“N-am pe nimeni să m-ajute…” (Ștefan Ciopașiu)

[0:00]Ne aducem aminte că odată trecând Domnul Iisus Hristos cu ucenicii pe lângă templu și aceștia arătându i Domnului Iisus Hristos strălucirea templului a cărui acoperiș, a cărui cupolă aurită strălucea în razele soarelui și era de o frumusețe orbitoare, ei spuneau Domnului Iisus: „Vezi ce clădire și ce templu!" Și Domnul Iisus Hristos le spune: „Adevărat, adevărat vă spun că aici nu

[0:30]va rămâne piatră pe piatră." Ce proorocie dureroasă pentru evrei, a cărui templu era un simbol național un motiv de mare mândrie și de mare fală. Și imaginea contrastantă pe care apostolul Ioan ne oferă în capitolul 5 este imaginea templului frumos, sclipitor, unde se aduna floarea poporului Israel, cei mai aleși preoți, cei mai bogați dintre evrei. Veneau închinătorii care trebuiau să vină după un anumit ritual și să aducă jertfe costisitoare. Era strălucire, era mândrie spirituală acolo. Era credința că ei sunt ascultați de Dumnezeu și imaginea scăldătoarei Betda, care era în apropierea templului, un loc hidos, un loc unde n ai fi vrut

[1:28]să te duci, un loc unde mirosea urât. Un și textul ne spune că acolo erau șchiopi, uscați, ologi, tot felul de oameni bolnavi. Și aș vrea să ne gândim ca prim gând în seara aceasta la lucrul acesta. Noi ca și copii ai lui Dumnezeu ne bucurăm de mântuire. Ne bucurăm că suntem răscumpărați. Ne mulțumim adesea să venim la adunare. Venim frumos îmbrăcați, venim în locul acesta unde este frumos, este curat, este din ce în ce mai frumos în fiecare an. Avem condiții, avem aer condiționat, dar nu ne gândim adesea că locurile de închinare din București sunt întotdeauna înconjurate de oameni în suferință, oameni bolnavi din punct de vedere fizic, oameni bolnavi din punct de vedere spiritual. Cât de mulți oameni din jurul bisericii noastre au avut șansa să audă Evanghelia? Ne aducem aminte de zilele din pandemie în care practic Dumnezeu ne a scos afară și n am mai avut voie să

[2:36]fim în interior și am pus stațiile de amplificare, am scos microfoanele și predicam de pe terasa bisericii și ne aducem aminte de oameni, cupluri care au venit și au spus: „Uau, aici n am știut că este o biserică. Ne place atât de mult ce am auzit, ne plac cântecele, s a auzit predica pentru că locul acesta creează un ecou. Da. fiind între blocuri și se auzea orice se

[3:02]făcea aici în timpul slujbelor, dar pandemia s a terminat. Am reintrat în interior și cât de mult am mai ieșit afară, cât de mult ne pasă de cei în suferință în viața noastră, în la locul de muncă, acolo unde locuim, acolo unde ne desfășurăm activitatea, este plin de oameni în suferință. Și adesea noi ne bucurăm că suntem credincioși, ne facem părtășia, citim cuvântul lui Dumnezeu de dimineață, citim meditația zilei, suntem București, mai ascultăm o cântare de pe YouTube, mai ascultăm o predică.

[3:40]Dar adesea nu este în noi durerea aceea a oamenilor care se pierd în fiecare zi în jurul nostru pe lângă noi. Nu este această durere. Suntem mulțumiți că noi suntem bine și poate de multe ori într un gând nebunesc spunem: „Doamne, și dacă închizi ușa după noi, tot e bine, dar să fim și noi acolo sus. Este foarte interesant că evreii mergeau să se închine lui Dumnezeu în ziua aceea, dar Dumnezeu nu era acolo cu ei. Sau cel puțin ei creau că este, dar Dumnezeu se coborâuse în zona rău famamată. În ziua aceea, Domnul Iisus Hristos era printre cei bolnavi, era printre cei în suferință. Fiecare venise cu o așteptare în ziua aceea. Cei care se duceau la templu se așteptau ca rugăciunile și jertfele lor, rugăciunile să le fie ascultate și jertfele primite. Iar bolnavii aceia care stăteau sărmani de ani de zile pe marginea

[4:48]scăldătorii Betezla așteptau și sperau. Credeau că aia va fi ziua în care vor fi și ei vindecați. Ce contrast! două lumi diferite. Spune textul că doar unul singur se vindeca. Doar unul singur se vindeca. Ce Ce procentaj dureros! unul singur. Vă dați seama că erau sute de oameni. Să ne gândim puțin la atmosfera de acolo. Vă dați seama ce rumoare, ce forfotă, ce mirosuri, ce ce

