Mulțimea îl ovaționează, dar Isus plânge: Ce nu au înțeles ei? (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Mergem pe urmele Domnului Iisus Hristos în ultima lui săptămână pe pământul acesta. Înainte de a citi textul pentru seara aceasta și mai ales acuma e bine că și cântarea a introdus tematica cântării Domnului Iisus în Ierusalim. Aș vrea să fac doar o scurtă remarcă. Ăă dacă ne uităm la conținutul celor patru evanghelii, avem în aceste patru Evanghelii 89 de capitole. Dintre care patru se ocupă cu primii 30 de ani din viața Domnului Iisus. Restul de '85 acoperă cei 3 ani și jumătate de lucrare. Ultima săptămână ocupă 29 de capitole din aceste 85, deci mai mult de de o treime.

[0:49]Așadar, intenția evangheliștilor care scriu insuflați de Duhul Sfânt e să ne pună înainte și principala, să spun așa, ă preocupare a lor este să ne detalieze ce s a întâmplat în această ultimă săptămână, pentru că este săptămâna care a schimbat istoria. Vă invit să citim din Luca la capitolul 19 versetul 29 până la 44. Luca 19 de la versetul

[1:20]29. Când s a apropiat de Betfaghe și de Betania înspre muntele numit al măslinilor, Iisus a trimis pe doi din ucenicii săi și le a zis:„Duceți vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați l și aduceți mi l. Dacă vă va întreba cineva pentru ce l dezlegați, să i spuneți așa: "Pentru că Domnul are trebuință de el." Cei ce fuseseră trimiși s au dus și au găsit așa cum le spusese Iisus. Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le au zis: „Pentru ce dezlegați măgărușul? Ei au răspuns: Domnul are trebuință de el. Și au dus măgărușul la Iisus. Apoi și au aruncat hainele pe el. și au așezat pe Iisus că l are deasupra. Câ pe când mergea Iisus, oamenii și așternau hainele pe drum. Și când s a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul muntelui măsinilor, toată

[2:25]mulțimea ucenicilor, plină de bucurie a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau:binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer și slavă în locurile preînalte. Unii farisei din norod au zis lui Iisus:„Învățătorule, ceartă ți ucenicii. Și el a răspuns:„Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. Când s a apropiat de cetate și a văzut o, Iisus a plâns pentru ea și a

[3:05]zis: "Dacă ai fi cunoscut și tu măcar în această zi lucrurile care puteau să ți dea pacea, dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șansuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile. Te vor face una cu pământul pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că n ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.

[3:42]Amin. E fascinant episodul acesta, dar corelat cu ultimele versete de la 41 ne pune în perspectivă două imagini diferite. Pe de o parte este ce face lumea din jurul Domnului Iisus sau oamenii, să nu spunem lumea, că lumea de obicei are conotație negativă. Ce fac cei din jur, ucenicii, mulțimea? Ce văd ei? Ce afirmă ei? și ce vede Iisus și perspectivele sunt diferite. Pe de o parte, oamenii aceștia fac un lucru extraordinar care trebuia făcut. De asta Domnul Iisus spune dacă tac ei vor striga pietrele. Pe de altă parte, Domnul Iisus Hristos se uită la întreaga situație și plânge pentru că își dă seama că ce fac ei acolo nu înțeleg sau înțeleg în parte că modul în care ei îl aclamă la momentul acesta nu va dura mult. Și peste câteva zile o mulțime asemănătoare, poate mixată așa, poate o parte din ei, unii aceiași care au așternut hainele, care s au dăruit

[4:54]pentru Hristos, care au pus ramuri de finic, care au strigat osana, vor striga: Răstignește l, dă ni l pe Baraba. Și Domnul Iisus Hristos, evaluând situația se uită și plânge pentru cetatea aceasta, pentru Ierusalim. Acum noi dacă ne uităm în toate celelalte evanghelii realizăm că înainte de evenimentul acesta precede învierea lui Lazăr și învierea lui Lazăr

