Pericolul comparației: Nu e treaba ta ce face Stăpânul! (Eugen Lupu)

[0:00]Evanghelia după Matei, capitolul 20, începând cu versetul 1, citim cuvântul Domnului. Fiind că împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis de dimineață să și tocmească lucrători la vie. S a învoit cu lucrătorii cu câte un RON pe zi și i a trimis avie. a ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții

[0:32]stând în piață fără lucru. Duceți vă și voi în via mea”, le a zis el, ș vă voi da ce va fi cu dreptul. Și s au dus. A ieșit pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al 11 lea, a găsit pe alții stând în piață și le a zis: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?" Ei au răspuns: „Pentru că nu ne a tocmit nimeni. Duceți vă și voi în via mea", le a zis el, "si veți primi ce va fi cu dreptul." Seara stăpânul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători și dă le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. Cei din ceasul al 11 lea au venit și au luat fiecare câte 1 RON. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte 1 RON de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului și ziceau:

[1:44]Aceștia din urmă n au luat Ioan decât un ceas și la plată i făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zădu zilei. Drept răspuns. El a zis unul dintre ei: „Prietene, ție nu ți fac nicio nedreptate, nu te ai tocmit cu mine cu un RON. Ia ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce i al meu.

[2:21]Ori este ochiul tău rău, fiind că eu sunt bun. Tot așa. Tot așa. Cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă. Pentru că mulți sunt chemați, dar puțini aleși. Amin. La cuvântul Domnului. M am gândit așa când am citit pasajul acesta cam ce titlu s ar potrivi și așa parcă mi a venit odată un gând, o răsplată neașteptată. Ăsta a fost primul gând care mi a venit când am citit pasajul. Bineînțeles, l am citit și în context pentru că nimeni nu începe

[3:11]o cuvântare sau o narațiune cu această expresie. Nu. Când te întâlnești cu cineva și vrei să stai de vorbă cu cineva, nu începi cu fiindcă. Nu. Acest fiindcă te trimite înapoi și acest lucru ne trimite pe noi în context. Să vedem care este contextul textului, să vedem de unde pleacă această expresie, fiind că și m am dus cu gândul înapoi și cu am dat pagina înapoi să văd de unde începe, care este contextul și mă duc la capitolul 19 și văd că Domnul Iisus Hristos se afla undeva în Galileea și zice că a plecat în ținutul Iudeii din partea de nord. pleacă undeva în partea de sud, o distanță destul de mare de mers, dar evanghelistul nu ne spune, el scurtează, dar noi trebuie să ne imaginăm pentru că avem minte și ne imaginăm ce înseamnă să plece din partea de nord din Galilee, undeva în sud în partea de în Iudea. E o distanță apreciabilă și pleacă acolo și

[4:21]zice că după el merg luate. Că așa se așa se întâmpla cu Domnul Iisus. ori de câte ori mergea undeva, era însoțit de mii de oameni, de gloate multe care l însoțeau. Și ă aici are o dispută cu fariseii legat de divorț pentru că probabil îi îi afecta acest lucru și Domnul Iisus Hristos le dă o lecție din Vechiul Testament de la începuturi, pentru că ei se prevalau de o scrisoare pe care le o dădea Moise. A a dat el așa o dispensă celor care se lăsau de bărbat îi lasă o carte de despărțire. Dar Domnul știi ce spune? La început n a fost așa. Din cauza împietririi inimilor voastre se întâmplă lucrurile astea. Dar la început n a fost așa de la începutul zidirii. Și după ce se termină această discuție cu fariseii ă numai atunci

[5:20]zice: „Vedeți că o să vedem de trei ori atunci, atunci atunci atunci. Zice: „Atunci s au întâmplat că cineva i a adus Domnului niște copilași. ca să se roage pentru ei și să ia îmbrațe. Ucenicii, crezând că Domnul Iisus are ceva mai important de făcut, a zis:llăsați, lăsați că învățătorul are lucruri mai importante. Dar Domnul era atent la toate detaliile și nu a trecut neobservată această admonestare pe care o aduceau ucenicii celorlalți și spune: „Lăsați, lăsați copilașii să vină la mine." Și ce lecție le dă ucenicilor cu privire la copilași și le spune: „Adevărat vă spun, ca dacă nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip

