită a lui Ioan, Iisus a spus această afirmație atât de cunoscută: Eu sunt calea, adevărul și viața. Practic, o interpretare pe care o dau acestei afirmații este că Iisus vrea să ne spună, ne cheamă să ne îndreptăm cu căutările noastre înspre El pentru că pretinde că are răspunsuri

[14:09]la întrebările noastre. El este calea, nu o cale, calea singura. Și apoi spune că este adevărul. Cu alte cuvinte, ne spune: "Eu vă spun cum stau lucrurile cu adevărat. Nu credeți ce vă spun alți oameni sau poate propria minte sau orice altceva? Ă și este și viața. Aceasta ne vorbește despre frica de moarte. Problema noastră este că în aceste

[14:42]căutări ni se pare că uneori am găsit răspunsul sau mi se pare că am găsit direcția dacă aș ajunge acolo, dacă aș putea să ating poziția aceea, dacă mi s ar îndeplini această dorință, dacă m aș face sănătos, dacă aș ieși din această problemă financiară și așa mai departe, dacă ai mei ar fi nu știu cum. Însă pentru că Iisus este adevărul și dacă spui adevărat a înviat, înseamnă că trebuie să accepți că El este adevărul și că ceea ce spune el este chiar dacă nu ne place, chiar dacă ni se pare că ne contrazice sau ne pune în încurcătură, trebuie să l crezi pe el și mai puțin pe tine. Ăă, el ne atenționează că adesea ne înșelăm și că ajungem să credem despre ceea ce credem că am găsit, că ar fi adevărul. Și ne spune: „Nu este ăsta adevărul." Observați, vă dau două exemple. Dialogul cu femeia din Samaria.

[15:47]Cu câtă grijă și atenție Iisus este ca și cum îi dă la o parte val după val, coajă după coajă, o descojește inima ei până când ajunge la ceea ce era, ceea ce căuta această femeie. Ă se spune că era la al șaselea soț. Nu știm din ce cauze. Probabil a tot sperat. Poate unii dintre ei or fi murit. Nu cred că toți a fost cu primul soț un eșec. A zis: „Încerc o altă relație. Poate că o să găsesc împlinirea pe care o caut în această relație. Poate că a căutat siguranță economică, siguranța ă emoțională și nu s a lăsat. Pare că este o perseverentă. Nu știe ce s a întâmplat al doilea, a treia oară. A încercat a patra oară, a cincea oară. Iisus Hristos i a spus: „Eu îți dau ce cauți tu. Asta este apa vieții." Și ați văzut după aceea transformarea. Cred că pentru femeia

[16:52]aceea a fost momentul acela în care a putut să spună: "Adevărat a înviat Hristos în viața ei." Uitați vă ce contrast cu tânărul bogat. Și el caută ceva. Nu i lipsea nimic. Și totuși, de ce se duce la Mântuitorul să spună: „Cum pot să ajung să moștenesc împărăția cerurilor? Iisus îi spune:„Tu crezi că ai găsit adevărul sau ai găsit ce ți trebuie? Uite ce ți îți recomand. Renunță la tot și nu poate. Nu a crezut. A plecat

[17:25]trist. Lui Iisus i a părut rău de el, dar pentru el încă nu era adevărat. Hristos a înviat. A înviat. Cât de mult credem noi lucrul acesta? Și încheie Ioan. V am scris lucrul acestea ca să credeți că Iisus este fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viața veșnică. Observați că nu este vorba doar de o credință intelectuală. Să fii de acord cu asta. Este vorba de a ți lăsa viața literalmente cu totul în mâinile lui și orice ar veni peste tine să zici: "Ced că Iisus Hristos a înviat și că ceea ce mi se întâmplă sau prin ceea ce trec sub controlul lui. El știe cel mai bine." Ar mai fi un text, dar vi l am citit și cu siguranță vă aduceți aminte acum două săptămâni despre ăă Iisus în prezența lui Pilat. Țineți minte acel răspuns? extraordinar care ne spune direct din Iisus cu gura lui ne spune de

[18:32]ce a venit în această lume cu alte cuvinte ne și el spune așa am venit pentru aceasta m am născut și pentru aceasta am venit în lume ca să mărturisesc despre adevăr. Observați iarăși problema adevărului. Zice ca și cum nu Iisus era în procesul acela nu i păsa de ceea ce sufera el și că era acuzat pe nedrept, ci spuneevărul este judecat în momentul acesta. faptul că eu sunt fiul lui Dumnezeu, faptul că propriul meu popor la care am venit nu mă crede, voi mă judecați.

