Nu te acomoda pe pământ: Trăiește cu scop etern (Ștefan Ciopașiu)

[0:02]Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești pentru Domnul, atât împăratului ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele. Căci voia lui Dumnezeu este ca făcând ce este bine să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați, temeți vă de Dumnezeu, dați cinste

[1:08]împăratului, slugilor, fiți supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un lucru plăcut dacă cineva pentru cugetul lui față de Dumnezeu suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare și să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ceea ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v a lăsat o pildă ca să călcați pe urmele lui. El nu a făcut păcat și în gura lui nu s a găsit vicleșug. Când era badjogorit, nu răspundea cu batjoori și când era chinuit, nu amenința, ci se supunea dreptului judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire. Prin rănile lui ați fost

[2:14]vindecați, căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v ați întors la păstorul și episcopul sufletelor voastre. Amin. Ce cuvinte deosebite! Cum a lucrat Duhul lui Dumnezeu în viața apostolului Petru, pe care îl vedem un personaj cu totul schimbat, un om matur, un om plin de Duhul Sfânt, care e în stare să încurajeze și să zidească pe frați în comparație cu atitudinea lui imatură pe care o vedem adesea ăă în relatările

[2:54]evangheliștilor. Aceasta este lucrarea pe care o poate face Dumnezeu cu un om care se pune la dispoziția sa. Vedem că apostolul Petru își ia în serios această lucrare pe care Domnul Iisus Hristos i o dă atunci când îl reabilitează și ne aducem aminte că Domnul Iisus îi spune aceaia este practic momentul în care Domnul Iisus Hristos îl iartă pe Petru, îl

[3:24]îi redă din nou autoritatea și îl repune în toate drepturile în mijlocul frații ilor săi. În momentul în care Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu ei pe malul mării și Domnul Iisus Hristos era acolo, le pregătea ceva de mâncare, ei erau din nou, se întorseseră la ale lor și Domnul Iisus Hristos îi cheamă:„Veniți să mâncați." Și în momentul în care Domnul Iisus Hristos îl reabilitează pe Petru, îi spune:„Petru, mă iubești?" Și l întreabă de câteva ori:„Petru, mă iubești?" Și Petru spune: „Da, te iubesc, Doamne. Ai grijă de mielușeile mielușeii mei. Ai grijă de oițele mele. Ai grijă de turma mea. Și vedem că apostolul Petru și ia în serios rolul acesta și devine ca un protector, ca un apărător. Devine și el un al doilea păstor al turmei. Păstorul cel male este Domnul Iisus Hristos. Dar apostolul Petru devine un adevărat stâlp al bisericii Domnului Iisus Hristos. Și am văzut că el scrie această scrisoare pentru a încuraja o întreagă comunitate

[4:32]de oameni descurajați. Așa cum am mai amintit și în dățile trecute, oamenii aceștia treceau prin încercări și nu înțelegeau care este sensul, care este rostul suferinței. De ce atunci când te ai încrezut în Hristos, când ai fost mântuit, Dumnezeu îngăduie să vină suferință în viața ta? Ei nu puteau înțelege care este rostul suferinței în economia lui Dumnezeu. De ce trebuie să suferi? De ce n ai putea odată ce ți ai te ai pocăit, ți ai mărturisit păcatele, odată ce l ai primit pe Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor, odată ce el te a trecut de la moarte la viață, de ce n ai putea avea avea și o viață bună, lipsită de grijuri aici pe pământ? Apostolul Petru, ca un părinte duhovnicesc, încearcă să i încurajeze și le reamintește: "Dragi copii, suferințele pe care le aveți fac parte din planul lui Dumnezeu. Suferințele pe care le aveți, ele nu

[5:31]sunt dovada faptului că Dumnezeu v a părăsit sau că v ați încrezut în cine nu trebuie. Așa cum spuneau idaizatorii, faptul că aveți suferințe și încercări înseamnă că v ați lepădat de adevăratul de adevărata credință iudaică. Și chinuiau mereu cu mesajele acestea. Apostolul Petru le spune un mesaj cu totul diferit. Nu. Suferințele fac parte din puzzle ul lui Dumnezeu, din planul lui Dumnezeu pentru viața voastră, pentru că nu va putea veni glorie și slavă. Nu, nu veți, nu va putea exista maturizare spirituală în viața voastră dacă nu lăsați ca aceste suferințe pe care Dumnezeu le îngăduie în viața voastră să și facă deplin lucrarea. Deci, nu vă mai uitați la suferințe. Uitați vă la Hristos și înțelegeți că Dumnezeu nu va îngădui o suferință mai mare decât o puteți purta. Dar suferințele acestea sunt pentru binele vostru. Și ca să i încurajeze și să le dovedească lucrul acesta, apostolul Petru spune: „Uitați vă la Domnul Iisus

