Pornind din Luca 2, Mihail Ciopașiu arată cum cea mai luminată sărbătoare poate deveni, în realitate, una nefericită atunci când „pruncul Isus este furat” și înlocuit cu elfi, fabrici de jucării, îmbuibare și Moși Crăciuni ce ne distrag atenția de la Mântuitorul născut pentru noi.
Predica leagă anunțul îngerilor – „Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor” – de Fapte 26:18, explicând clar scopul întrupării: ca oamenii să fie mutați „de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu”, primind iertare de păcate și o moștenire cu cei sfințiți.
Mesajul este un apel cald, dar ferm, pentru toți cei obișnuiți cu tradițiile: nu te mulțumi cu atmosferă, colinde și cadouri; fă din aceste sărbători momentul în care-L primești cu adevărat pe Mântuitorul venit în lume!
Mesaj înregistrat la data de 21 decembrie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Luca 2, Faptele Apostolilor 26:17-18, Isaia 53, 1 Petru 1:20
Transcriere
[0:00]Evanghelistul Luca face o cercetare la mulți ani după ce s au întâmplat aceste lucruri și el consemnează aici am putea spune cea mai frumoasă povestire, nu poveste, povestire sau istorisire pe care o cunoaștem cu toții. Numai că, vedeți, el nu începe textul, cum ar începe o poveste în cărțile de copii. A fost odată ca niciodată un rege puternic care a dat o lege, iar în ținutul acela s a născut un copilaș sărac într o iiesle. Pentru că aceasta nu este o poveste, ci este istorisirea nașterii Domnului Iisus Hristos, pe care Luca o ancorează într un context istoric foarte clar. ne spune în versetul 1 din capitolul 2 că în vremea aceea,
[0:55]într un moment clar în istorie, ca cei care vin și spun că aceasta este o poveste, că nu este adevărat, că este un bazm, să identifice cititorul chiar critic în text vremea aceea în care era rege sau împărat, primul împărat al Romei. Pentru că în timpul lui Cezar August, care este nepotul lui Iulius Cezar, se desființează, el desființează de fapt republica și după asasinarea pe care noi o știm din istorie a lui Iulius Cezar și confruntarea cu Marc Antoniu și cu Cleopatra în Egipt, care se întâmplă cam cu 30 de ani înainte de evenimentul acesta, acest împărat Cezar August este primul care primește acest titlu din istorie, Cezar August. Augustus. Numele lui nu era așa. Era Gaius Cezar, dar primește
[1:57]acest titlu care înseamnă Augustus cel venerat, cel sacru, cel măreț. Și el ordonă, dă un decret să se facă un recensământ pe tot parcursul imperiului lui, care era foarte vast. se întindea din Italia până în Spania, nordul Africii, Siria, Israel și așa mai departe. Am putea să fi pus titlul acestui text: Cei doi regi. Cei doi regi, pentru că nu știa nimeni atunci. Nu știa nici împăratul de la Roma, nu știa nici Irod din Ierusalim, nu știa nici tregătorul Quirinius din Siria că
[2:50]se născuse regele regilor și că mai mult decât acest Augustus, care a fost cel mai bun împărat roman din perspectiva Imperiului Roman, se năștea cel care este necuprins, cel care este domn. și în în fața căruia regii își vor arunca ale lor coroane. Am putea spune că e o întâmplare edictul acesta, că iată ce întâmplător se face, că se dă o lege și Iosif care stătea în alt loc de unde provenea el din Betleem, era în Nazaret, în Galileea. Ce întâmplare este că el trebuie să parcurgă drumul acesta înapoi în Betleem, chiar atunci când logodnica lui Maria, care rămăsese însărcinată prin puterea Duhului Sfânt, așa cum anunțase îngerul Gabriel, în momentele acelea când ea era însărcinată, legea aceasta este dată.
