Credința este mai mult decât o simplă speranță – este puterea care schimbă vieți.
În această predică, pastorul Eugen Lupu explorează pasajul din Luca 8, unde întâlnim două exemple remarcabile de credință: femeia vindecată prin atingerea hainei lui Isus și învierea fiicei lui Iair.
Descoperă cum Iisus Hristos este Stăpân peste natură, boală, duhuri necurate și chiar moarte, și ce înseamnă să umbli cu o credință vie în mijlocul provocărilor vieții.
Mesaj înregistrat la data de 27 martie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Luca 8:40-56, Judecători 10:3, Estera 2:5, Matei 5:1–7:29, Isaia 53:4
Transcriere
[0:00]Aș vrea să citesc un text care este bine cunoscut, dar de fiecare dată când citim cuvântul lui Dumnezeu ni se descoperă câte ceva nou. Pentru că atâta bogăție este în cuvântul lui Dumnezeu încât oricât de mult ai citi Scriptura, tot există întotdeauna ceva care ți atrage atenția și pe care se pare că nu l ai citit niciodată. Vi s a întâmplat lucrul acesta, că tot citind și recitind Scriptura de a lungul vremurilor, parcă atunci când citești ceva și Dumnezeu îți vorbește într un mod clar și ți descoperă ceva, parcă ai așa o bucurie că zici că parcă n ai mai trecut prin acel pasaj. Și în seara aceasta aș vrea să citesc un pasaj care v am spus este bine cunoscut, este relatat de toate cele trei evanghelii sinoptice și anume vom citi, am ales
[1:01]pasajul care este relatat de evanghelistul Luca, deși nu este cel care redă cel mai amănunțit și ce cu cele mai multe versete, am ales calea de mijloc Evanghelia după Luca Luca, capitolul 8, începând de la versetul 40. Citim cuvântul Domnului, Evanghelia după Luca, capitolul 8, începând cu versetul 40. La întoarcere, Iisus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți îl
[1:40]așteptau. Și iată că a venit un om numit Iir, care era fruntaș al sinagogii. El s a aruncat la picioarele lui Iisus și l a rugat să vină până la el acasă pentru că avea o singură copilă de vreo 12 ani care trăgea să moară. Pe drum Iisus era îmbulzit de noroade și era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge. Ea își cheltuise toată averea cu doctorii fără s o fi putut vindeca. vreunul. Ea s a apropiat pe dinapoi și s a atins de poala hainei lui Iisus. Îndată scurgerea de sânge s a oprit și Iisus a zis:„Cine s a atins de mine? Pentru că toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu el au zis: „Învățătorule, noroadele te împresoară și te îmbulzesc și mai întrebi cine s a atins de mine?
[2:47]Dar Iisus a răspuns: "S a atins cineva de mine, căci am simțit că a ieșit din mine o putere." Femeia când s a văzut dată de gol, a venit tremurând, s a aruncat jos înaintea lui și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de el și cum fusese vindecată numaidecât. Iisus i a zis: „Îndrăznește, fiică, credea, credința ta te a mântuit.