[19:05]Și i spune și lui Pilat: "Da și sunt împărat, dar n am treabă cu Imperiul Roman. Nu am venit să dau o eliberare politică poporului Israel, ci am venit să mor și atunci de abia la moartea lui se împlinește și sau se vede clar și al treilea atribut al său de preot, cum spunea fratele Cristi, aduce jertfă și se aduce pe sine ca jertfă. [Muzică] Și asta spune în fața lui Pilat: Am venit să mărturisesc des spre adevăr. Practic, voi ce judecați aici este adevărul și de asta depinde viața fiecărui om.

[19:51]Ă vrei să știi dacă ceva este adevărat? Uită te la ceea ce spune Iisus direct sau indirect despre lucrul acela, despre ideea aceea. Învierea este dovada faptului că El nu a mințit și nici nu poate să o facă pentru că e adevărul. Învierea lui Iisus Hristos ridică o problemă critică a omenirii. Ce este adevărul? E o întrebare foarte grea și o întrebare la care oamenii dacă ar medita ar ajunge la Dumnezeu mai degrabă într un fel sau altul. Unii apolog creștini spun că este unica și cea mai importantă întrebare pe care oamenii trebuie să și o pună, dar oamenii nu prea vor să audă adevărul. Vă spuneam data trecută, vorbeam despre discernământ și dacă oamenii ar fi preocupați de cu inundați cu atâtea mesaje, cu atâtea oportunități, cu atâția candidați, dacă ar spune care e adevărul, pe unde este adevărul și și ar

[20:55]pune inima să cerceteze, dintr o dată ar fi mai multă înțelegere, să spunem așa, mai multă pace și nu atâta tulburare. Oamenii însă nici nu vor să audă adevărul. Nu ne place adevărul pentru că el ne spune cum suntem în realitate și nu ne place. Ăă nu vorbim aici doar de necredincioși, vorbim și de cei care au răspuns și de noi care am răspuns adevărat a înviat.

[21:25]Uitați vă la ce a ajuns sărbătoarea de Paști și nu vorbesc de zona comercială sau a celor care încearcă să profite de această săbătoare. Vorbesc despre cei care pretind că înțeleg. [Muzică] Ă dacă Iisus este adevărul, este clar cine este tatăl minciunii, diavolul. Și de la începutul omenirii el a sugerat oamenilor și i a influențat în direcția aceasta, le a oferit un adevăr

[21:57]contrafăcut și le a spus: „Veți fi ca Dumnezeu." Cam asta este, dacă aș putea să sumarizez, problema centrală a fiecăruia dintre noi și a omenirii. În orice s ar întâmpla, orice manifestare, dacă încerci să o s o vezi, să i urmărești rădăcina, cam de acolo apare. Vrem să fim ca Dumnezeu. Fiecare dintre noi dorește să fie un mic Dumnezeu care să și proclame puterea peste mica lui parohie. Aceasta poate să fie familia. Da. Și uneori soțul sau poate și soția încearcă să fie acel mic Dumnezeu peste această parohie. Alteori poate să fie să fie vorba de să însemne angajații tăi dacă ești patron sau dacă ești șef colegii te colegii care lucrează în subordinea ta. Tendința este acolo. În momentul în care spunem și credem Hristos a înviat, adevărat a înviat, trebuie să avem grijă mereu să ne verificăm, fiind suspicioși cu

[23:00]privire la propria natură, la propria fire. Poate că spunemnu suntem în pericolul ăsta pentru că suntem creștini, suntem născuți din nou, credem în învierea lui Hristos. Uitați vă ce s a întâmplat cu poporul lui Dumnezeu Israel, care a văzut semne și minuni mari. [Muzică] Dar ce ziceți de biserica din la Odiceea, care este din Noul Testament? Nu insist prea mult. Știți, am vorbit și data trecută.