[3:59]Și cu siguranță că în momentul în care Cezar August semnează decretul acesta în biroul lui din Roma, din palatul regal, plin de putere, poate plin de orgoliu, că iată ce împărat mare este, el nu știa că de fapt se deduse un alt decret mai înainte în care Dumnezeu anunțase că Hristos, fiul lui, se va naște în Betleemul din Iudea și ca Iosif să parcurgă drumul acesta trebuia să fie ceva care să miște lucrurile. Și în spatele decretului lui Cezar Augustus este decretul divin. Este providența lui Dumnezeu și nu întâmplarea care face că legea aceasta
[4:45]trebuia dată prin regele temporar, prin Cezar August, ca undeva la marginea imperiului, într un loc departe de Roma. să înceapă desfășurarea unor evenimente care avea să schimbe istoria universului. Iosif și Maria pleacă, se duc în Betleem și acolo n au loc să se cazeze. De ce? Oare era Betleem loc turistic? Nu a devenit după nașterea Domnului Iisus Hristos în Iesle? Poate dintre dumneavoastră ați fost în Betleem și singurul motiv pentru care se vizitează Betleemul este pentru că acolo s a născut Hristos. Ă și ajung acolo, locul este ocupat. Mulți probabil plecați din cei din familiile acelea din Iuda se întorc și Domnul Iisus Hristos se naște acolo. Așadar,
[5:47]vedeți că Luca ne pune în perspectivă doi împărați. Un împărat puternic, dar temporar, cum este Cezar August, și un împărat veșnic, care se naște umil în Ilea din Betleem. ne pune în perspectivă o aparentă întâmplare și providența lui Dumnezeu care mișcă istoria și de asemenea ne vorbește despre centru și despre margini pentru că menționează doi centri de putere, centrul de putere din Roma al lui Cezar August și centrul de putere al regiunii unde dregătorul regional era acest Quirinius. însă ne vorbește despre margini sau despre marginali și aș vrea să le identificăm în text. Față de Roma, Betleemul era chiar la margine, aproape la marginea imperiului. De asemenea, o tânără însărcinată,
[6:49]care nu era căsătorită și era într o postură vulnerabilă pentru vremea aceea. De aceea Iosif se hotărâse s o lase în ascuns până să i se arate în vis îngerul. De asemenea, găsim la marginea Betleemului niște păstori în câmp, care erau și ei marginali față de restul populației. Și nașterea lui Hristos se întâmplă într
[7:19]o iesle a unui grajd. Nu era o iesle așa frumoasă cum o vedem noi, cu paie pufoase și cu păturele albe, ci era pur și simplu locul de unde mănâncă animalele. Cu alte cuvinte, ai putea să te întrebi și să te gândești dacă ai fi fost regizorul acestui scenariu și ai fi vrut să alegi cel mai smerit loc din imperiu, cea mai săracă familie și cel mai umil loc unde se nască Domnul Iisus Hristos, cu greu ai fi putut să scrii povestea în felul acesta. Cu greu ai fi putut identifica toate aceste elemente și chiar și pe păstorii din Betleem care să primească vestea nașterii Domnului Iisus Hristos. Vedem așadar aici că Dumnezeu a ales în mod intenționat ca întruparea regelui regilor, a Domnului Iisus Hristos să fie în total contrast cu puterea de la Roma, cu puterea din Siria și Luca scoate în evidență lucrurile acestea. Și ai putea să te întrebi de ce? De ce a fost nevoie
[8:30]ca Domnul Iisus Hristos să meargă exact la polul opus al puterii, al bogăției? Și răspunsul este că între aceste doi poli sau aceste două extreme, între cea mai mare bogăție și cea mai mare sărăcie suntem noi. Cred că mai mult spre marginea aceasta ne identificăm. Ne include pe toți. Aici ne regăsim și noi. Dacă era Domnul Iisus Hristos întrupat împăratul de Raroma, ai fi putut să spui: „Nu sunt fiul de împărat, n am nicio descendență regală, n am niciun acces la Hristos. Dar iată că dintr o familie umilă, într un loc sărac, Domnul Iisus Hristos ne spune aice că în împărăția lui are loc oricine. că în împărăția lui Dumnezeu nu statutul uman, nu familia în care te ai născut, nu educația pe care o ai, nu statutul social, nu bogățiile te califică în vreun fel ca să intri în împărăția lui Dumnezeu, ci doar credința în Fiul lui Dumnezeu întrupat este singurul lucru pe care Dumnezeu îl