[5:24]imagini descustătoare. Nu erau cărucioare cu rotile pe vremea aceea, nu erau condiții de igienă, nu erau echipaje medicale, nu era nimic. Era, spune cuvântul, plin de oameni de tot felul de boli și ei stăteau toți acolo, fiecare cu neputința lui, cu boala lui, cu rana lui, care mirosea sau nu mirosea, care era dezgustătoare la privit sau nu, toți stăteau acolo, ci doar unul singur se vindeca. Am stat puțin și m am gândit și mi am dat seama că oamenii aceștia totuși aveau ceva extraordinar. Nu se putea să stai lângă scăldătoarea Betda, să fii bolnav de ani de zile

[6:15]și să nu ai credință. Era imposibil să stai acolo. Să ne gândim. venea îngerul, nu ne spune la ce frecvență, nu ne spune de câte ori pe lună, de câte ori pe an, la ce interval de timp venea. Spune că venea câteodată tulbura apa și primul care se scălda în scăldătoare era vindecat de orice boală avea. Nu puteai să stai lângă scăldătoare fără să ai credință. Și gândiți vă la un om care ar fi stat o săptămână, o lună, un

[6:47]an, doi ani și n ar fi prins niciodată să se vindece. Băi, nu mai stau aice, domnule. Ce rost are? Păi, dacă niciodată nu prind loc, nu mai stau. Cei care stăteau acolo trebuia neapărat să aibă credință. Ei credeau că va veni o zi în care ei vor fi vindecați. Credeau că vor prinde ziua în care îngerul va tulbura apa și ei vor fi primii care se vor arunca în în scăldătoare. Trebuia să ai credință neapărat.

[7:23]De aceea de aceea, de asemenea, oamenii aceștia, m am gândit că trebuia să aibă perseverență, să stăruiască și am făcut o paralelă. Am văzut că toate atitudinile pe care acești oameni bolnavi trebuiau să le aibă sunt caracteristici ale unui credincios autentic. Acolo era lucrarea lui Dumnezeu care se făcea din când în când, dar oamenii aceștia trebuiau să aibă calitățile unui credincios autentic născut din nou din Noul Legământ. Și haideți să vedem de ce fără credință este cu neputință să fii plăcut lui Dumnezeu. N ai parte de legăminte, n ai parte de mântuirea în Domnul Iisus Hristos dacă nu crezi. Nu te poți apropia de Dumnezeu fără credință. Oamenii aceștia aveau credință că este un Dumnezeu, că Dumnezeu există, că îngerul lui Dumnezeu vine și că într o zi nu doar că îngerul va face minunea, ci vor fi beneficiarii acelei minuni. Oamenii aceștia aveau o credință puternică, așa cum am spus, aveau

[8:26]perseverență, stăruință. stăteau acolo și treceau an după an, ani după an și ei tot lângă scăldătoare erau. Vă dați seama cu cât răsplata cea mai mare pe care o aveau în urma așteptăril lor de luni și ani de zile era când vedeau pe unul vindecat. Vă dați seama ce spectacol era acolo? Poate că l știau. Era colegul lor cu care stătuseră, povestiseră de luni, de ani de zile și știau boala. Și dacă acela fusese vindecat și sărea, țopăia în sus de bucurie, era vindecat de toate bolile lui, vă dați seama cum creștea credința în ei? Da, Dumnezeu poate să mă vindece. Poate eu voi fi data viitoare. Și ori de câte ori Dumnezeu făcea o minune, era un motiv de sărbătoare pentru ei. De asemenea, de de aceea îi aveau nevoie și dădeau dovadă de perseverență.

[9:25]De asemenea, ei trebuiau să vegheze. De ce? Acolo nu puteai să spui: "Am vegheat de dimineață, la prânz o să mă odihnesc, o să dorm un somnic de prânz, o să trag un pui de somn și mai veghez după masă și diseară la orele 20:00 mă culc." Nu puteai. Deci vă dați seama cum erau oamenii aceia. Erau cu ochii ațintiți pe apă. Îngerul nu și făcea o nu și făcea o apariție fizică, nu venea în persoană, nu se se deschideau cerurile, nu apărea un înger strălucitor. Ei trebuiau să fie foarte atenți la mișcarea apelor. Vă dați seama ce atenție, cum le lăcrimau ochii la câtă