[6:31]Hristos. El ca să aducă mulți fii la slavă, el ca să săvârșească mântuirea, ce a făcut? S a dezbrăcat pe sine de prerogativele sale dumnezeiești. A luat un trup de rob și a venit să fie sclavul, robul tuturor. A fost disprețuit, bătut, înjosit, umilit. a suferit crucea, moartea și astfel a putut să obțină mântuirea pentru sufletele noastre. Deci, apostolul Petru le spune: „Atunci când aveți suferințe, nu vă mai gândiți că Dumnezeu v a părăsit sau că ce vitregă este viața voastră, ci mulțumiți lui Dumnezeu, dați slavă." Pentru că în versetul 7 din capitolul 1, apostolul le spune: "Pentru că încercarea credinței voastre, care este cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și

[7:28]cinstea la arătarea Domnului Iisus Hristos." Nu vă mai opintiți în încercări și în greutăți. Domnul Iisus Hristos vă iubește. Continuați alergarea. Continuați această călătorie a credinței. Apoi, apostolul Petru le reamintește lor, dar în același timp prin Duhul Sfânt ne reamintește și nouă astăzi. Voi sunteți aleși ai lui Dumnezeu și am văzut că alegerea lui Dumnezeu n a avut la bază ceva extern, ceva ce ține de

[8:06]noi, de vreun merit al nostru, ci alegerea noastră a avut loc în Domnul Iisus Hristos pentru meritele sale, pentru lucrarea care a făcut o El. Din eternitate Dumnezeu ne a ales pe fiecare dintre noi, pe cei ce vom avea să credem în Domnul Iisus Hristos. Aceasta a fost alegere a fost făcută în Domnul Iisus Hristos. Sunteți aleși, sunteți copii preaiubiți, sunteți o seminție aleasă. Sunteți o preoție împărtească. Sunteți un neam sfânt. Prin ce greutăți poți trece astăzi, dar în același timp să auzi aceste încurajări și să nu fii îmbărbătat. Să știi că și dacă este suferință acolo, Dumnezeu veghează și Dumnezeu știe prin ceea ce trece. Să știi că Dumnezeu are un scop și că la final acea suferință pe care o accepți și prin credință te supui în brațul dreptului judecător care este Dumnezeu, vei avea parte de un câștig etern. Cum să nu fii încurajat când știi când ți se reconfirmă faptul că ești ales al lui

[9:18]Dumnezeu? Dumnezeu a dat ce avut mai scump pentru mântuirea ta și pentru mântuirea mea. Ești un copil preaiubit al lui Dumnezeu. Ai intrat într o relație de tată fiu. Nu mai suntem vrăjmași. Noi eram vrăjmași cu Dumnezeu. N aveam niciun drept înaintea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne a răscumpărat din această lume păcătoasă și ne numește copiii

[9:46]săi. Suntem o seminție aleasă. Dumnezeu a făcut un legământ. Ascultam în dimineața aceasta despre legăminte. Dumnezeu a făcut legământ cu un popor, cu o persoană, cu un om, cu Avraam și apoi cu poporul Israel. Și oamenii aceștia nu au respectat acel legământ. Dumnezeu ne a ales în Domnul Iisus Hristos ca fi ca să fim un popor nou, un popor duhovnicesc, un popor ales ca să vestim lucrările minunate a lui Dumnezeu. un neam sfânt chemat să trăiască în sfințenie și un popor câștigat de Dumnezeu ca să vestească puterile sale minunate. Cum să nu fi încurajat auzind lucrurile acestea? Dar dacă până acest punct al epistolei apostolul Petru reafirmă adevărurile poziționale ale celui credincios în relația cu Dumnezeu, da, am văzut că suntem copii, suntem aleși, suntem

[10:55]mântuiți, suntem un popor. Toate aceste lucruri suntem în relația cu Dumnezeu. În textul pe care l am citit în dimineața aceasta, apostolul Petru ne reamintește care este noua noastră relație. cu lumea. Dacă am văzut care este relația noastră cu Dumnezeu, noua relație a omului, a copilului lui Dumnezeu cu Tatăl său ceresc, prin ceea ce vom vedea astăzi, vedem care este relația celui credincios, care ar trebui să fie relația celui credincios cu lumea în care trăim. spune versetul 11:

[11:31]Preaiubiților vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători. Dacă în ochii lui Dumnezeu sunteți aleși, sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, vizavi de relația cu lumea aceasta, voi ar trebui să vă considerați niște străini și călători. străini și călători. Dar de ce străini și călători? De ce străini și călători? Pentru că,