[9:37]așteaptă. Iar credința aceasta în Iisus Hristos ca fi al lui Dumnezeu duce la pocăință, duce la regretul pentru păcatele făcute, duce la conștientizarea nevoii ca Iisus Hristos să fie Domn al nostru, nu doar pruncul mic din iesle. Dumnezeu a ales cea mai vulnerabilă formă. a creionat scenariul acesta ca fiul său să se nască vulnerabil din punct de vedere social, din punct de vedere al procesului nașterii. Cred că nimeni de aici nu s a născut într un grajd. Cine este mai în etate s a născut acasă. Dacă era undeva mai departe de oraș, nu știu de la părinți poveștile. Se nășteau acasă, mai venea o moașă, dar noi, ceilalți din generații mai tânere, ne am născut la spital. Nu ne am născut într un grajd. Vulnerabil apoi pentru că Irod află și vrea să l ucidă mai încolo pe parcursul primilor ani din viață. Și trebuie ca Iisus Hristos, cel care a creat totul să fugă în Egipt,
[10:47]să fugă în locul în care strămoșii lui umani fuseseră asupriți și copilașii de parte bărbătească din vremea lui Moise fuseseră uciși. Și ca o ironie a sorții, din nou, nu este o întâmplare, ci este modul în care Dumnezeu răspunde istoriei. E să l trimită pe Hristos acolo și să crească în locul în care Faraon a vrut să ucidă sămânța bărbătească a evreilor ca Hristos să nu se nască și acolo crește și apoi se întoarce mai înapoi în Iudea.
[11:22]Semnul distinctiv pentru recunoașterea lui Hristos a fost ieslea. Și aceasta ne vorbește din nou despre faptul că Dumnezeu n a dorit pentru Hristos nimic pe pământul acesta, ci să se nască smerit, să trăiască smerit și să moară mai smerit decât s a întrupat, pentru că a murit de o moarte batjocoritoare. cea mai băjocuritoare, tot sub aceeași opresiune a Imperiului Roman, crucificat de către romani și batjocorit. Cu toate acestea, era și această moarte în planul lui Dumnezeu. Și așa cum Mica anunțase nașterea în Betleem, cu sute de ani înainte, la fel și moartea Domnului Iisus Hristos descrisă în Isaia 53, arată că totul era în
[12:15]planul lui Dumnezeu. Aș dori să subliniem încă două lucruri foarte importante pe care copiii deja ni le au prezentat mai devreme. În primul rând este ca anunțul îngerilor vorbesc despre esența acestei sărbători, despre scopul pe care Dumnezeu l a avut. Astăzi în cetatea lui David vi s a născut un mântuitor care este Hristos Domnul.
[12:47]Hristos Domnul Domnilor. Sărbătoarea noștrii Domnului Iisus Hristos, vedeți, este furată. Din păcate, mulți spun că există povești că se fură Moș Crăciun, se fură Crăciunul de către gringi, dar s a furat altceva. S a furat pruncul Iisus și locul lui a apărut. E plin de elfi, e plin de fabrici de jucării, e plin de Moș Crăciun, e plin de, nu știu, tot felul de tradiții, braț de Crăciun și așa mai departe, ca deși ele sunt frumoase și ne atrag și au așa un farmec al sărbătorilor de iarnă, să ne pună în față atât de multă strălucire încât să nu l mai vedem pe Hristos născut ca mântuitor. În Fapte, capitolul 26 cu versetul 17,
[13:38]cuvântul Domnului spune așa: "Te am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu. să primească prin credința în mine iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți. Amin. Vedeți, obiectivul alegerii și trimiterii lui Hristos este ca lumea să primească prin credința în el iertarea de păcate. Acesta este obiectivul pe