[10:14]atenție aveau ochii erau ațintiți doar la apa aceea. Taci, nu vorbi, vreau să mă uit la apă. Lasă mă, nu mă nu nu mă face să mi pierd concentrarea. Eu mă uit la apă. Cum am fi noi ca și credincioși dacă am dat dovadă de credința slăbănăgilor de la Betezda? Să credem cu toată puterea noastră, cu toată tăria noastră, în ciuda oricărei circumstanțe nefavorabile, în ciuda încercărilor că Dumnezeu ne va vindeca, că Dumnezeu are o soluție pentru problema noastră. Ce credință am avea? Spune Domnul Iisus Hristos că dacă ai avea o credință cât un bob de muștar, ai putea să poruncești cu putere munților și ei s ar muta în mare. O credință puternică, de asemenea, perseverență. Oamenii aceștia nu și dădeau răgaz nici pentru odihnă, nici pentru altceva. Ei erau tot timpul concentrați să vadă și vegheau. Se va tulbura apa astăzi? Trebuie să fiu

[11:24]atent să nu se tulbure apa și să mi o ia altul înainte. De asemenea, am văzut că mai aveau, trebuia să aibă puterea să ia cu asalt scăldătoarea. Vă dați seama când începea să se miște să se miște apele, nu puteai să spui stai s o iau ușor că mă dor șalele. Stai, stai. Vă dați seama ce era acolo? Era campionatul mondial la alergare așa cum puteau cu toată boala și neputința lor. Dar vă dați seama că nu era unul singur care se aruncă. Se aruncau 20, 50, 100 în scăldătoare și de fiecare dată poate ieșeau uz și dezamăgiți. Dar cel care fusese primul ieșea vindecat. Așa știau care a fost primul care ieșea vindecat. Louă cu asalt. spune cuvântul lui Dumnezeu că împărăția lui Dumnezeu trebuie luată cum? Cu năvala.

[12:21]Trebuie luată cu năvala. Oamenii aceștia aveau calități pe care dacă noi le am avea în viața de credință, am avea o credință puternică. Am dat dovadă de perseverență. Am dat dovardă de faptul că veghem la împlinirea cuvântului lui Dumnezeu. De ace de asemenea ă acest tablou al

[12:52]contrastelor continuă cu o imagine a disperării. Dintre toți nefericiții de acolo era unul cel mai nefericit. Dintre toți bolnavii de acolo era unul care era cel mai cel mai nefericit dintre toți. De ce? Pentru că era bolnav, dar nici măcar nu putea să se ducă singur în apă. Atunci am putea spune: "Asta este culmea."

[13:20]Ce fel de culme vrei să i spunem? Culmea răbdării, culmea speranței. Să stai pe malul apei să ce? Dacă n ai pe nimeni să te ducă la apă, dacă picioarele nu te ajută, dacă tu ești paralizat și de 38 de ani ești bolnav, de ce mai stai lângă baltă? De ce stai lângă scăldătoare? Aceasta este imaginea disperării. Ce putea să facă omul acela? Omul acela nu putea să facă nimic. Putea doar să spere, să se uite,

[13:57]să mai înghită. în sec să i se mai pună un nod în gât de fiecare dată când vedea pe un altul care i o lua înainte, iar el rămânea în continuare bolnav și nefericit. Dar cu toate acestea sunt convins și știm din cuvântul lui Dumnezeu că Domnul Iisus Hristos n a vindecat pe nimeni care n a avut credință. Cu toate acestea, omul acesta nădăjduia împotriva oricărei nădejdi. Nu știu cum, dar cred că Dumnezeul acesta minunat, care a salvat poporul meu din Egipt, care i a traversat marea roșie, care le a dat mâncare în pustie, care i a condus noaptea printr un stâlp de foc și ziua prin i a acoperit prin răcoarea unui nor, cred că va putea face o minune să mă vindec și eu. și credința lui într o zi, în mod neconceput,

[15:01]nesperat, neașteptat, a fost ascultat. Într o zi, Dumnezeu cel care trimitea îngerul acela din când în când să tulbure apa, era pe marginea scăldătorii în fața lui și el, fără să știe purta un dialog cu însuși Dumnezeu întrupat, cu Domnul Iisus Hristos. Am putea spune că întrebarea pe care i o lansează Domnul Iisus Hristos este puțin ciudată. Cum adică? Tu ești Dumnezeu și știi că omul e bolnav de 38 de ani, știi circumstanțele lui, știi că stă acolo, știi că n are nimeni cum să l ducă și tu l mai întrebi dacă vrea să se vindece?

[15:51]Și omul acesta, săracul, nici măcar nu apucă să spună da. El încearcă să explice de ce nu poate să fie vindecat. Păi, stai, Doamne, stai că eu sunt, nu mă pot mișca. N are cine să mă ia, n are cine să mă aducă. Și Domnul Iisus Hristos se uită la el. Domnul Iisus Hristos a văzut în omul acesta a văzut credință și i a onorat credința. Ce minunat este Domnul Iisus Hristos.