[12:05]vedeți dumneavoastră, toate lucrurile acestea și binecuvântările acestea pe care le avem în relația cu Dumnezeu sunt binecuvântă, sunt binecuvântări duhovnicești, sunt binecuvântări spirituale. Mântuirea este lucrarea duhovnicească pe care a făcut o Domnul Iisus Hristos. Pacea, bucuria, iertarea sunt daruri duhovnicești pe care le primește duhul nostru în relația cu Dumnezeu. Relația pe care o avem cu Dumnezeu este una spirituală. în duhul nostru, noi putem prin rugăciune, prin cuvântul lui Dumnezeu să comunicăm cu Dumnezeu și că dacă toate binecuvântările acestea pe care le primim din partea lui Dumnezeu sunt de ordin spiritual, atunci în relația cu materia, cu lumea materială, Dumnezeu pune alte criterii și vrem vom vedea care este ăă această nouă relație. spune în

[13:06]Romani capitolul 14 spune ăă apostolul Pavel: "Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci este neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Dacă noi suntem chemați încă de pe pământ să fim parte la această împărăție duhovnicească care n are legătură cu materia, cu mâncarea și cu băutura, ci este pace, neprihănie, bucurie în Duhul Sfânt, atunci apostolul Petru le spune: „Purtați vă față de lucrurile materiale ca niște oameni străini și călători, ca niște oameni care nu sunt de aici, ca niște oameni care nu și găsesc pacea, bucuria în lucrurile acestei lumi, ca niște oameni care nu și fac din lucrurile materiale ale un scop în sine. Ele sunt doar mijloace pentru a supraviețui. Dar nu fiți la fel ca lumea care spune: „Haideți să mâncăm și să bem, pentru că mâine vom muri. După moarte nu mai există nimic. Aceasta este deviza lumii. Voi ca niște oameni care

[14:10]ați intrat într o relație spirituală, care vă bucurați de niște binecuvântări duhovnicești, care trăiți, așa cum spune apostolul Pavel, împreună cu Hristos în locurile cerești, începeți să trăiți la un alt nivel. în teorie, dar și în fapte. Arătați oamenilor din jur că voi sunteți străini și călători, că nu vă raportați la fel ca și ei, la lucrurile materiale, la mâncare, la băutură, la plăceri, că toate lucrurile le luați cu mulțumiri din mâna lui Dumnezeu. Dar scopul vostru nu este ca să fiți cât mai fericiți, cât mai bucuroși, cât mai îmbuibați, ca să aveți cât mai multe. Arătați prin felul vostru de trai că sunteți străini și călători. Cum ne raportăm la aceste lucruri materiale? Acesta ar trebui să fie un, cum se spune engleză, un mindset pe care să l ai. Să fie un lucru de care să

[15:12]te ții să fie principiul al vieții tale. În orice faci ar trebui să ne reamintim. Vedeți cât de repede uităm, ne luăm în fiecare zi cu lucrurile acestei lumi, cu viața socială, cu munca noastră, cu activitățile în care suntem implicați și uităm că suntem străini și călători. Uităm că suntem poporul sfânt al lui Dumnezeu, chemat să intrăm într o relație cu un Dumnezeu etern și veșnic și cea mai mare energie și resurse le canalizăm pentru lumea materială de astăzi. Dar de ce să ne purtăm ca niște străini? De ce ca un străin? Pentru că străinul, adevăratul străin când ajunge într un loc nou este stingher. Nu se simte bine acolo, nu se simte confortabil. El nu se simte acasă. Ați fost de multe ori în multe locuri frumoase care v au plăcut, dar mulți ați exclamat:„Întotdeauna e mai bine acasă. Vreau în locul meu, vreau la în patul meu, în locurile mele. Când ești într un loc și ești străin, nu

[16:19]te simți atât de bine. Vorbeam cu foarte mulți prieteni cunoscuți care sunt plecați în afară la muncă și deși poate din punct de vedere social, economic au o viață mai bună, spun: "Tot ne simțim ca străini aice, nu ne integrăm" și ne arde dorul să ne întoarcem acasă, dar nici nu putem să lăsăm viața și nevoile ei neacoperite. să fii ca un străin și un călător, să te simți în lumea aceasta. Vedeți, cu cât ne simțim mai bine, mai confortabil în lumea aceasta, cu cât ne facem cuibul mai comod aici, cu atât arătăm și demonstrăm că nu suntem de fapt străini și călători și că ne place lumea aceasta și că ne rugăm Domnului mijloc ca Domnul să înmulțească zilele vieții noastre cât mai multe pe pământ, să ne bucurăm cât mai mulți ani. Nu este rău să trăiești o viață lungă, nu este rău să fii sănătos. Nu este rău să te bucuri de viața pe care ți a dat o