[23:34]Tu cum te vezi? Ești gata să afli, să asculți adevărul lui Dumnezeu? De aceea trebuie să citim Scriptura ca un exercițiu constant. Nu am spus nu ca pe unul informațional. Să ne rugăm și să fim deschiși la interacțiunile cu oamenii pe care Dumnezeu ne i aduce în viața noastră. Nu te închide într un turn rece al nepăsării și al disprețului, socotind că ești corect față de Dumnezeu. Așa făceau fariseii. Noi suntem bine, împlinim toate regulile. Avea o singură problemă. Erau orbi, ca și biserica din la Odiceea. Și Iisus de aceea când îi confruntă le spune: „Da, credeți că știți? Haideți să vă spun eu realitatea în care

[24:22]trăiți. Dacă afirm adevărat a înviat, trebuie să cuprind toată această problematică a adevărului, s o evaluez, să meditez la ea și în săptămâna aceasta, de exemplu, înainte de a rosti data viitoare cu bucurie adevărata în viață, văd care sunt consecințele acestui fapt în viața mea. Cât de mult adevăr trăiesc. Oare nu cumva mă mint în momentele astea? Poate sunt într o stare nepotrivită, dar am băgat o ușor în subconștient. Este totul ok. A doua problemă pe care o ridică acest salut este problema morții. Învierea lui Hristos ridică și problema morții. Învierea este piatra de temelie a creștinismului, dar învierea nu putea să aibă loc fără moarte. Dați mi voie să vă citesc un pasaj de data aceasta din Luca la capitolul

[25:22]9 de la 18 26. O sărim. E cam Haideți de la 23 că aici este esenț. Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să i scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru mine o va mântui." Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă s ar prăpădi sau s ar pierde pe sine însuși?

[26:02]Căci de oricine se va rușina de mine și de mele se va rușina și Fiul omului de el când va veni în slava sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Până la 27. Adevărat vă spun că sunt un Da, nu mai contează. E 26. este de căci de oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele se va rușina și fiul fiul omului de el când va veni în slava sa și a tatălui și a sfinților îngeri. Ă

[26:30]drumul spre înviere trece mai întâi prin trăgăduire, prin suferință și prin moarte. Iisus înainte de învierea sa a trecut prin asta. A fost tăgăduit, a suferit și a murit. E adevărat că Iisus a înviat? Da. Însă învierea este precedată de moarte. Crezi că Iisus a înviat? Da. Ai spus adevărat a înviat, atunci înseamnă că trebuie să accepți că drumul învierii urmează același traseu, tăgăduire sau respingere, poate chiar de cei de către cei mai apropiați, suferință și moarte. Iisus este fără echivoc în privința aceasta. [Muzică] Observați care este condiția urmării sale. Să și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. Nu ne a ascuns nimic din ce înseamnă învierea. Pentru că singura modalitate, de spune tot el, de a ți păstra viața este de a o pierde. Și cu cât înțelegem mai bine acest lucru, cu atât teama de moarte

[27:28]dispare. Căutăm ceva ce am pierdut. Și atunci tendința noastră naturală este să strângem la piept cât mai tare tot ceea ce am agonisit noi, tot ceea ce am crezut că ne aduce împlinirea, că ne ferește de rele, de boală, de moarte. Iisus vine și ne spune în primul rând adevărul. Neu știu ce cauți cel mai bine, nu tu. Și apoi ne spune deschide ți brațele și lasă să cadă tot ce tot ce strângi tu mai drag la piept, tot ceea ce crezi că în asta constă împlinirea și viața. Și bunul cel mai de preț, viața pentru noi, ne spune: „Vrei să ți o păstrezi? Da, toată lumea vrea cu înfrigurare și spune: "Ok, atunci o să mori și așa o s o ai." Și asta ne învață ceea ce și apostolul Pavel ne spune: „Fi gata să ți o pierzi." Și nu este o figură de

[28:36]stil. Ce înseamnă să ți pierzi viața pentru a o câștiga? Ce înseamnă că trebuie să mori față de tine și față de păcat? În primul rând, totul începe cu nașterea din nou. Nu există altă intrare. Credeți că toți cei care sunt în biserică, în biserici sunt născuți din nou? Nu. Realitatea ne o arată? Nu. Și

[29:00]atunci o spun, deși majoritatea nu cred că aveți nevoie, dar s o știți să spuneți și altora. Ăsta e primul pas. Dacă spui Hristos a înviat, adevărat a înviat, ești născut din nou. Și după această pas trebuie să înveți în fiecare zi să mori. Asta reprezintă și botezul. Știm, am murit cu Hristos și am înviat. Dar este doar începutul, pentru că urmează un drum zilnic al lepădării de sine, al morții, până când vom fi înviați și în trup și vom fi cu Iisus Hristos pentru totdeauna. Atunci se încheie misiunea, atunci se încheie procesul. Și doar pentru că ne este proaspăt pasajul din Coloseni, voiam doar să vă arăt că este bine prezentat de Pavel și acolo noi ne am oprit în capitolul 3 la versetul 4. Da. Umblați după lucrurile de sus, gândiți vă la lucrurile de sus. Asta este intesența morții față de sine. Dar uitați că el o pune apoi într un