[16:32]Această așteptare a acestui om, așteptare pe care unii ar putea s o numească prostească în zadar într o zi și a găsit finalitatea. De ce? Pentru că atunci când este credință în inima unui om, Dumnezeu, cât de mică Dumnezeu o onorează. Când un om îl caută pe Dumnezeu, oricât de mică ar fi credința lui, când un nenorocit, așa cum auzea dimineață și dimineață, când un nenorocit strigă la Dumnezeu, ce face Dumnezeu? Îl ascultă din ceruri. Și acuma vine cea mai frumoasă parte a textului pe care l am citit. Vine vestea bună a acestui pasaj.

[17:14]Dumnezeu știe cine ești. Dumnezeu știe de câtă vreme suferi. Poate nu ai pe nimeni să te ducă spre scăldătoare. Poate nu ai pe nimeni căruia să i pese suficient de tine să te ducă la Dumnezeu. Poate ești acolo în mizeria, în suferința ta, în păcatul, în cu o viață distrusă, dar în inima ta există credința că Dumnezeu poate să facă o minune, că poate să te salveze și credința ta este doar în Dumnezeu de la care aștepți un semn. și de la care aștepți salvarea. Și Domnul Iisus Hristos vine

[17:55]cu dragostea lui nețărmuită, se se așează în fața acestui om și i spune: Fii vindecat. Ce cadou a primit omul acela în ziua respectivă? Ce cadouitor? Era o zi ca oricare alta, o zi în care nimic nu era schimbat. Toți stăteau întinși cu suferințele lor, cu bolile lor și așteptau mișcarea apei. Și omul care ar fi avut cele mai mici șanse să fie vindecat în ziua aceea este omul care pleacă acasă sănătos, ridicându și patul și slăvindu l pe Dumnezeu. De ce? Pentru că acesta este modul minunat și de neînțeles în care lucrează Dumnezeul nostru. Slăvit să fie numele lui cel sfânt. Dumnezeu știa de câtă vreme suferă omul acesta. Dumnezeu îi știa durerea, îi știa suferința, îi știa lacrimile. Câte lacrimi o fi vărsat omul acesta și o fi zis: „Doamne, te rog, te implor, ajută mă, știi că n am pe nimeni."

[19:07]Omul acesta este dovada că Dumnezeu știe și Dumnezeu ascultă. Și vedeți textul, textul nu ne spune doar că era bolnav de 38 de ani, nu ne spune doar că nu avea pe nimeni care să l ducă spre apă. Textul ne spune că Domnul Iisus știa că era bolnav de multă vreme. Domnul Iisus Hristos ne spune cuvântul în mai multe locuri în Noul Testament că Domnului Iisus nu trebuia să i facă nimeni nicio mărturisire pentru că el știa toate lucrurile și știa ce este în inima fiecărui om. Domnul Iisus Hristos știa că omul acesta suferă de multă vreme.

[19:47]Apostolul Ioan ni l prezintă pe Domnul Iisus Hristos în capitolul acesta ca pe trimisul împuternicit al lui Dumnezeu. Trimisul împuternicit al lui Dumnezeu cu autoritate asupra bolii și a suferinței. Dacă îngerul era emisarul, îngerul lui Dumnezeu era emisarul vindecării și prezenței lui Dumnezeu la scăldătoarea Betda, vedem că aici este unul mai mare care are puterea, care este prezent și care are puterea să vindece orice boală. Și acesta era Domnul Iisus Hristos. Ioan ni l prezintă pe Domnul Iisus Hristos ca fiind emisarul lui Dumnezeu care are autoritate asupra bolii și doi

[20:31]asupra Sabatului. Asupra Sabatului. Domnul Iisus Hristos, așa cum ne a spus și fratele fratele Andrei, era domn al Sabatului. El era domn al Sabatului. Și vedeți câtă răutate aveau oamenii aceștia în inima lor. Ei se duc la omul acesta și nu l întreabă: „Cine te a vindecat? Ei îl întreabă:"Cine ți a zis să ți iei patul și să te