[17:25]Dumnezeu. Dar dacă ăsta este scopul de a trăi cât mai mult ca să te bucuri de lucrurile de pe pământ, înseamnă că n am înțeles cu adevărat care sunt bucurile eterne. Și recunoaștem, recunosc că de multe ori suntem prinși de lumea aceasta. Ne prindem în lucruri mărunte, ne prindem în lucruri mici. Trec trece timpul, trec lunile, trec anii și ne dăm seama că ne am consumat pentru nimic. Dacă ne aducem aminte că suntem străini și călători, dacă ne aducem aminte că patria noastră nu este de aici, dacă ne aducem aminte că suntem, cum a spune apostolul Pavel, suntem ambasadori ai unei alte împărății, lucrul acesta ar trebui să se vadă prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce spunem, prin tot ceea ce trăim. Nu trebuie doar declarativ să spunem noi nu suntem de pe pământ și să cântăm acea cântare frumoasă. Trebuie să se vadă prin tot ceea ce facem, că suntem

[18:32]străini și călători. Ne simțim prinși aici în timp și spațiu în trupul acesta, dar dorul nostru este să fim cu Domnul, așa cum spune Pavel, așa cum ar trebui să fie. Încercăm să scoatem cât mai mult și să facem cât mai mult în lumea aceasta pentru a da slavă lui Dumnezeu. Așa ar trebui să fie viețile unor oameni care sunt străini și călători în lumea aceasta. Nu să ne preocupăm atât de mult care i grupa, cât ne mai adaugă la pensie, cât ne vom mai bucura de pensie. Ă Nu aceasta ar trebui să fie scopul. Cât voi cotiza ca și salariat mai mult ca să am și eu o pensie? În generația noastră se spune noi n o să mai apucăm o pensie la cum e situația economică a țării. Dar n ar trebui să ne preocupe asta. Este tot o este tot o o formă de necredință să stai să dezbați și să te pierzi atât de mult în lucrurile acestea. Pentru că

[19:34]Domnul Iisus Hristos a spus, Elștie care sunt nevoile voastre și dacă el îngrijește crinii de pe câmp și păsările celui, cu cât nu vă va îngriji pe voi și va avea grijă de voi puțin credincioșilor. uităm atât de des că suntem străini și călători și ă toată energia noastră ar trebui să fie mult mai mult pentru lumea eternă,

[20:04]pentru lumea care va să vină pentru un câștig etern. Domnul Iisus Hristos le spunea mulțimilor care îl urmau. Zice: "Adevărat, adevărat vă spun că mă urmați pentru că ați mâncat din pâine și pește. Lucrați pentru mâncare care să rămână." Adesea și noi acuzăm mulțimile că îl căutau pe Domnul Iisus Hristos pentru pâine și pește, dar de câte ori nu stăm și noi strânși de Domnul Iisus Hristos să ne binecuvânteze, să adauge ani vieților noastre, să ne dea sănătate, să aibă grijă de copiii noștri, de nepoții noștri, să ne fie nouă bine. Tot o gândire egoistă. Lucrați dar pentru o mâncare care să rămână pentru eternitate. Străin și călător. De ce călător? Pentru că călătorul este tot timpul cu bocceluța în mână. Vă aduceți aminte când poporul evreu a trebuit să iasă din Egipt, bărbații trebuiau să aibă încălțămintea

[21:13]în picioare, să fie îmbrăcați de drum, toiagul în mână. Și aceea este imaginea călătorului pregătit de drum. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Nu te face prea confortabil aici. Călătoria e scurtă, timpul e scurt și nu știi cât timp ai. De aceea, folosește timpul știind că ești străin și călător cu folos etern pentru eternitate. Și dacă ar fi să ne amintim de un personaj biblic care s a făcut foarte comod și a uitat că este călător, a uitat că fusese chemat la o călătorie împreună cu un om al lui Dumnezeu. Vă aduceți aminte?

[21:55]Lot, care a plecat împreună cu Avraam, a părăsit la chemarea lui Dumnezeu, a părăsit urul din Haldea, dar la un moment dat el a uitat că este străin și călător și a vrut pășuni mai verzi, a vrut o câmpie mai bogată, s a apropiat de cetățile îmbelșugate, dar n a fost suficient. A uitat că este străin și călător și a intrat în cetate și n a fost suficient. a ajuns și la porțile cetății în ce în rândul celor care guvernau acea cetate. Și cum i a adus aminte Dumnezeu că era străin și călător? În momentul în care pleacă și