[30:09]limbaj foarte clar pentru noi, foarte pământesc, să spunem așa. Ce înseamnă asta? Și începe în versetul 5. De aceea omărâți mădularele voastre care sunt pe pământ, curvia, necurăția, patima, poftarea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fii neascultării. Deci astea sunt lucrurile pe care le produc oamenii fără de Dumnezeu. Din numărul lor erați și voi odinioară când trăiați în aceste păcate. Dar acum lăsați vă de toate aceste lucruri și adaugă altele aici de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de

[30:50]clevetire, de vorbele rușinoase care v ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții. Acuma se adresează adunării din Colose, nu necredincioșilor. Întrucât v ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință. Ce vorbeam noi, să fim plini de cunoștință. discernământ după chipul celui ce l a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici știere împrejur. Lucrurile care divizează pe oameni, care aduc război, tensiune între oameni. El spune în adunare nu e mai există lucrurile astea. Nici barbari, nici schiri, nici rob, nici slobo, ci Hristos este totul și în toți. Ăă asta înseamnă moarte și Pavel o

[31:35]pune sub forma aceasta. Întâi dezbrăcăm, începem să dezbrăcăm ceva și apoi ne spune este tot procesul ăsta și îmbrăcăm altceva și nu este secvențial. Cu alte cuvinte, toate aceste lucruri listate, da? Și noi am spune: „Dar nu facem noi păcat așa. Ok, ce ziceți de minciună, de clevetire, de răutate, de vorbe nepotrivite? Cred că avem probleme. Da. Fiecare ei și Pavel ne spune așa: "Nu este un moment în care am scăpat în totalitate de asta, ci ne spune: "Dezbrăcați vă de asta și contracarați le prin altele." Înțelegeți? Este se întâmplă concomitent. Tot mai puține din astea, tot mai multe din celelalte. Asta înseamnă moartea față de sine și apoi continuă în mod natural. Astfel, dar ca niște aleși ai lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, aveți o nouă identitate, dacă zici„Histos a înviat, adevărat a înviat, atunci cam așa trebuie să arăți. Și vă citesc. Sfinți și preaiubiți, îmbrăcați vă cu o inimă plină de

[32:41]îndurare. Dacă n arăți îndurare, nu crezi că Hristos a înviat. Nu ești creștin. Da. de bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți vă unii pe alții și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați vă unul pe altul, cum v a ierta și Hristos. Dar mai presus de o dată, îmbrăvocați vă cu dragostea, care e legătura desăvârșirii, pacea lui Hristos să domnească în inimile voastre și apoi încheie cuvântul, așa cum spuneam data trecută.

[33:19]Asta simbolizează cina pe care o luăm în fiecare duminică. Am luat o și astăzi. De multe ori luăm, ne gândim la asta că Iisus ne a spus, a spus foarte clar: "Să faceți lucrul acesta spre pomenirea mea ori de câte oriți veți mânca și veți bea din vinul acesta". De multe ori ne gândim că e ca și cum Iisus ne cere, mă, nu cumva să uitați ce am făcut pentru voi? Și noi îi spunem și îi mulțumim și e foarte bine. Îți mulțumim ce ai făcut pentru noi, Doamne. Dar în lumina acestui salut și a ceea ce am spus până acum, dintr o dată zic: „Eu cred că de fapt noi avem de nevoie de cină, nu Iisus, ca să îi spunem, nu uităm. Și noi

[33:53]avem nevoie de cină pentru că ne aduce aminte de cum a murit Hristos față de sine, pentru ca și noi să murim față de noi. Ne este foarte clar ce a făcut Hristos. Deja ne am obișnuit. Uneori nici nu mai treesaltă inima în noi, dar când înțelegem că de fapt și în duminica asta când am luat cina este o chemare, nu uita săptămâna viitoare să mori față de tine. Asta este chemarea ta. Dacă spui Hristos a înviat, adevărat a înviat, nu uita că ridică problema morții. Asta presupune credința în înviere și în propria mea înviere. vrei să învii să fii împreună cu Hristos, atunci trebuie să mori față de tine. Asta ne arată cât de serioasă este problema morții eului. Cu alte cuvinte, Iisus a a instituit această practică pentru a ne spune de câte ori o iei, adu ți aminte că trebuie să mori. Gândește te la înviere și îmbracă te mai mult cu caracteristicile ă omului nou.