[3:18]Du te în pace. Pe când vorbea el încă, vine unul din fruntașii, casa fruntașului sinagogii și i spune: "Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învățătorul". Dar Iisus când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii:„Nu te teme, crede numai și va fi tămăduită." Când au ajuns în casa fruntașului, n a lăsat pe niciunul să intre împreună cu el, decât pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și pe tatăl și mama fetei. Toți plângeau și oboceau. Atunci Iisus i a zis: „Nu plângeți. Fetița n a murit, ci doarme. Ei își băteau joc de el, căci știau că murise. Dar după ce i a scos pe toți afară, a apucat o de mână și a strigat cu glastare: Fetițo, scoală te! și duhul ei s a întors în ea, iar fata s a sculat numaidecât. Iisus a poruncit să i dea să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Iisus le a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. Amin. Până aici cuvântul Domnului. Ăă,
[4:23]în primul rând vedem aici o expresie care cu care începe acest pasaj. La întoarcere Iisus a fost de mulțime, căci toți îl așteptau. La întoarcere. Înseamnă că Domnul Iisus a fost undeva, nu? Pentru că așa începe pasajul. La întoarcere. La întoarcere. De unde? De unde? Și contrastul dintre ceea ce Domnul Iisus a făcut pe malul celălalt al Mării Galileei și ce a făcut în malul celălalt vestic. Și spune cuvântul Domnului că la întoarcere. Și dacă citim un pic înapoi
[5:10]relatarea, vedem următorul aspect. Domnul Iisus Hristos traversează marea Galileii și se duce într un ținut în care era un om demonizat. S a dus numai pentru un singur om. Mai vedem o singură, mai vedem încă într o împrejurare când Domnul Iisus străbate zeci de kilometri numai pentru o singură persoană și după aceea se întoarce înapoi. Și aici se adeveresc cuvintele Scripturii care spun că Domnul Iisus Hristos umbla din loc în loc și străbătea toate cetățile, toate
[5:59]cătunele și toate satele și propovăduia evanghelia făcând vindecări și minuni. și contrastul dintre felul în care Domnul Iisus Hristos a fost primit de Gadaren. Știți că Domnul Iisus le a produs o pagubă acolo. Știți? Le a produs o mare pagubă acolo în ținutul acela. Cu prețul unei vindecări a trebuit să sacrifice câte mii de porci? Vreo 2000. Cam vreo 2000 de porci. și drept răsplată pentru că Domnul Iisus Hristos a făcut acea vindecare. Ce au făcut acei locuitori? L au rugat pe Domnul Iisus:Doamne, pleacă de la noi, că dacă rămâi pe aicea, cine știe ce pagube ne mai faci. Cine știe ce pagube. Așa că te
[6:52]rugăm frumos, destul pagubă ne ai făcut. Și vedeți ce contrast. Și când se întoarce Domnul Iisus Hristos înapoi, deci face o lucrare și se întoarce înapoi și spune că l au primit mulțimile cu bucurie. Și astăzi să știți că e cam la fel. Cam la fel și astăzi. Unii îl resping pe Domnul Iisus Hristos și alții îl primesc cu bucurie. Vezi felul în care Zacheu l a primit pe Domnul Iisus cu bucurie. La fel găsim aici în acest pasaj noroadele care îl
[7:33]așteptau. Pentru că știm din Scriptură că Domnul Iisus avea un har deosebit în a propovădui Evanghelia. avea cu totul ceva special, ceea ce învățătorii lor nu aveau. Atunci când Domnul Iisus termină predica de pe munte, când oamenii au stat cu zilele acolo, nemâncați, plămânzi, au stat acolo și au ascultat pe Domnul Iisus Hristos. Și la sfârșit, după ce Domnul termină de vorbit, celebra predică de pe munte spune că noroadele au rămas uimite, uimite de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care avea putere, nu așa cum îi învățau învățătorii lor. La fel, vedem și aici un entuziasm mare cu care îl primesc
[8:24]mulțimile și îl așteptau să vină. Pentru că toți rămâneau. Spune la un moment dat când Domnul Iisus face acea înmulțire a pâinilor, spune unuia dintre ucenici„Iciată că norodul acesta așteaptă de câte zile? De trei zile. De trei zile n au mâncat, spune Domnul Iisus. N au mâncat de trei zile. Ca să stai trei zile să asculți cuvântul Domnului, să nu ți mai fie nici foame, nici sete, nici somn. Vă dați seama ce bucurie și ce entuziasm era din partea celor care îl ascultau pe Domnul Iisus Hristos să probodească Evanghelia și să facă vindecări. Ce spune aici? Intrăm în miezul problemei și iată că vine un om numit Iair. Un om numit Iir. Mai găsim undeva în Scriptură un iair? Cel puțin doi iairi mai găsim.