[22:37]rămâne și fără bogăție, scapă doar cu viața, soția lui moare pe drum și știm ce s a întâmplat, cum a fost istoria mai departe. ori de câte ori cei credincioși și cu toate acestea spune cuvântul lui Dumnezeu, citim în Noul Testament că neprihănitul Lot își chinuia sufletul lui neprihănit în fiecare zi. Asta ne spune că Lot a rămas credincios în cele din urmă cu toate regretele și greșelile sale. De aceea, cât de important este să nu uităm că suntem străini și călători pe acest pământ. să nu lăsăm ca nimic să nu deturneze această călătorie. Cu cât ne vom aduce aminte mai des lucrul acesta, cred că cu atât ne va fi mai ușor să rezolvăm și problemele pe care le avem și conflictele în care suntem, să decidem mult mai repede dacă o luăm într o direcție și sau alta, pentru că dacă ă în modul nostru de a analiza lucrurile am reduce mult mai mult din aceste perspective pe care le am avem și le am am alege doar în perspectiva

[23:45]ăă materialului și a spiritualului sau a dedu a mă alege doar din perspectiva aceasta a prezentului și a eternului, cred ne ar cred că ne ar fi mult mai ușor să alegem. Încotro s o iau ca direcție profesională. cu cine să mă căsătoresc, în ce lucrare să mă implic, în ce să mi consum energia și darurile pe care mi le a dat Dumnezeu. Adesea suntem deturnați, uităm lucrul acesta și apostolul Petru ne spune că ceea ce ne turnează cel mai mult din această călătorie, de la acest scop, de la această adevăr că suntem străini și călători este faptul că suntem asaltați de plăcerile din lumea aceasta care au o rezonanță în noi înșine. Pentru că noi trăim într un într un într un trup ă care este afectat de

[24:42]cădere, de căderea omului în păcat. Avem o fire veche, o natură veche care este atrasă ca un magnet de plăcere, de poftă, de lucrurile acestei lumi. Așa cum spune Iacov, care sunt aceste cârlige ale lumii? pofta ochilor, pofta firii pământești și lăudăroșia vieții. Și oricât de sfinți suntem, nu cred că este vreunul dintre noi imun la aceste lucruri. Am văzut, spune Acan în pradă o mant de șinear, talanți de argint, le am poftit și le am ascuns în mijlocul cortului meu. Am văzut și am poftit. Acestea sunt cârligele firii pământești și trăim în lumea aceasta și de multe ori face cineva din familie ceva vrei și tu să faci. Vezi ceva ce te atrage și ești deturnat de la scopul tău și uiți că ești străin și călător și începi să ți consumi energia și timpul în lucruri care țin de faptul că ai văzut și ai poftit sau ai dorit și tu să ai ca cei de lângă tine pofta ochilor, pofta firii

[25:49]pământești. Și spune apostolul Petru:„Vă îndemn, preaiubiților, ca niște străini și călători să fugiți de stricăciunea care este în lume prin pofte. Și adesea suntem nu suntem imuni la lucrurile acestea și suntem deturnați pentru că nu veghem asupra sufletului nostru și dorim mai mult să facem ceva ce ne face plăcere, să ne ducem într o direcție în care ne face să ne simțim bine, o direcție în care ne crește

[26:22]imaginea noastră în fața celorlalți decât într o direcție care ne face să fim mai plăcuți lui Dumnezeu. De aceea spune apostolul Petru atât de ferm ca niște străini și călători fugiți, fugiți de tot ceea ce vă deturnează din călătoria voastră. Este rău să faci lucruri care îți produc bucurie. Este rău să faci lucruri care te relaxează. Este rău să faci lucruri care te fac să te simți bine. Nu este rău. Dumnezeu a lăsat mecanismul acesta prin care forțele și energia omului să fie regenerată prin odihnă, prin delectare, prin lucruri care să te facă să ți încarci bateriile. Dar când scopul în sine devine doar să trăiești în plăcerile tale, lucrul acesta contravine scopului pe care Dumnezeu îl are pentru viața celui credincios. Cu alte cuvinte, apostolul Petru spune:

[27:32]"Nu lăsați ca poftele trupului să dicteze în fiecare zi modul în care trăiți. Nu lăsați ca poftele trupului să dicteze de fiecare dată modul în care vă veți consuma timpul, energia și resursele. Nu lăsați ca poftele să vă ucidă spiritul, sufletul

[28:00]vostru care este etern și să vă subjuge atât de mult încât să împiedice creșterea voastră spirituală. De aceea apostolul Petru spune: "Fiți foarte fermi în această decizie pe care o luați de a vă separa de lume. Fugiți de această lume și nu trăiți în poftele pe care le aveați odinioară. Trăiți în lumea aceasta ca și cum știți și ca și cum afirmați de fiecare dată: Eu sunt străin și călător. Patria mea este în alt loc și eu vreau să mulțumesc pe stăpânul acelei patrii. Vedeți, nu este suficient doar să îți spui tu în fiecare zi și să ți amintești ca să îți poți ă direcționa