[6:12]nu veți intra, nu veți vedea împărăția. cerurilor, dacă nu vă veți face ca acest copilaș. Și Domnul spune într o altă Evanghelie în Marcus spune că i a luat în brațe și i a binecuvântat. Atunci iarăși zice atunci numai vine un tânăr și se înfățișează înaintea Domnului și spune că Domnul tocmai se pregătea să plece la drum și s a înfățișat un tânăr și zice: „Bunule învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?" Pentru că are legătură cu textul. O să vedem această aceste două relatări pentru că Dar acest

[6:58]tânăr nu era pregătit pentru răspunsul pe care Domnul Iisus Hristos i l a dat. El voia să moștenească împărăția lui Dumnezeu, dar nu era pregătit pentru ceea ce avea să primească din partea Domnului. Pentru că Domnul îi spune după ce l testează cu privire la păzirea poruncilor ă el spune: „Le am păzit cu grijă. Mai lipsește oare ceva? Un lucru. Un lucru atât. Du te de vindece ai. Dă la săraci și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează mă. Ia ți crucea și urmează mă. Numai că tânărul a fost întristat de tot. El era legat, i a avut

[7:43]și nu era pregătit ca să primească, să l urmeze pe Domnul Iisus Hristos. Și când a auzit ucenicii toat discuția pe care a avut o cu cu spune Domnul Iisus că greu vor intra bogații în împărăția lui Dumnezeu, atunci ucenicii s au ă parcășa au s au înspăimântat sau lament au zis: „Doamne, dacă așa stau lucrurile, dacă greu intră, cum să facem noi? Cum o să intrăm noi? Și a zis Domnul: La oamenii e greu,

[8:15]dar la Dumnezeu nimic nu e cu nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Atunci spune cuvântul Domnului, Petru a zis: „Doamne, noi am lăsat tot. Am lăsat tot. Am lăsat și barcă, am lăsat și nevastă și soacră, am lăsat corabiei, tot am lăsat. Că așa spune, așa spune cuvântul Domnului. Au lăsat totul și l a urmat. Și el se prevalează de lucrul ăsta și spune: „Am lăsat totuși, te am urmat. Dar noi ce răsplată vom avea? Vom avea vreunșft sau vom păți și noi la fel? Nu cumva e ceva iluzoriu să te fi urmat?

[8:52]Oare vom primi ceva, vreo răsplată la ca sfârșit al ostenelor noastre? Și Domnul îi încurajează și spune: „Da, voi care m ați urmat pe mine și ați lăsat, într adevăr, cum spuneți, ați lăsat totul și v ați urmat, veți primi însutit. Însutit veți primi în veacul acesta și frați și surori și mame și tati și holde și împreună cu nu împreună cu prigoniri. Împreună cu prigoniri. Toate se dau la pachet. Deci case, mame, hol de frați, împreună cu prigoniri. Împreună cu prigoniri. Deci nu vom avea, nu vom fi scutiți cei care vor să l urmeze pe Domnul Iisus Hristos nu vom fi scutiți de greutăți. Nimic pe calea Domnului nu este ușor. Nu este o viață ușoară pe calea Domnului. Este o viață de privațiuni, o viață grea, dar ușoară, dar frumoasă. Frumoasă și care va fi încununată cu mari binecuvântări. Deci

[10:05]și expresia de la sfârșit spune exact cum se termină și pasajul pe care l am citit spunear mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi. Fiindcă fiind că împărăția lui Dumnezeu se aseamănă. Împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu un gospodar. Și am văzut în textul pe care l am citit un gospodar. Lucrul acesta îl găsim și în alt în alte texte din Scriptură, un gospodar care a ieșit dis de dimineață în să tocmească lucrătorii.