[14:24]care l a avut Domnul Iisus Hristos. Scopul întrupării este mântuirea. Și vedeți, putem vedea ăă în această naștere sensibilă, haideți să i spunem plină de vulnerabilitate, modul în care Dumnezeu alege să întrupeze pe fiul său. Iar ceea ce fac îngerii în câmp este și nu știu dacă am mai poate ă identificați dumneavoastră, n am mai găsit un alt loc în Sfânta Scriptură în care să apară o mulțime de oase cerească. Vedeți, acesta este un contrast extraordinar între simplitatea nașterii, între vulnerabilitatea care este acolo și mulțimea aceasta de oaste cerească care umple tot câmpul și contrastează lumina aceasta cu întunericul fizic, întunericul spiritual care era atunci în lume. Pentru că Dumnezeu rostește
[15:28]umanității scopul Mântuitorului Iisus Hristos, să se întrupeze ca să ierte de păcate. Și mai este un aspect pe care vreau să l subliniez în textul acesta, care nu este implicit, dar este scos în evidență în mod clar. Pentru că, vedeți, nașterea Domnului Iisus Hristos este o veste bună. Este o veste bună. Și în momentul în care auzi o veste bună, vestea aceasta bună creează ceva în noi. Aș vrea să vă dau un exemplu și chiar citisem dimineață un mesaj de la cineva din Ucraina care povestea în mijlocul războiului despre câtă bucurie și speranță aduce nașterea Mântuitorului. Imaginați vă că am fi noi în război și s ar primi o veste că războiul s a încheiat. că va fi pace. Această veste aduce bucurie, dar ști mai aduce speranță. Speranța care pare că e moartă atunci când există război, când există
[16:38]tristețe, când există pierderea cuiva, când există chiar povara păcatului care apasă asupra noastră. Mesajul acesta al unui mântuitor este un mesaj care aduce speranță. Speranță că Dumnezeu nu ne a uitat și ai putea să spui păi da, dar cum poate cineva să creadă că Dumnezeu l a uitat? Se poate întâmpla în mijlocul problemelor, în mijlocul necazului, de ce nu, în mijlocul păcatelor? oamenii să fie apăsați și să nu vadă nicio lumină
[17:16]la capătul tunelului. Și iată că lumina lui Dumnezeu vestită prin și adusă prin îngeri este puternică pentru că mesajul este Emanuel, nașterea lui Emanuel, care înseamnă Dumnezeu este cu noi la timpul prezent. Dumnezeu rămâne cu noi. Iar Domnul Iisus Hristos când pleacă de pe pământ le spune ucenicilor: „Iată că eu sunt cu voi până la sfârșitul zilelor."
[17:46]Un alt motiv de speranță este că Dumnezeu s a întrupat sau că speranța s a întrupat prin Domnul Iisus Hristos pentru că vine ca mântuitor, vine ca eliberator. El aduce eliberare de moartă, de frică și de disperare. Și mai vedem încă un aspect aici. Speranța aceasta nu depinde de circumstanțe. Dacă ai fi privit la circumstanțe, ai fi văzut doar ă simplitatea, doar vulnerabilitatea, doar lipsurile. Însă ce ne arată nouă aici este că Iisus Hristos s a născut în sărăcie. în mijlocul opresiunii romane și totuși nașterea lui a adus lumină și bucurie în lume. Și nu în ultimul rând, speranța aceasta este vie și personală. Nu este doar o istorioară, nu este o poveste, nu este doar un prunc născut în iesle, ci el este domnul domnilor și este mântuitorul nostru personal.
[19:03]Și aș vrea în încheiere să citesc versetul din 1 Petru 1: 20, care ne vorbește despre scopul pe care l a avut Dumnezeu prin Hristos. Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul de șer de viețuire pe care î moșteniserăți de la părinții voștri. și cu sângele scump al lui Hristos, mielul fără cusur și fără prihană.
[19:36]El a fost cunoscut mai înainte de întemeerea lumii și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi. Nu trebuie să privim la Iisus Hristos doar ca la micul prunc născut în Iesle, ci să l vedem așa cum este el în totalitatea și în deplinătatea dumnezeirii. ca fiul al lui Dumnezeu întrupat, ca miela lui Dumnezeu care a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn și crezând în El ca Domn și Mântuitor să i predăm viața noastră, să ne pocăim de păcatele noastre și să l cinstim ca pe singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Amin.