[29:05]mult mai bine viața, să ți reamintești în fiecare zi sunt străin și călător. Nu este suficient s o spui doar față de tine. Trebuie să trăim în așa fel încât lumea din jurul nostru să vadă că suntem străini și călători. Degeaba fac eu lucrul acesta și spun doar față de mine, sunt străin și călător. Doamne, ajută mă să prețuiesc mai mult timpul, să prețuiesc mai mult oportunitățile de slujire. Doamne, ajută mă să ă iau decizii mai bune. Doamne, ajută mă să fiu mai disciplinat, să mă portru cu trupul meu. Este bine lucrul acesta, dar decizia de a trăi ca străini și călători trebuie să fie văzută. Trebuie să fie un mod de viață în care oamenii din jurul nostru să ne vadă că suntem total diferiți. Lumea aleargă într o direcție. Tu ești străin și călător. Patria ta nu este aici. Dacă în România este ales cine n ai fi vrut tu să fii ales, nu intri în depresie pentru că patria ta nu este de

[30:05]aici. Dumnezeu este în control. Dumnezeu va purta de grijă. Dumnezeu este stăpânul istoriei. Noi trebuie să arătăm prin felul nostru de trai că suntem străini și călători și cel mai adesea uităm de mărturia pe care trebuie s o avem în fața oamenilor. Și aici este modul în care greșim cel mai ades. Pentru că, vedeți, ne dorim în inima noastră, în duhul nostru, vrem să i fim plăcuți lui Dumnezeu și ne luăm angajamente, zicem: „Doamne, da, am greșit aici, dar vreau să nu mai greșesc." Dar apoi intrăm din nou în viața de zi cu zi și ne întoarcem la obiceiurile noastre, la activitățile noastre, în iureșul vieții. Uităm din nou că suntem străini și călători și uităm că Dumnezeu ne cheamă să fim mărturie acolo unde suntem, la locul de muncă, că trebuie să fim mărturie între vecini, că trebuie să căutăm mai degrabă să slujim pentru scopuri eterne, să căutăm să vestim Evanghelia celor care

[31:11]nu l cunosc pe Dumnezeu și uităm de mărturia pe care biserica Domnului Iisus Hristos trebuie s o dea. Vedeți? este ăă un teolog care a scris recent o carte despre biserica risipită și biserica adunată. Ce este biserica adunată? Biserica adunată este momentul acela în care Biserica lui Hristos este laolaltă și acesta este un moment extraordinar în care biserica îl slăvește pe Dumnezeu, în care biserica se echipează prin predică, prin cântare, te zidești, dar te echipezi și te pregătești ca să ieși în societate. Vedeți, noi facem ceremonial doar din a veni la biserică. Și dacă am veni duminică și dacă am mai venit și joi și duminica viitoare, suntem bine, dar apoi în restul zilelor uităm că suntem ai Domnului. Urăm uităm de mărturia pe care trebuie s o dăm în lume. Uităm că noi suntem aceeași biserică a lui Hristos care acum este risipită și care ar

[32:17]trebui să aducă roade. Și în momentele în care suntem împreună să ne echipăm ar trebui să se traducă în rezultate, în roade în momentul în care suntem risipiți. Pentru că biserica primară spune că era văzută de întregul norod și era plăcută întregului popor. Ei erau adunați, se echipar, apoi ieșeau în societate și toată lumea era ă impresionată de felul în care oamenii aceștia își trăiau credința. Adesea focusul nostru este pe biserica adunată. Cum să fie programul? Cum să fie cântecele? Cum să ne îmbrăcăm? Cum să cântăm mai frumos, cum să avem o sală mai frumoasă, dar nu ne mai interesează ce facem în timpul săptămânii. Nu știm unii de alții. Nu ne preocupă atât de mult cât ne preocupă biserica adunată și programul în sine. Nu ne preocupă cât de mult suntem consecvenți în relația cu Domnul, în părtășia cu Domnul, în

[33:19]mărturia pe care fiecare dintre noi trebuie să avem și în care de cele mai multe ori suntem deficitari. Dacă biserica risipită și ar face mai mult partea, atunci când ne adunăm, ar trebui să ne dublăm numărul, să ne triplăm, să nu mai avem loc. Asta spune mult despre noi pentru că rămân tot timpul băncile goale, pentru că noi ne concentrăm atât de mult doar pe timpul în care suntem aici, dar nu ne mai pasă de momentul în care am plecat. Lucrul acesta nu este caracteristica unui om care știe că este străin și călător și care prin orice face trebuie să i placă lui