[10:47]Vedem că aici inițiativa este a lui Dumnezeu pentru că vedem în gospodarul acesta, în narațiunea aceasta, îl vedem pe Dumnezeu. Noi știm că via este în contextul Scripturii este Israel. ni l imaginează și ăă lucrătorii sunt ucenicii cei care se înrolează în această armată și vor să lucrează în să lucreze în via Domnului. Deci este vorba o pildă dată tocmai pentru ucenici să i

[11:19]tocmească ca lucrători în vie și s a tocmit. s a tocmit cu ei așa cum era în vremea aceea. Măi, tu cam cât vrei. Păi, știți, ar fi bine dacă ne ați da bine. Vă dau 1 RON, un dinar, o drahmă. Vă ajunge? Ajunge. E bine, gata, e la treabă. Duceți vă la treabă. și s au dus la treabă bucuroși că au fost angajați. Pentru că probabil și cam cum e pe vremea aceasta și în timpul nostru e greu să ți găsești o slujbă. E greu să ți găsești ceva de lucru. Și s au fost bucuroși că au fost tocmiți pentru că aveau cu ce să hrănească ă familia. Era o plată destul de consistentă. 1 RON pe zi era suficient ca să și întrețină familia o zi întreagă tot ce trebuia. într o zi era cam echivalentul unei mărci germane în aur. Cam asta era echivalentul acest leu. Era un leu greu.

[12:25]Și a zis bine, duceți vă la treabă. Numai că el avea nevoie de lucrători mulți. Avea nevoie pentru că culesul viei probabil că era într o perioadă în care trebuia culeasă via foarte repede și era grabă mare și atunci a ieșit din nou în piață ca să caute alt lucrători, alții și la ceasul al spune că a ușit și pe la ceasul al treilea, nu? și a găsit și pe alții. Deci pe la ora 9:00 a venit iarăși și a venit și a zis: „Mă, dar voi ce stați aici? Duceți vă în via mea. Nu stați aici fără lucru. Și s au dus. Dar ști spune

[13:11]aici nu mai este vorba de o învoială. Ceasul al treilea, ceasul al șaselea, al noulea, al 11 lea. Nu mai este vorba de învoială. Știți ce spune stăpânul? Vă voi da ce va fi cu dreptul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că cei care s au dus acolo s au bazat pe ce? Pe cuvântul acelui stăpân. s au bazat pe cuvânt, au mers prin credință, cum ar veni. Nu au zis: „Măi, dacă omul ăsta a zis că ne dă ce va fi cu dreptul, ne a dat și nouă ceva. Probabil nu ne dă ca ăilalți care au venit de dimineață, dar ceva ceva tot ne dă probabil în mintea lor. Dar el le spune: „Vă dau ce va fi cu dreptul." și s au dus acolo și tot așa se întâmplă și cu cei din ceasul al șaselea și cei din ceasul al nouălea tot așa al au primit

[14:12]și ei invitații să lucreze. A venit și ceasul al 11 lea seara la ora 5:00. Cine se mai duce seara la ora 5:00 când aproape să sfințească soarele să mai tocmească iarăși lucrătorii. Și totuși graba aceea, presupunem că era o mare grabă pentru culesul roadelor, s a dus iarăși în în piață și spre surprinderea lui găsește pe alții stând în piață. Voi ce stați aici în piață fără lucru? Era ca un fel de reproș parcă sună lucrul ăsta. De ce stați aici? Nu ne a tocmit nimeni. Păi, dar unde erați când am mai venit de dimineață? Nu ne spune nicăieri în Scriptură că le ar face vreun reproș, că ar fi mai venit și nu i a găsit. Așa. Parabola de fapt are alt scop în final și spune: „Duceți vă și voi în via mea

[15:08]și v o voi da ce va fi cu dreptul." Și s au dus. s au dus și au lucrat. Acuma eu citind textul acesta, m am gândit, stăpânul viei sau ispravnicul, cel care avea grijă de cei care lucrau, i o fi monitorizat oare și pe cei care au venit mai târziu? Eu mă gândesc așa

[15:36]că cei care au venit mai târziu au zis: „Măi, haideți să dăm zor ca să compensăm și orele în care am stat degeaba. Haideți să lucrăm mai cu sârg, să umplem coșurile, să mulțumim stăpânul, pentru că uite, nu așa? Poate că nu ne tocmea nimeni. Și totuși omul ăsta ne a tocmit așa târziu cum am venit noi și mă gândesc așa în mintea mea, știți? Chiar dacă aici e vorba de o parabolă, așa, totuși oamenii au dat zor și au lucrat cu sârg și au muncit și au transpirat și au satisfăcut cumva voia stăpânului. Și acum a venit și apunea soarele pentru că așa era obiceiul în Israel, nu? Așa era obiceiul în Israel ca înainte de apusul soarelor ce să facă Simbriașului? Să i dea plata. Așa spune și în Vechiul Testament și stăpânul ăsta știa pentru că era Dumnezeu. El dăduse poruncă și spune de apusul soarelor trebuie să dai lucrătorului plata, pentru că o așteaptă. O așteaptă.