[5:25]este momentul în care Biblia ne spune că fariseii s au hotărât să l omoare. Dacă până atunci au tot discutat, au dezbătut, probabil că o fi fost și între ei unii care voiau o altă abordare mai soft, mai moderată. La momentul învierii lui Lazăr, unde este un lucru foarte public, Lazăr murise, toți știau despre el. Domnul Iisus se duce la mormânt și în fața unei întregi mulțimi îl învie pe Razăr. În momentul ăsta fariseii nu mai pot și spun până aici. Și iată că vine

[5:59]evenimentul acesta în care văd că mulțimile deja spune textul pentru lucrurile pe care le văzuseră că le a făcut Iisus momentul acesta este punctul culminant. Nu le mai trebuie nimic în plus. Acum, dacă noi ne am uita în calendarul evreiesc și dacă vă uitați în oameni care studiază la cercetători ai Scripturii, vom găsi că ziua aceasta are o semnificație extraordinară. Se știe ziua clară în care a intrat Domnul Iisus în Ierusalim. Pentru noi ar fi 6 aprilie, dacă ar fi să ne uităm pe calendarul corelat. Pentru ei este ziua a X a lunii

[6:45]Nissan, o zi în care poporul evreu avea un lucru foarte clar de făcut. Și aș vrea să citesc textul acesta, Exod 12:3. Și pe noi nu ne miră pentru că deja aice spune Domnul Iisus: „Mi a sosit ceasul. Hai să spunem i a sosit ceasul, dar e și un ceasornic aici. Adică lucrurile se întâmplă cu exactitate din momentul ăsta în care totul este așezat de Dumnezeu într un mod în care poporul evreu să fi înțeles ceva sau măcar ucenicii. Dar se pare că nimeni nu înțelege. Exod 12:3.

[7:24]Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți i în ziua a 10 a acestei luni, adică luna Nissan, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor. Să face socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusuri, de parte bărbătească de un an. Veți putea să luați un miel sau un ied, să l păstrați până în ziua a 14 a. a câta zi a 14 a din săptămână? Joi. Joia mare. Da. Deci după patru zile trebuia jertfit mielul pascal ă și toată adunarea lui Israel să l înjunghe seara, să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde î vor mânca. Sângele lui vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă voi nimici cu nicio urgie când voi lovi țara

[8:35]Egiptului. Și pomenirea acestei zile s o păstrați și s o prăznuiți printr o sărbătoare în cinstea Domnului. S o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. Deci în ziua aceasta tot poporul evreu, toate familiile trebuia să ia un miel. Vedeți, textul ne spune în Exod, este surprinzător lucrul acesta că nu l înjungheau în ziua în care luau. Deci îi luau acasă și mieluțul stătea câte zile cu ei? patru zile. Acuma am stat și m am gândit, îmi imaginam, încercam așa să fac un exercițiu și gândiți vă ce care aveți copii mai mici, dacă am face și noi lucrul ăsta, cum ar fi ca să ducem un mieluț acasă, să l ținem pe balcon sau la casă dacă stăm? Gândiți vă cum ar fi copilașii, fetițele, băieții mici, cum s ar juca cu el. De ce oare era această coabitare de patru zile care pare așa dură, cruntă, nu violentă, ca după aia să îl omoare, ieșea tata afară

[9:44]și se întorcea cu mielul mort în tavă sau eu știu cum îl făceau. Ă există această perioadă de cunoaștere în care, vedeți, se crea, nu știu, și un atașament ă între ă acest miel care trebuia jertfit. Era o relație. Și iată că Domnul Iisus se arată în ziua aceasta în care ei trebuia să și aleagă mielul care e departe bărbătească, fără cusur. Domnul Iisus era fără cusur și ne uitămat în profeție. Îl descrie textul extraordinar pe Domnul Iisus. El se revelează în momentul ăsta ca mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Nu doar că spune Ioan, ci că intră în cetate ca fiind cel fără cusur. Și dacă ne uităm, spre exemplu, în Matei 21, care este un text paralel cu descrie același eveniment, Matei clar scriind pentru evrei are expresia aceasta care se regăsește mereu. Dar toate aceste lucruri s au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin

[10:51]proorocul care zice bun și nu nu citesc ce spune Matei că e mai Hai să citim deși e mai scurt. Spune fiicei Sionului„Iată împăratul tău vine la tine blând și căl are pe un măgăraș măgar pe un măgăruș mânzul unei măgăriți. Acum ce spune Zaharia, că Zaharia e mai detaliat. Saltă de veselie, fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica Ierusalimului. Iată că împăratul tău vine la tine. El este neprihănit, e fără cusur și biruitor. Aici e Aici este textul. Vedeți, Isaia are aceeași abordare. În momentul ăsta e biruitor. Numai că toți vor fugi de lângă Domnul Iisus. Imediat când îl văd legat, fug toți ucenici. Petru se Petru trădează. Niciunul nu mai e în apropiere. Și după aia spune așa: Smerit și călare pe un măgar pe mânz pe mânzul unei măgărițe. Și continuă textul: Voi nimici carele de război din Ifraim și

[12:00]caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite. Și acum din nou la Hristos. El va vesti neamurilor pacea și va stăpâni de la o mare la cealaltă și de la râu până la marginile pământului. Iată l pe Hristos. Acuma, eu nu știu, pentru mine asta este cea mai mare mirare, dar pare că era un văl, ceva. Nu, nu înțelegeau pentru că nici măcar ucenicii nu înțeleg lucrul acesta. Citesc din Ioan 12: 16, tot intrarea în Ierusalim. Ucenicii lui n au înțeles aceste lucruri de la început, dar după ce a fost proslăvit Iisus și au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre el. Iată că doar la înviere ucenicii conectează

[12:52]textele acestea sau după înviere. Ce ne spune Zaharia? Este un împărat care vine. El este neprihănit, e fără cusur, el este biruitor. Intră ca biruitor în Ierusalim. Exact cum Isaia când termină capitolul 52, înainte de a vesti suferințele Domnului Iisus, spune că robul Domnului, ce spune textul? va propăși, se va sui, se va ridica, se va înălța foarte sus. Deci, mai întâi este această perspectivă în care Domnul Iisus este biruitor și aici se rupe firul. De asta Isaia începe: Cine a crezit totuși în ce ni se vestise? Cine a crezut raportul pe care l am dat? El a crescut ca o de asă slabă și apoi începe. A fost știm foarte bine textul acolo despre smerenia Domnului Iisus. Iată l aici. E biruitor, dar e și

[13:54]smerit. Zici că Zaharia face un o sumarizare la Isaia 52, ultimele versete Isaia 53. Și apoi că l are pe un mânz, mânzul unei măgărițe. Și am putea spune„a smerenia lui Hristos e legată de măgăruși, dar nu e ăsta. Nu i un aspect prin care scoatem din de unde scoatem smerenia. Pentru că a merge pe un măgăruș nu însemna că e smerit. Și măgărușul aice are două roluri. Unul e să arate identitatea lui Hristos pentru că el este asociat cu textul din Zaharia. În momentul în care un evreu, de asta spune Matei când scrie prin anii '60 70, trimite evanghelia, spune„Lucrul

[14:41]acesta s a întâmplat ca să se împlinească ce vestise proorocul. Deci ce ne spune nouă Matei? El e Mesia. Uite dovada că l are pe un mânz măgărușul unei măgărițe înseamnă că Iisus este acel rege, robul Domnului. Deci este această asociere. Însă catârul sau măgarul avea un alt rol. Și vedeți în Zaharia spune că va distruge caii Ierusalimului. Acuma, din istorie știm că în momentul când un rege intra pentru război sau cucerea ceva, intra pe cal. În momentul în care un rege apărea în fața națiunii sau poporului pe timp de pace, el apărea pe un măgar și mai mult decât atât, măgarii erau folosiți la întronare. De ce? ca să nu ți vină pe cal la întronare, că părea că face revoluție, că se va bate cu cineva. Și uitați vă, dar nu mai citesc textul, uitați vă dumneavoastră în un Împărați 1. Citesc doar expresia aceasta.