[34:08]Dumnezeu. Atunci când vei fi un străin și un călător și te vei purta ca atare, vei stârni reacții, dureri din partea lumii. Adesea noi nu mai avem, spune Domnul Iisus Hristos, dar dacă sare își pierde puterea de a săra, dacă î pierde gustul, oare la ce mai este bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni? Adesea suntem ca acea sare care și a pierdut gustul, care și a pierdut puterea de a săra. Suntem acolo un credincios doi într un colectiv și nu mai aducem nicio schimbare. Oamenii nu și mai pun mâna la gură atunci când vor să vorbească urât pentru că s au obișnuit cu noi și pentru că dacă noi n am luat atitudine și n am spus niciodată care este mărturia noastră, n am fost noi o mărturie, prezența noastră, simpla prezență nu va face, nu va avea niciun impact. Domnul să se îndure de noi, de

[35:06]fiecare dintre noi, să fim mărturie atunci când plecăm din casa lui Dumnezeu și acea biserică risipită să aibă puterea și energia pe care o are atunci când este adunată. Așa cum îl lăudăm cu pasiune pe Dumnezeu când suntem aici, așa să se audă laudele noastre și când nu suntem aici, să l lăudăm pe Dumnezeu, să căutăm cât mai multe suflete care nu îl cunosc pe Domnul. Așa cum am spus, adesea când vom încerca să fim plăcuți lui Dumnezeu, când suntem în lume, vom stârni reacții și spune cuvântul aicea în versetul pe care l am

[35:53]citit ă versetul 12. să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Când ești sare și lumină și vrei să fii sare și lumină, când ești străin și călător și te porți ca atare în mijlocul lumii, oamenii te vorbi de rău, oamenii te vor respinge, oamenii vor căuta să ți facă rău. Dar treaba

[36:30]străinului și a călătorului nu este să se preocupe de imaginea sa, de ceea ce cred oamenii despre el. Singura lui treabă este să fie o mărturie. De restul se ocupă Dumnezeu. Spune versetul pe care l am citit. Există o zi a cercetării și o mărturie cu putere. Nu se poate să nu aducă rezultat și să nu aibă impact în viața unui om. Și chiar și atunci când cineva îți face o nedreptate și îți face un rău pe nedrept, Dumnezeu nu va lăsa lucrul acela așa și în ziua cercetării. El va face ca și acei oameni răi care ți au fost răuvoitori să dea slavă lui Dumnezeu și să spună: „Da, într adevăr, omul acela trăia ca și străin și călător, parcă nu era de aici, nu era dintre noi, vorbea despre alte lucruri, avea alte interese, avea alte preocupări, avea alte valori și trăia

[37:24]conform credinței sale. Atunci când copiii lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu trăiesc ca niște străini și călători, ei sunt cu adevărat liberi. Ce înseamnă să fii liber? Spune ăă textul pe care l am citit, versetul 16. Purtați vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște copii ai lui Dumnezeu. Și vedem mai dep vom vedea mai departe ce înseamnă această slobozenie. Ce înseamnă să fii un om cu adevărat liber? Ce ar spune astăzi oamenii dacă am merge să i întrebăm ce înseamnă libertate? Oamenii ar putea spune că să fii liber înseamnă să nu ai datorii, să trăiești într o țară democratică în care să ai posibilitatea să spui ceea ce gândești, să faci ce vrei, dacă vrei să cumperi, să faci ceva, să faci toate lucrurile acestea. Aceasta este definiția pe care oamenii o dau libertății. Și același lucru reiese și

[38:35]din tensiunea Domnului Iisus Hristos împreună cu fariseii care se băteau cu pumnul în piept și le spunea îi spuneau Domnului Iisus că ei sunt oameni liberi și că ei n au fost robii nimănui. Și ce le spune Domnul Iisus Hristos? Cine este cine trăiește în păcat și este rob al păcatului, el este un om care nu este liber. Este un sclav, un

[38:58]rob al păcatului respectiv. În Ioan capitolul 8 vedem acest discuție între Domnul Iisus și farisei. Deci ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu este că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Domnul Iisus Hristos este singurul care poate aduce această libertate, libertatea sufletului și a și a Duhului. O libertate de teamă, o libertate de prejudecăți, o libertate de răzvrătire. Vedem atât de mulți oameni care se răzvrătesc împotriva oricărei orânduiri, fie că este în familie, fie că este în societate, fie că este în biserică. Un om liber este, spune cuvântul lui Dumnezeu aici, este un om supus. Și haideți să vedem care sunt aceste caracteristici ale omului liber. În primul rând, este un om eliberat de patimi și pofte, așa cum dezvoltă și apostolul Pavel în Romani, trup dezbrăcat de trupul