[16:46]Și așa s a întâmplat înainte de apusul soarelui. Au venit în ceasul acela la sfârșit. Acuma voiam să ăă mă gândeam, deci înainte de a încheia, mă gândeam eu la ceasul al 11 lea. Știți că noi suntem în luna a 11 a, în luna a 11 a. Și mai este o lună și intrăm în ceasul al 12 lea, în luna a 12 a. În luna a 12 a, știți ce se întâmplă în ceasul al 12 lea? Este ceasul bilanțului, este ceasul răsplătirilor. Mulți zic, e o expresie în popor, dar nu e tocmai corectă. Băi, zice, ăsta nu s a trezit nici în ceasul al 12 lea. Dar nu i corect, pentru că în ceasul al 12 nu mai te poți trezi decât te trezești la judecată, decât te trezești că este ceasul răsplătirii. Ceasul al 11 lea este ceasul ultim. Și mă gândeam la noi cei care suntem în

[17:59]adunare și ne e tare greu să venim seară la adunare. Ne e tare greu să venim la adunare pentru că i departe, pentru că e noapte, pentru că pentru că Dar îmi să i mai tocmești și vreau în vreo lucrare, să i mai tocmești și în vreo lucrare, să i chemi pe frați și pe surori să zică: „Uite, frate, uite soră, îți încredințez o lucrare pe care vreau s o faci în biserică cu tare. Foarte puțin. Știți ce spune Domnul Iisus Hristos în Evanghelie? Tot în Evanghelie după Matei spune că mare este secerișul, dar puțini

[18:44]sunt lucrătorii. La fel și aici. Mare este secerișul, puțini sunt lucrătorii. Rugați, spune cuvântul Domnului, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la vremea lui. Pentru că Domnul Iisus Hristos, într adevăr spune cuvântul Domnului tot în Evangheli: "Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările celui care m a trimis." Vine noaptea când nu se mai poate lucra. Nu se mai poate lucra. Lucrați cât este ziua. Se apropie

[19:27]noaptea când nimeni nu mai poate lucra. ceasul al 11 lea și a venit ceasul al 12 lea, ceasul de seară și parcă nu conform uzanțelor, așa cum s ar fi căzut, așa cum se cade, nu? într o astfel de zice stăpânul a procedat taman invers. Zice: „cheamă i pe cei care au venit la urmă, cheamă i pe cei din ceasul al 11 și dă le plata.

[20:03]Cheamă i spravnicul, nu stăpânul. Aici vedem parcă pe Domnul Iisus Hristos la sfârșitul vremurilor când spune că șade pe scaunul de domnie al măririi în ceruri și va judeca lumea pentru că spune toată puterea mi a fost dată în cer și pe pământ și Tatăl i a dat putere să judece toate lucrurile și el îl vedem aicea făcând lucrul acesta

[20:43]ceasul al 11 lea cheamă pe lucrător a zis stăpânul a zis ispravnicului cheamă pe lucrători și dă le plată și era de față acolo le a în mânat banii la fiecare ea 1 RON 1 RON 1 RON toți cei care au primit ceasul al 11 Probabil că era acolo ceva coadă așa Așa cum se întâmpla să primească plata, câți or fi fost acolo, așteptau fiecare rândul să primească bani. Cei care venis de dimineață, își plecau mâinile, probabil se gândeau dacă la ăștia le a dat câte 1 RON,

[21:25]gândiți vă nouă cât o să ne dea. Pentru că noi am venit de dimineață și când le a venit rândul, domică, le a fost surpriza când au primit 1 RON. 1 RON leu. Dar n au mai putut răbda. N au mai putut răbda. Păi noi, noi care am suferit tot zăduful zilei să primim numai 1 RON.