[15:47]Scrie acolo că proorocul proorocul Natan, preotul Țadoc s au dus, l au luat pe Solomon, l au pus pe călare pe catârul împăratului David și l au dus la Ghihon. Și ce ne spune nouă textul? Că în momentul în care Solomon e prezentat pe măgarul lui David, el este întronat ca rege și iată l pe Domnul Iisus, care și el este din sămânța lui David, călare exact cum ne profețește Zaharia pe un măgăruș. Deci expresia aici este de întronare. Hristos este împărat.

[16:27]Vă dați seama că un eveniment ca ăsta n avea cum să scape romanilor. Credeți că romanii n au știut ce s a întâmplat? Că nu a fost undeva la margine? Toată cetatea a vuit atunci. De aceea Pilat când îl va condamna îi va da un titlu: Împăratul iudeilor și l și întreabă: "Un împărat tot ești?" Nu i spune așa: "Sunt", spune Domnul Iisus. Dar împărăția mea nu este din lumea aceasta. Și aice aici se pierd mulțimile. Aici se pierd ucenicii. La expresia aceasta de fapt la realitatea aceasta că Hristos nu era un împărat din lumea aceasta. Ei și ar fi dorit. Și ce fac aice? Ce face mulțimea aceasta? Pentru că textul ne spune foarte clar că pentru ce văzuseră. Păi ce văzuseră? Învierea lui Lazăr în Ioan apare, e puțin mai înainte de text, aice e altă aranjare. Luca, ce au mai văzut? A mai înviat încă doi, pe tânărul acela care a dus la mormânt și pe fiica lui Air. Cine nu și

[17:39]ar dori să plece la groapă cu sicriul și să întoarcă înapoi cu persoana respectivă vie? Apoi le a dat pâine, atât de multă pâine încât la un moment dat spune că au rămas 12 coșuri cu frimituri. Cu alte cuvinte, putem înțelege, fiecare ucenic ar trebui să ridice câte un coș, să l ducă și să înțeleagă că atunci când binecuvântează Hristos, rămâne când Hristos dă e belșug. Și fiecare ucenic are coșul lui. 12 apar, dar în alt text apar mai multe.

[18:14]Deci acesta este rolul pe care îl are acest măgăruș. Și mai avem una o în profeția din Zacharia, dacă am fost atenți, se mai vorbește despre pace. El va vesti neamurilor pacea. Iată l pe prințul păcii, Domnul Iisus Hristos, care prin sângele lui va aduce pace între cer și pământ. El aici este prezentat ca miel. care ridică păcatul lumii. El intră în ziua alegerii mielului și încep acele patru zile în care Domnul Iisus Hristos va schimba tot ceea ce făcuse până acuma. Dintr o dată se duce în templu a doua zi, mâine, da, luni se duce și începe să distrugă deja lucrurile. Ia o întorsătură total diferită pentru că Domnul Iisus știe: "Mi a sosit ceasul, haideți să mergem la Ierusalim și va voi fi dat în mâinile iudeilor, mă vor răstigni, mă vor și voi învia treia zi."