[34:56]Cum rămâne însă cu dorințele mele, cu visurile mele, cu plăcerile mele, cu ambițiile mele? Nu spune trebuie să moar. Oricât de dragi ne sunt, doar acelea care coincid cu planul lui și cu modul în care s a gândit să ne transforme ăă le va lăsa. Restul trebuie să acceptăm să moară. Ruinele imperiilor astăzi stau mărturie că toate acestea pier împreună cu cei care le au născut și chiar și au dat viața pentru a le realiza. Cetăți mari, nume mari, nu a mai rămas nimic din ele. S au pierdut pe ei înșiși și au pierdut viața căutând să și împlinească propriile dorințe și ambiții. Trebuie să avem mare grijă cu astfel de lucruri. Nu ți dori prea tare sau cu ardoare ceva personal sau din

[35:50]dorință tale. Pentru că Dumnezeu chiar s ar putea să ți dea sau să te lase, dar asta să fie pierzarea ta. Să învățăm să i mulțumim chiar dacă ne doare când începe acest proces al omorârii interioare. Pentru că trăim într o societate care spune nu oricâre primări interioare. Uitați vă la reclame, fă ce vrei, distrează te, fă ce ți place, meriți și așa mai departe. Tocmai în asta constă provocarea învierii. Dacă am spus Hristos a înviat, adevărat a înviat, aceasta ne trage de mânecă și să spune da, tu ești gata să omori acele dorințe, ești gata să îl urmezi pe Hristos cu orice preț, să ți iei crucea în fiecare zi, să l urmez. Vei fi gata s o faci dacă tu crezi cu adevărat că ceea ce ai spus că învierea lui Hristos este adevărată, că el a înviat și vei afirma Hristos a înviat nu doar de Paști, ci doar dacă ți convine și nu contrazice părerile

[36:52]tale. Cultura în care trăim ne educă să nu ne refuzăm nicio plăcere, să nu ne abținem. Când spun Hristos a înviat înseamnă să mi refuz anumite lucruri și să nu accept orice, ci doar acele lucruri pe care înțelegem că Hristos le acceptă. Ce visează fiecare om? Prosperitate materială și tihnă personală egoistă. Ăsta este idealul în viață. De aceea, an de an asistăm la această deformare a sărbătorii de Paște în care aflăm, am aflat zilele trecute, masa de Paște costă anul acesta 800 RON. Înțelegeți? Nu poți să ai Paște, masă de Paște dacă nu investești 800 RON. Și oamenii chiar sunt preocupați de asta. Aleargă pentru că așa a intrat în mentalul colectiv, trebuie să ai anumite produse și acum costă și atunci ok, vrei să sărbătorești Hristos a înviat. Uite așa trebuie, atâta costă. Sigur că am înțeles aceste lucruri, să spunem, am am scăpat de ele, dar nu știu în interior cum

[38:01]sărbătorim. Ok, nu ne agităm pentru cozonac și ouă și dacă le avem bine, dacă nu iar bine, dar cu ce atitudine sărbătorim Paștele? Nu cumva suntem încă răzvrătiți față de Dumnezeu? Nu cumva suntem încă cu lucruri sau cu pe care le ținem ascunse. N am vrea ca Dumnezeu să intre în ele. Ne sunt prea

[38:33]dragi. Ne preocupăm de acest lucru. Acceptăm să murim. Mi e teamă că destul de greu pentru că aceste dorinți umane care provin din firea noastră căzută de prosperitate materială, de realizare socială, de semnificație, să ne vadă alții, să domnim peste alții, de tihnă personală, ne împinge cu o forță extraordinară de la spate. Mă agăț cu viața aceasta de cu disperare, ă de sănătate, de orice nu mi strică, să nu mi strice confortul. Da, lucrurile cu care m am obișnuit, ca și cum este singurul lucru și cel mai bun pe care îl am. Mi e teamă când îmbătrânesc și aș vrea să mi prelungesc tinerețea. Plâng de multe ori după tinerețea mea apusă sau după frumusețea mea apusă. Sunt nostalgic după poziția pe care am avut o sau după succesele mele din trecut. Dumnezeu ne spune: „Lasă le să moară." Nu este, Biblia ne învață că nu era mai bine înainte, ci că suferința și moartea pe care poate le experimentăm acum sunt