[21:01]să l ridici?" De ce? pentru că nu i interesa atât. Pe ei ca evrei ar fi trebuit să i intereseze cine este acela care are putere ca lui Dumnezeu și la locul unde Dumnezeu făcea minuni, face minuni exact ca cu puterea lui Dumnezeu și vindecă oamenii de orice boli le ar avea. Aceasta ar fi trebuit să l ducă, să i ducă în fața Domnului Iisus Hristos și să recunoască dumnezeirea lui. Nu. Ei întreabă:„Cine ți a dat, cine ți a spus să ți iei patul și să te să l ridici, să pleci acasă?" Cu alte cuvinte, cine ți a dat ție autoritatea să încalci tradiția noastră? Tradiția sabatului. Domnul Iisus Hristos vrea să arate că el are puterea lui Dumnezeu de vindecare și în același timp Domnul Iisus Hristos ca Domn al Sabatului vrea să restabilească adevăratul spirit al Sabatului și adevărata esență. a Sabatului. Domnul Iisus Hristos. Sabatul este pentru închinare. Sabatul este pentru odihnă. Sabatul este pentru vindecare. Vindecare sufletească, vindecare trupească. Orice

[22:09]fel de vindecare, orice lucrare bună care dă slavă lui Dumnezeu își are locul în ziua de Sabat. Dar oamenii aceștia respingeau lucrările lui Dumnezeu. De ce? pentru că încălcau tradițiile lor pământești. Și ultimul lucru pe care vreau să l amintesc în seara aceasta este avertismentul pe care Domnul Iisus îl dă acestui om. Versetul 14. După

[22:36]aceea Iisus l a găsit în templu și i a zis: Iată că te ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, să nu ți se întâmple ceva mai rău. Domnul Iisus Hristos îl vindecă pe omul acesta, îl lasă să plece acasă în liniște, dar n a terminat cu el. În momentul în care se reîntâlnește cu omul acesta în templu, îi spune: Eu știu că boala ta a avut la origine păcatul.

[23:09]Dumnezeu te iartă. Dumnezeu îți dă har și ți am oferit vindecare. Dar textul spune să nu mai păcătuiești. Să nu mai păcătuiești. Deci omul păcătuise boala pe care o avea fusese o urmare a păcatului. Să nu mai păcătuiești, să nu ți se întâmple ceva și mai rău. Vedeți, în anumite situații Domnul Iisus Hristos spune întrebat fiind de ucenici, cine a păcătuit? Părinții lui sau el? Și Domnul Iisus Hristos n a păcătuit nimeni, nici el, nici părinții lui, ci s a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Dar în cazul acesta, cazul acesta este diferit. Nu știm dacă omul avea vârsta de 38 de ani sau dacă omul era bolnav de 38 de ani. Dar cert este că boala pe care a avut o a căpătat o în urma păcatului și boala l a dus într o stare rea de

[24:04]imposibilitate de a se mișca, de a putea face ceva singur. De aceea Domnul Iisus Hristos îl vindecă și îl iartă și de urmările păcatului din viața lui și îi redă vindecarea. îi dă o nouă șansă, dar îi spune un avertisment foarte, foarte serios. Ai grijă să nu mai păcătuiești ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Știm că păcatul în final aduce boala

[24:37]sau poate aduce boala, dar în final păcatul este acela care aduce moartea fizică și apoi moartea spirituală, despărțirea de eternitate de Dumnezeu dacă omul nu și rezolvă pe pământ problema păcatului. Lucrul acesta este încă un avertisment pentru fiecare dintre noi să fim atenți la ce fel de viață trăim. Sunt anumite boli și suferințe care nu au legătură cu păcatul, dar sunt anumite efecte ale păcatului în viețile noastre. Și mesajul lui Dumnezeu este dacă Domnul Iisus Hristos te a vindecat, te a iertat, a fost un moment în care a șters și poate chiar a vindecat și fizic urmările păcatului din viața ta. Atâta timp cât cunoști cuvântul și adevărul, ai grijă să nu păcătuiești că se poate întâmpla ceva și mai rău. O imagine frumoasă în seara aceasta despre omul care a fost bolnav, care nu mai spera să fie vindecat, dar

[25:45]pe care Domnul Iisus Hristos îl știa și Domnul Iisus Hristos avea un plan special cu el în ziua aceea, departe de faima și de strălucirea templului, departe de locul de închinare, undeva în locurile obscure ale scăldătorii Betla. Domnul Iisus Hristos face o lucrare extraordinară. L am văzut din nou în seara aceasta pe Domnul Iisus Hristos în toată puterea și splendoarea lui de Dumnezeu fiind emisarul, fiind

[26:19]împuternicitul lui Dumnezeu pentru a aduce vindecare, mântuire și restaurare. Domnul Iisus să fie binecuvântat și fiecare dintre noi să dăm crezare cuvântul lui Dumnezeu și acolo unde Dumnezeu ne cercetează și ne vorbește. Fiecare dintre noi să luăm aminte. Amin.