[19:20]Acum ăă mai există o profeție aice la care Luca foarte bine se referă. Este un detaliu pe care de exemplu în Marcu nu l găsim și anume expresia aceasta când îi spun îi spun fariseii:„Învățătorule, fă i să tacă, ceartă i." Și el spune: „Vă spun că dacă vor tăcea ei pietrele vor striga. Ce înțelegem noi de aici? Că în ziua aia trebuia să se audă ceva și dacă n ar fi strigat mulțimile, Dumnezeu ar fi scos din pietre această aclamație. Da. Aceast strigăt. Care este strigătul acesta? Ce ar fi strigat pietrele? Ce era atât de important încât trebuia menționat, trebuia amintit? Și de exemplu Matei 11 spune așa: "Ei

[20:12]ziceau: Binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer și slavă în locurile preaînalte. Aice găsim același lucru. Binecuvântat este împăratul care vine în mâ Domnului. Pace în cer și locurile preaînalte. Sunt textele identice, afirmațiile acestea. Acuma, nu știu, vă întreb și pe dumneavoastră, oare înțelegeau ei ce

[20:44]spuneau? Credeți că mulțimea care strigă aici e deplin conștientă de ce afirmă? Oare chiar doreau ei ca pacea aceasta să fie în locurile prea înalte? sau interesul lor era să l facă pe Iisus împărat, că au mai încercat. Când a înmulțit pâinile, au spus: Au vrut să l facă împărat și Domnul s a plecat din mijlocul lor. N a dorit. Eu cred că nu înțelegeau și dovada este că niciunul, că textul aici e vorbește mai mult de ucenici, niciunul nu rămâne până la sfârșit cu Iisus la cruce. Ei aice proclamă lucrul acesta cred că fără să înțeleagă tot. Ei aici îndeplinesc profeția pe care

[21:33]o care este scrisă în Psalmul 118, unde textul spune acolo: "Hosana! Salvează ne acum." Ăsta e mesajul. Ajută ne acum. Versetul 25 din Psalmul 118. Doamne ajută. Doamne dă izbândă. Binecuvântat să fie cele. În numele Domnului. În mod normal, dacă n am fi știut ce scrie în versetul 41 la 44, unde Iisus plânge pentru cetate, probabil că noi ne am fi imaginat, dacă textul era mai sumar, că Domnul Iisus a fost foarte bucuros și că ar fi zis: „Iată că s a împlinit și Zaharia nouă. Iată că s a împlinit și Psalmul 118. Iată că lumea a înțeles. Iată că până la urmă contextul aicea este

[22:32]Toți știu cine sunt. De ce oare Domnul Iisus plânge? Pentru că astea erau aparențele. Oamenii ăștia într adevăr să împartă din planul lui Dumnezeu, fac aceste lucruri, însă pentru niciunul nu era o realitate profundă în inima lui. Pentru că dacă ar fi fost, niciunul n ar fi strigat, răstignește l. Niciunul n ar fi ales între Hristos și Baraba să spună: „Îl vrem pe Baraba. Deci textul ne arată foarte clar că în mintea acestor oameni lucrurile nu sunt total reale. Și aici cred că este un semn de alarmă. Este o alarmă pentru noi

[23:19]pentru că putem să cântăm cântări, putem să proclamăm lucruri, putem să afirmăm și să nu înțelegem pe deplin și să spunem doar că așa e frumos. Vino, Doamne Iisuse, dar în sufletul meu nu s pregătit, Doamne. Mai așteaptă sau iubesc pe Domnul, dar să nu păzim poruncile Domnului. Deci, putem fi în acest pericol al mulțimii. Pentru că Domnul Iisus ce face? El se uită în inima lor și spune: „N ați înțeles vremea când ați fost cercetați. Dacă ai fi cunoscut tu măcar în această zi care lucruri puteau să ți dea pace. Nu le ați cunoscut. Și Domnul Iisus Hristos nu este păcălit de aparențe, nu este furat de ce se vede, chiar dacă lucrul acesta trebuia să se