[9:26]Un iair care a fost judecător în Israel, în Israel la început, nu? Iair spune că a fost judecător. Așa. Și vedem lucrul acesta pe la capitolul 10. Așa spune că a mai fost judecător și mai dat și niște ăă târguri. Spune că celor care le au dat târgurile lui Iair. Și mai există un Iair în cartea Esterei. Încă un Iair. Ăă vedem că Mardoheu era fiul lui Iir din seminția lui Beniamin. Și mai găsim și acest iair în Noul Testament, care era un fruntaș al sinagogii. Iar numele lui este cel care răspândește lumină. Cel care răspândește lumină. Și într adevăr, nu așa că lumina cuvântului și a harului lui Dumnezeu a intrat în casa aceea. Avea să intre în casa aceea lumina lui Dumnezeu.
[10:26]Și a venit un la el un fruntaș al sinagogii. Și vedem felul în care se raportează el la Domnul Iisus Hristos. Deși era fruntaș al sinagogii, probabil că făcea parte din tagma fariseilor, pentru că ei de obicei erau conducătorii sinagogilor. Și vedem cât respect îl îi arată Domnului Iisus Hristos și nu numai după felul în care este tradus în limba originală, nu arată că ar fi ă
[10:58]recunoscut neapărat că El este Mesia, ci mai degrabă dintr o nevoie. pentru că copila lui era bolnavă. Și mulți din cei care solicitau ajutor Domnului Iisus Hristos nu numai că recunoșteau, poate că unii nu vedeau în el pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, dar știa că el avea o putere și putea să vindece. Măcar prin prisma acestui fapt, veneau la Domnul Iisus Hristos ca să ceară ajutor. Și vedem pe acest fruntaș al sinagogii venind și aruncându se la picioarele lui Iisus, un gest de, dacă vreți, de supremă durere care l avea acel om și s a aruncat la picioarele lui să i facă o rugăminte și a zis: „Doamne, am și eu o copilă de 12 ani. Vă dați seama, o copilă de 12 ani. Cam aceea era vârsta
[11:55]în care fetele în Israel se măritau. Probabil că la 12, 13, 14 ani, cam pe aici era vârsta în care fetele se măritau. Și vedem că fata aceasta, fetiță, așa cum îi spune e, el era pe moarte. Era pe moarte și el nu face ceva mai bun. aflase probabil că Domnul Iisus era acolo și a venit la el să i ceară ajutor. Doamne! Și vedeți pe drum spune că Iisus era
[12:32]îmbulzit de noroade. Domnul Iisus nu i spune nici că merge, nici că nu merge, ci pur și simplu îl urmează. Nu spune Scriptura că zicda voi în alte împrejurări spune„Da, vreau să merg și să vindec. Aici Domnul Iisus pur și simplu merge împreună cu fruntașul spre casa lui. Și vedem aice o mică paranteză pentru că vedeți aice se produce un lucru care ne șochează puțin. Domnul Iisus, vă dați seama ă mai ales cine merge pe ulițele ă acelor localități ăă așa strâmte cum erau. Și gândiți vă că în textul original spune că aproape să l sufoce. Deci atâta de mult mulți oameni erau încât Domnul era gata să fie sufocat de atâta mulțime. Și aparent
[13:30]zicem că toate mulțimile nu puteai să ai un spațiu că Domnul Iisus n avea bodygarzi, nu? Așa cum se întâmplă în zilele noastre în care oamenii de seamă au câte trei patru oameni care stau în față, în spate, lateral așa și l protejează. Avea și el ucenicii lui care aveau o oarecare respect și oarecare grijă de Domnul Iisus Hristos, dar nu în sensul acesta. Și noroadele veneau cu grămada acolo lângă el care să fie mai aproape de Domnul Iisus Hristos. Și vedem aici o femeie, o femeie care nu avea ce să caute acum. nu avea ce să caute. Potrivit rânduielii Vechiului Testament, acea femeie nu avea ce să caute acolo pentru că avea o scurgere de sânge și astfel de femei nu aveau voie să intre în sinagogă, n au voie să intre în contact cu oamenii. N aveau voie. Vă dați seama ce am intitulat acest