[40:02]păcatului. Căci cine ă trăiește după îndemnurile Duhului Sfânt este un om eliberat de puterea păcatului și a morții. Și vedem cât de important este să trăim în ascultare de cuvântul și de Duhul lui Dumnezeu eliberat. Un om liber este un om eliberat de patimi și păcate. Apoi, un om care respectă pe cei din jurul său, iubește pe frați, se teme de Dumnezeu și respectă dregătoria și împăratul. Vedem câtă pasiune a produs și în rândul credincioșilor toată această tensiune politică din țara noastră, începând din toamna iarna a anului trecut, de când se vorbește numai despre politică, se vorbește numai despre două tabere, despre cei care î iubesc țara, despre cei care nu și iubesc țara, despre cei care luptă pentru valori, despre cei care nu luptă pentru valori. Oamenii se împart în categorii, dar cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la unitate. ne cheamă să credem că indiferent de rezultatul alegerilor, Dumnezeu este acela care

[41:12]este în control și el este acela care are ultimul cuvânt de spus. Și vreau să recitesc versetul 13 și 14, care ne arată din nou caracteristica unui om liber. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești pentru Domnul, atât împăratului ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele. Omul liber este acela care î pune credința în Dumnezeu. Ultima sa credință este că Dumnezeu este în controlul istoriei și al tuturor

[41:53]lucrurilor, chiar și dintr o țară coruptă cum este țara noastră. De multe ori parcă nu mai vedem ă nicio speranță, dar știm că Dumnezeu are planul său și pentru țara noastră. Și în contextul alegerilor de astăzi, să nu uităm să ne rugăm pentru România, să nu să nu uităm să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă un om cu oameni cu teamă de Dumnezeu care să lupte exact așa cum spune ă versetul 14,

[42:23]să păstreze acest discernământ între bine și rău și să poată să lupte împotriva răului. Pentru că dacă un om este atât de corupt încât nu mai distinge binele și rău, cum va putea el oare să lupte pentru bine? Ultimul îndemn pe care îl dă apostolul în textul pe care l a citit este un final apoteotic în care apostolul Petru revine la exemplul suprem, la Domnul Iisus Hristos și le și ne spune le spune credincioșilor de de atunci și ne spune nouă astăzi modelul perfect este Domnul Iisus Hristos. El este acela care a suferit pe nedrept. De ce? ca noi să fim mântuiți, ca noi să fim răscumpărați, ca noi să putem trăi în neprihănire, ca noi să putem intra într o relație duhovnicească cu Dumnezeu. El a acceptat durerea, suferința și moartea, având un scop mult mai măreț, mântuirea noastră, iertarea noastră și împăcarea omului pierdut cu Dumnezeu.

[43:33]Și aice apostolul mai trage încă o mai face încă o mică comparație și el spune în același fel în care Dumnezeu a Domnul Iisus Hristos a suferit pentru un scop mult mai măreț. Înțelegeți că și voi dacă veți trăi în neprihănire în lumea de astăzi și veți suferi chiar pe nedrept, este cea mai puternică mărturie pentru a atrage pe cineva la Domnul atunci când trăiești în sfințenie și suferi pentru dreptate și ți se fac nedreptăți. Este cea mai puternică mărturie prin care cineva poate să fie atras la Domnul. Am văzut în dimineața aceasta, ne am reamintit toate binecuvântările duhovnicești pe care le avem în relația cu Dumnezeu, dar în același timp ne am amintit și

[44:24]de relația pe care trebuie s o avem cu lumea aceasta în care suntem chemați să trăim ca niște străini și călători. Și în același timp să nu uităm că un străin și un călător este un om eliberat, este un om liber. Să să nu uităm că libertatea se manifestă prin faptul că ești eliberat de patimi și pofte. Ești un om care te temi de Dumnezeu. Ești un om care ai respect pentru oameni, iubești pe frați. Spune în capitolul 1, cu o dragoste neprefăcută și mai presus de atât respectă și se supune dregătoriilor. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi. Să nu uităm că suntem străini și călători în lumea aceasta și așa cum spune cuvântul lui Dumnezeu, adesea uităm. Cea mai mare problemă a omului, cea mai mare problemă a poporului evreu a fost că el uita. Uita că Dumnezeu l a scos din robie. Uita că Dumnezeu i a dat hrană în pustie. Uita că Dumnezeu a făcut mari minuni pentru

[45:29]el. Și adesea asta facem și noi. Uităm că am fost răscumpărați. Uităm că Dumnezeu ne a chemat la o împărăție cerească. uităm că există un există scopuri eterne și adesea ne cheltuim atât de mult, aproape toată energia noastră pentru lumea de aici și acum. Domnul să ne binecuvânteze pe toți și să ne ajute să înțelegem încă o dată că suntem străini și călători și trebuie să trăim viața din slavă lui Dumnezeu în fiecare zi. Amin.