[24:14]întâmple. Aș vrea să ne apropiem de încheiere. Ce putem înțelege noi din acest text? Eu aș vrea câteva gânduri de încheiere. În primul rând, observăm aici, dacă ne retragem așa și ieșim din text că deși ziua aceea a 10 a luni era o zi în care lucruri trebuia să fie foarte bine și clar făcute, începea săptămâna aceasta în care poporul evreu se pregătea. Iată că Domnul Iisus Hristos este personajul principal în text. Și ce înțelegem de aici este că Domnul Iisus Hristos este mai atrăgător, mai de dorit decât sistemul religios. Vedeți, oamenii aceștia pentru câteva momente, chiar dacă nu înțeleg tot, privesc la Hristos și fac ceva ce nu se mai nu s a mai pomenit. Ca un om care nu era un om de rând, un nici măcar nu era preot, să primească cinstea aceasta. De ce anume toată procesiunea aceasta?

[25:21]De ce oamenii aceștia, chiar dacă nu înțeleg tot, au un moment în care proclamă că El este Mesia, că El este robul Domnului, că El este cel vine în numele Domnului? Ce făcea diferit Domnul Iisus? În primul rând și acuma toate aceste gânduri sunt practice, adică ne referim la noi, în primul rând la mine, da? Eu așa încep. În primul rând, Domnul Iisus Hristos, spre deosebire de sistemul religios de atunci, era preocupat de partea interioară și nu de forme. În vremea aceea, formele dictau.

[25:59]De asta Domnul Iisus se duce mâine în cazul lor, da, în cazul textului, a doua zi, luni, în templu, ia biciul și distruge tot. Și deși ce făceau ei acolo, vânzările acelea erau cumva o formă de împlinire a legii, Domnul Iisus dărâmă și spune: "Ați făcut din v ați folosit de lege ca să faceți din casa Tatălui o peșteră de tălhari. Ați pervertit tot sistemul religios în interes personal. Ăsta i mesajul și rat de tot." și le spune: "Morminte văruite, voi curățați partea de afară a paharului, dar înăuntru e

[26:38]dezastru. E sunteți morminte văruite. Cu alte cuvinte arătați bine pe afară albe și înăuntru e mortăciune." Și asta îl preocupa pe Domnul Iisus. De asta el se uită la oamenii aceștia și deși vedem forme, vedem osana, el spune: N ați știut că ați putea să primi pacea, n ați cunoscut vremea cercetării. De asemenea, religia era preocupată de bariare, bariere. Nu fă asta, nu fă asta. Și legea începe așa: Să n ai alți dumnezei, să nu te închini, să nu minți, să nu furi, să nu ucizi. Totul era despre nu. Domnul Iisus vine și spune: „S a spus în vechime, dar eu vă spun, la Domnul Iisus Hristos legea prinde viață. Nu mai este doar un legalism și

[27:28]ea vine din din interior. Doar o scurtă exemplificare. Dacă noi toți am fi vrut să mergem la în săptămâna Paștelui la templu, până unde puteam să intrăm? Până la Curtea Neamurilor? Aia era cea mai din exterior. Era Aveau și ei acces, dar în curte. Dacă erai femeie și erai evreică, mai puteai să mai intri puțin mai încă o dată. Dacă erai bărbat evreu, intrai puțin mai departe. Dacă erai preot, intrai și mai departe. Și bărbat, da? Iar dacă erai mare preot, intrai o dată pe an în Sfânta Sfintelor. Vedeți cum e sistemul religios? Bariere, etichete. Și în funcție de etichetă intri. Ce ne spune nouă cartea Evrei? că acuma avem acces nemijlocit la Tatăl

[28:20]și că Hristos ne a făcut acces tuturor. Mielul lui Dumnezeu, împăratul Mesia, prințul păcii, el a mijlocit totul și iată că acuma nu mai avem nevoie. Dimpotrivă, vine și spune Petru că noi suntem toți o împărăție de preoți și nu mai contează că ești bărbat, că ești femeie, că ești român, că ești evreu, că ești roman. Poți avea acces direct la Tatăl.