[22:02]1 RON. Dar stăpân nu știi ce face? Le amintește de angajamentul pe care l au făcut. Măi, tu când ai venit de dimineață cu mine, când te ai tocmit cu mine, care a fost tocmeala? 1 RON. Păi, nu ți fac nicio nedreptate. Ți am făcut ceva vreun nedreptate. Nu te ai tocmit cu mine cu atâta. Ia ți leul, ia ți banii și

[22:30]pleacă. Pleacă. Sună ca un fel de avertisment. Și stăpânul zice niște lucruri aice: Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. În Talmud, de multe ori se citește o întâmplare care a avut loc cam cu 300 de ani după Domnul Iisus Hristos. un rabin care a murit la vârsta de 28 de

[23:12]ani, dar era un rabin vestit și a murit de tânăr. Și în necrologul acela care a fost citit la moartea lui se spunea că el a primit răsplata ca unui rabin care ar fi trăit 100 de ani. Pentru că prin munca și prin străduința pe care a avut o el, prin aportul pe care l a adus el în acești 28 de ani, a fost ca și cum un rabin ar fi trăit 100 de ani. Numai că aicea răsplata era pe bază de merit, pe

[23:47]când aici răsplata este datorită harului. Răsplata este datorită harului lui Dumnezeu. Eu vreau să plătesc și acestuia ca și ție, ca și acuma Domnul Iisus merge mai departe în profunzimea acestei probleme. Zice: „Ori este ochiul tău rău, fiind că eu sunt bun?" Aice provine invidia. Nu așa că există invidie în biserică cu privire la daruri. De ce eu nu aș avea același dar cu cutare sau și cu cutare? De ce mie mi a dat Dumnezeu numai darul acesta? Ar putea să se stârnească chiar și în rândul ucenicilor, să știți că s a stârnit zarvă. chiar și în rândul ucenicilor când a fost vorba pentru de întâietate și în biserică se poate întâmpla să existe invidie din cauza darurilor și mai există un lucru care ar putea să fie un mare pericol pentru creștinii din de la început, creștinii vechi,

[25:02]creștinii care s au pocăit acum 30 40 de ani și care la un moment dat au început să meargă târâși, gră Piși pe calea Domnului și vin cei din urmă, vinind noii convertiți pe calea Domnului și ne fac de râs pentru că ei au râvnă deosebită față de Domnul. Și noi care am primit cuvântul acum 30 40 de ani am început s o dăducem târâși cu credința. Nu mai avem aceeași râvnă pentru Domnul. Nu mai avem aceeași pasiune pentru Domnul. Acesta este pericolul pentru că spune cuvântul Domnului fiind că

[25:47]cei din urmă vor fi cei dintâi. Cei din urmă, cei care au venit la sfârșit, cei care se pocăiesc acuma la sfârșitul vremurilor. Și noi care suntem pe calea Domnului avem alte pretenții. Noi suntem creștini vechi, numai că vin cei din urmă. Vin cu prospețime, vin cu entuziasm, vin cu dragostea dintâi și ne fac de rușine. ca Domnul ca să nu se întâmple așa. Să fim și noi să ne înnoim puterile din zi în zi, să ne înnoim prin cunoștință după voia lui Dumnezeu și să fim acei oameni destoinici, buni lucrători în via Domnului. Domnul

[26:39]să ne ajute, frați și surori, ca să nu fim din aceia care cârtesc atunci când Domnul ne dă un dar nu acela pe care l am fi vrut noi, ci altul pe care voiește Dumnezeu să ni l dea, pentru că El este suveran în împărțirea darurilor și nimeni nu poate să i zică lui Dumnezeu ce faci, pentru că el suveran în în împărțirea darurilor și fiecare la fiecare le a dat câte un dar. Așa că,

[27:10]frați și surori, haideți să ne punem pe treabă. Haideți la lucru în logorul Evangheliei, cât este ziua să lucrăm, că vine noaptea și nu mai putem lucra. Domnul să ne ajute și să ne binecuvânteze pentru că numai El este vrednic să primească lauda în veci. Amin.