[39:35]bune pentru că ne duc spre înviere. Să lăsăm ce este în urmă să ne aruncăm spre ce este înainte. Uitați vă la Pavel. În Filipeni capitolul 3 găsiți tot ce avea el, tot ce agonise. Cine era, ce viitor avea în față și așa mai departe. și spune gunoi ca să l cunosc pe Hristos să ajung să câștig premiul chemării ceresc să ajung cu Hristos. Asta este și asta înseamnă să mor față de mine. Ne rugăm și i pregătim pe copiii noștri să ajungă prin harul lui Dumnezeu, să se accepte și să meargă benevolt pe această cale a lepădării de sine și a morții. Nu vrem să le dăm ce avem mai bun. Să nu sufere cum am suferit noi. Ca și cum de asta ar avea nevoie. Vrem să fie cei mai buni din clasă sau de oriunde, ca și cum asta le va omorî eul și i va învia. Vrem să i scutim de necazuri sau încercări ca și cum asta le ar întări credința. Sigur nu trebuie să căutăm necazurile cu lumânarea. Vor veni, stați liniștiți, ele singure. Dar când vin să fim

[40:40]pregătiți să le acceptăm cu mulțumire, cu această conștientizare. Dacă Dumnezeu vrea, ok. Dacă asta însă este spre binele acela suprem și etern, este bine și așa, Doamne, dă mi putere. Asta este forma cea mai înaltă de închinare și de ascultare de Dumnezeu. Nu în primul rând să ți faci datoriile, să vii la biserică să citești. Asta este, acolo este bătălia. Acolo ne dăm examenul și acolo aflăm dacă vom învia, dacă adevărat a înviat.

[41:12]Pentru că dacă într adevăr ne punem la inimă lucrul acesta și credem că a înviat cu adevărat vom reuși să trecem peste aceste momente. Și încheiem, bineînțeles, cu învierea. Vestea bună este că după moarte urmează o înviere. Astăzi am luat cina pentru că încă trebuie să mai luăm cina, încă mai trebuie să murim. Într o bună zi însă, unul câte unul, vom păși în înviere. Și dacă nu vine Domnul până atunci, ăsta este momentul în care vine moartea pentru fiecare dintre noi. Să n avem teamă, să ajungem ca și Pavel să spunem: "E chiar mai bine să lăsăm pe Dumnezeu." Este responsabilitatea lui Dumnezeu. Ceea ce avem noi de făcut azi când am luat cina este să murim față de noi. Să înțelegem, pe măsură ce înțelegem adevărul mai bine, suntem gata să murim tot mai mult. Suntem gata să l urmăm zi de zi. De ce ne mai este încă teamă de moarte și

[42:11]procesul de acesta de degradare fizică care se exercită asupra noastră zi de zi? Vreți, nu vreți, vrem, nu vrem, murim oricum. De ce să nu o facem conștienți și s o facem cu această anticipare a învierii? După ce ne pare rău, că aici apare tristețea în general la oameni, dezamăgirea. Mă despart de cei dragi, pierd tot ce am avut, ce o fi cu mine? După ce să ne pară rău, după ce să avem nostalgi, ce deplângem omul vechi, realizările acestui pământ, ne spune Eclesiastul, totul este deșertăciune. Mai bine preocuparea noastră să fie să murim față de sine în fiecare zi. Și dacă o să conlucrăm cu Dumnezeu, El o să ne spună: „Astăzi trebuie să omorâm asta ca să progresezi". Și așa mai departe, pentru că urmează învierea și asta este ceea ce căutăm. Dacă vă întrebați ce mi lipsește, de ce nu sunt mulțumit sau împlinit, asta ne lipsește, învierea. Nu câțiva ani în

[43:18]plus care se vor duce oricum, ci o viață eternă, nu o tinerețe prelungită, ci un trup nou, glorios, cu niște proprietăți uimitoare și cu un chip nou. Nu bogății pe acest pământ, ci răsplăți în cer. Nu alături de o ființă iubită doar pentru o vreme, ci l vrem pe Dumnezeu în întregime și pentru toată veșnicia. Toate astea înseamnă înviere și atunci în comparație cu asta, crezi că mai este ceva de aici sau ceva din tine și din lumea aceasta după care să regreți și să suspini și să te mai lupți ca să nu le pierzi? Așa cum ne îndeamnă și evrei să ne uităm țintă la căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus, care pentru bucuria care era pusă înainte a suferit crucea, a disprețuit rușinea și și a de la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu. Hristos a înviat.