[28:50]Domnul Iisus, spre deosebire de de acest sistem care era foarte exact, bineînțeles, dat de Dumnezeu, numai că interpretarea lor s a legat numai de forme. Domnul Iisus vine și spune: „Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă." Nu contează vârsta dacă ești bărbat sau femeie, statut social și contează că Hristos este deschis. Religia îi învăța pe evrei ce trebuie să facă pentru a ajunge la Dumnezeu. Îi păzeau cu sfințenie. Spune Domnul Iisus: „Voi sunteți foarte corecți. Da zeciuială și din mărarari și din chimeni din toți dat. Dar ce se întâmplă? Niște farisei. Vă place să vă rugați că spune lege, dar vă rugați să vă vadă oamenii. Preocuparea Domnului Iisus care este? Să nu cădem în ispita unui formalism religios. în care să facem lucruri de dorit, mai ales ca să fie văzute de ceilalți și să

[29:52]ne mințim crezând că aceea este religie adevărată, că este ceva autentic ceea ce Domnul Iisus Hristos tot a a combătut. În al doilea rând, apare în prima parte și destul de mult text, dacă vă uitați de la versetul 29 până la 35, mult, șase versete este despre situația accesării măgărușului și apare o parolă aici. Domnul Iisus le spune: "Dacă vă veți duce, proprietarul vă va întreba și să i spuneți că Domnul are trebuință de el." Și când aud lucrul acesta, fără niciun fel de vedeți pentru ce dezlegați măgărușul? Domnul are trebuință de el. Și am stat și m am gândit dacă pentru noi mai rezonează expresia aceasta pentru că s au dus ucenicii și au spus: „Ceva din ce ai tu îi trebuie lui Iisus." Și când a spus parola ca la armată, ca când se întâlneau sentinelele sau Da. Cine ești? Zi parola. Nu,

[30:56]grănicerii trag dacă nu știi parola și se schimba în fiecare zi. Iată că parola aceasta funcționează. Întrebarea este pentru mine și dumneavoastră cât mai funcționează expresia Domnul are trebuință de ceea ce va ceva ce ai tu. Fie banii pe care i avem, fie timpul nostru. Eu cred că am devenit mult mai darnici cu banii. Ne e mai ușor să fim darnici cu banii, dar mai puțin darnici cu timpul, cu dedicarea. Nu mai dăm timp Domnului. E mai ușor. Hai, scoate repede. Acuma noi am ne am dezvoltat ca țară, au crescut salariile. E mai ușor să dai o sumă de bani și să zici„Nu mă interesează, am pus bani la pungă, treaba mea s a încheiat și trebuie dat și Domnului financiar. Dar timpul nostru cât mai dăm Domnului? Atât de greu e să mai găsim să facem o lucrare pentru uitați vă și la adunarea generală de duminica trecută. Câte lucruri se fac în adunare? Cât loc ar este? Ar trebui ca nimeni din adunare să n aibă un loc al lui unde să

[31:53]slujească Domnului. Asta înseamnă un organism viu în care fiecare membru al dunării noastre încep de la cei botezați că au, na, sunt deja maturi, să aibă o lucrare în care se implică și știe: „Ăsta i locul meu, aici m a chemat Domnul, că mi a dat un dar și Domnul a dat fiecăruia." Vedeți, în pilda cu talanții nu e niciunul care să fi primit zero, să i zică Domnul din zero ăsta fă unul. Nu. În cel mai rău caz a primit un dar și apoi vine și spune așa că Domnul se va întoarce și va spune: „Ce ai făcut cu ce ți am dat? E ăsta i mesajul. Domnul are trebuință de el. Că aici e ceva material. E ca și cum ar veni cineva acuma în curte, uite, îl iau pe Florian aice și zice: „ Florian, dă mi cheia de la mașina ta, că Domnul are trebuință de ea. Ce a spune Florian? Că măgărușul în vremea era mijloc de locomoție, nu? Ia dă i mașina Domnului. Aoleu, stai că n am casco. N am dacă mi o lovește. Nu m aș gândi și eu dacă nu