[14:31]pasaj Credință vindecătoare și credință temătoare. Și știți de ce temătoare? Pentru că Domnul Iisus Hristos îi spune la un moment dat lui Air:„Nu te teme, crede numai. Credință și asta este de fapt ă ă mesajul din seara aceasta. credință. Pentru că la amândouă, în amândouă cazuri vedem că este vorba de credință, credință tămăduitoare sau credință vindecătoare și credință care am zice noi puțin temătoare. Și vedem la această femeie câtă credință are. Câtă credință! Și spunea ea, numai numai să
[15:15]mă ating un pic, numai un pic să ating poala hainei. N avea nevoie să se ducă la Domnul Iisus și să i spună tot necazul atât. un pic să mă ating de ciucuri e haine așa cum purtau evreii și Domnul Iisus avea ă acea haină cu ciucuri în care era vorba și de ă o prevedere a Vechiului Testament și Domnul Iisus a purtat această haină și spune că s a atins de poala hainei și Domnul Iisus Hristos, în ciuda faptului că atâta lume se să se îmbulzea și atâta lume îl atingea Totuși, aici a fost o atingere specială, o atingere cu scop. Nu așa ne frecăm unii de alții așa
[16:06]din greșeală, cum mai suntem noi. Eu știu când e undeva, când ești într un tramvai undeva sau într o mașină, vrând nevrând te mai freci unul de altul. Dar acolo a fost vorba de o atingere cu scop. Și Domnul Iisus, cine s a atins de mine? E cineva care s a atins de mine. Nu se poate. Și Petru găsește explicații. El este mai bun decât Domnul Iisus. El trebuie să l corecteze. Nu așa se întâmplă. De obicei ucenicii au fost cazuri când e l au mai corectat pe Domnul Iisus. Avea nevoie și spune„ Învățătorule, ce vorb? Este un nonsens. E un nonsens. Cum adică întrebi cine s a atins de tine? Cum adică vezi atâtea noroade, atâta gloată? aicea care ăă nu mai putem să respirăm și tu îți spui că s a atins cineva. Nu. Zice și Domnul Iisus aici este explicit. Aici este explicit. Și știți ce spune? S a atins cineva pentru că am simțit că a ieșit din mine o
[17:13]putere. Și aveam noi o cântare. Din El a ieșit o putere ce vindecă în mila lui. Mi aduc aminte de o o cântare și a ieșit o putere. Cine s a atins de mine? Și atunci vinovatul trebuie să iasă în față, nu? Pentru că Domnul Iisus pune întrebarea la modul deschis, nu așa zice: „Măi, care s a atins?" Nu. Domnul Iisus este foarte tranșant și spune: „Cine va s a atins de mine? Am simțit că a ieșit din mine o putere.
[17:56]Aice să și împline scripturile Vechiului Testament în care spune profetul Isaia: "El a luat asupra lui oalele noastre și durerile noastre le a luat asupra." Așa trebuia să se întâmple. Domnul Iisus trebuia să poarte boalele noastre și suferințele noastre să le poarte. Și femeia n a mai n a mai putut să n a mai avea ce să facă decât să se declare din nou. A zis: „Sți a aruncat picioarele Domnului Iisus și i a mărturisit totul înaintea mulțimii și aștepta acuma verdictul pentru că ea era pasibilă de pedeapsă. aștepta verdictul din partea învățătorului, partea Domnului. Ce așa de frumos Domnul Iisus o întâmpină cu aceste
[19:05]cuvinte. Îndrăznește, îndrăznește că ea deja avusese îndrăzneală să facă lucrul acesta. Adică credința ta ne a mântuit, o credință mântuitoare, o credință vindecătoare. O, dacă am avea și noi astfel de credință atunci când ne rugăm pentru cineva care i bolnav. Știți că noi avem și noi lista noastră de pe care o afișăm aice mai în toate joile și ne rugăm, dar
[19:39]parcă nu ne rugăm cu atâta credință încât Domnul Iisus Hristos să facă acea vindecare. Să facă vindecarea. Pentru că noi ne rugăm săptămâni, săptămâni, săptămâni de a rânduri ne rugăm pentru anumite cazuri, frați, surori, familii în probleme și în boli. Și parcă ne rugăm așa mai mult de formă, mai mult ca să parcurgem acea listă, să parcurgem lista că nu cumva să rămână acolo neparcurs. Ne rugăm, dar parcă nu au cu atâta pasiune și cu atâta credință să încât să deschidem cerurile. Și vedem că Domnul Iisus Hristos îi spune: "Nică credința ta.