[32:55]știu. A dat. Știa că se mai întoarce înapoi. Era și nefolosit măgăruș. Nici nu era pregătit sau dresat. De ce are Domnul nevoie astăzi? De resurse, de timp și cât de cât de cât de pozitiv răspundem? Pentru că știți ce se întâmplă și mie mi se întâmplă des. Câteodată și la colectă vine colecta și ai numai de ți a dat bancomatul de 200. Ți aud 200 spui: "Opa, voiam să pun 50 sau am de 10 am". Și te Nu vi se întâmplă să vă gândiți că vă uitați la portofel că când ai mai multe variante și câteodată este o luptă interioară a noastră. Cât să pun? Domnul are trebuință într un fel sau altul.

[33:43]Apoi, în al treilea rând, vedem că Domnul lucrează în moduri diferite decât ne așteptăm noi. Ucenicii s au așteptat. Din momentul ăsta pentru ucenici începe drumul gloriei. Uitați vă ce extazie la ucenici aice când văd ucenicii au început să strige. Binecuvântat și vă dați seama ce a cât le a crescut inima lor. Păi toată lumea l a recunoscut din momentul ăla cred că Petru deja se vedea alături de acest rege întronat de evrei. Și ce face Domnul Iisus a doua zi când dărâmă în templu? Le a dărâmat și visurile lor. Când dărâmă, se duce și distruge tot și după aia începe dintr o dată totul ia la vale. În mintea lor ceva nu se nu mai rezonează. De asta ucenicii pe drumul Emausului spun: „Noi am crezut că o să facă, că o să dreagă, că va fi. Tu ești singurul de pe aici care nu

[34:39]știi. Apoi, cunoaștem noi vremea când ne cercetează Domnul, că aice este marea durere a Domnului Iisus. Textul, deși urcă așa și exaltează, se încheie cu o perspectivă a Domnului Iisus în care spune: „E fals. Ce fac ei aici? Ei nu înțeleg. E religiozitate. Ei mă proclamă, dar o să mă vândă. Chiar și ucenicii mă vor trăda, se vor lepăda de mine. Petre, nu știi că în noaptea aceasta de trei ori te vei lepăda de mine? Domnul Iisus cu durere plânge, vede viitorul. Anul '0 va

[35:15]fi prăpăd acolo. Piatră pe piatră nu va rămâne. Este atât de trist să treacă Domnul Iisus pe lângă noi. Noi să i aducem daruri, să i dăm hainele noastre, să punem ramuri în fața lui, să l proclamăm și el să se uite la noi, să spună: Plâng, că n ai înțeles vremea cercetării. Și apoi ultimul lucru, în profeția lui Zaharia apare expresia aceasta: Fiica Sionului, împăratul tău vine la tine. Și

[35:47]am stat și m am gândit, e puțin cam ciudat că rareori găseai tu un împărat să vină la tine. Gândiți vă la Estera când o trimite Mardovi și spune: „Du te la împărat și spune i că ești evreică și ea spune: Păi, crezi că eu am acces? Păi dacă mă duc acolo și nu m a chemat și dacă nu ridică sceptul s a terminat cu mine, mă omoară. Și ce i spune? Duu te că Domnul pentru o vreme casă dacă nu va găsi el pe cineva. Cam așa era cu împărați. Nu prea veneau împărați. Te te duceai tu la el cu capul plecat, te închinai și poate te gândeai, poate i cu viața de acolo. Și iată că găsim aici un împărat smerit care vine el la noi. A coborât din cer, s a întrupat, a luat un chip de rob, s a făcut asemenea oamenilor și s a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. A venit Domnul Iisus Hristos ca împărat la noi ca să ne facă ai lui copii și ca să ne ia în împărăția lui. Slăvit să fie numele lui în veci. Amin.