[20:22]Du te. Și vă dați seama că ea a simțit în tot trupul ei, în momentul în care s a atins de oala hainei, a simțit în tot trupul ei acea vindecare. C era încă o dată s a convins ea că acest om nu era un om obișnuit, pentru că numai atingându se de poala lui a putut să capete vindecare. câtă credință a putut să aibă și ce răspuns frumos a primit de la Domnul. Du te
[21:00]pace. Și aici se încheie paranteza cu această femeie care în drum spre casa fruntașului sinagogii, Domnului Iisus Hristos, mai face încă o tămăduire, o vindecare. Și aici, dacă parcurgem pasajul acesta începând de la capitolul 8 începând și terminând cu capitolul ă până la începutul capitolului 9, vedem câteva atribute ale Domnului Iisus Hristos. În primul rând, dacă dăm foaie înapoi, vedem că Domnul Iisus Hristos este stăpân asupra
[21:43]naturii. Stăpân asupra naturii. Pentru că atunci când ucenicii erau în barcă și furtuna era așa de năpraznică încât erau gata să se răstoarne, Domnul Iisus decât atâta spun: "Taci fără gură!" Și dintr o dată valurile acele năpraznice, înfuriate se potolesc și se face așa o liniște mare. Un alt lucru care îl vedem, Domnul Iisus Hristos, stăpân asupra duhurilor
[22:20]necurate, stăpân asupra duhurilor. Când au văzut omul acela în care era legiunea, legiunea de îngeri, de draci în el, spune: "Te știm cine ești, Iisuse. Ai venit să ne chinuiești, să ne arunci în adânc înainte de vreme, stăpân asupra puterilor întunericului. Îl recunoșteau drept stăpân." Și încă un lucru pe care î vedem aice, Domnul Iisus, stăpân și asupra bolii. El decât nici n a avut nevoie să spună nimic. Nici n a avut nevoie să spună nimic. În cazul acesta al femeii care s a atins de el n a trebuit să spună nimic decât credința acelei femei a vindecat. Și încă un lucru, vedem Domnul Iisus stăpân asupra
[23:18]morții. Iisus, fiul lui Dumnezeu, stăpân și asupra morții. Și vedem în cazul acesta că atunci când Domnul Iisus se îndrepta spre casa fruntașului, vine cineva cu vestea: Acuma, dacă fiica ta a murit, de ce mai superi pe învățător? Nu mai supăra, lasă l că poate are altă treabă. Acuma noi ne vedem de treaba noastră. Deja au început să vină bocitorii pentru că ea trebuia înmormântată în aceeași zi. Numai așa se se proceda atunci când murea cineva. Trebuia înmormântat. Deja veneau bocitorii ceia cu fluiere. spune la un moment dat că cei care cântau acolo deja a început să și facă treaba, să îi pregătească înmormântarea. Dar Domnul Iisus vine cu această încurajare la
[24:15]adresa lui Iair și i spune: "Nu te teme. Nu te teme. Crede numai, crede numai, ci va fi mântuit. Nu, nu pomenește că ar fi fost moartă. Că la un moment dat Domnul Iisus spune că fetița n a murit, ci doarme. Doarme. Știți unde mai găsim această expresie? La mormântul lui Lazăr. Știți ce spune la un moment dat? Lazăr n a n a murit și doarme, dar mă duc să l trezesc. Păi dacă doarme se va face
[25:02]bine. Nu mă duc să l trezesc. Aici este vorba de acea adormire pentru că cuvântul lui Dumnezeu folosește de multe ori această expresie: au adormit în Hristos și după ce a zis aceste vorbe a adormit. Nu mai găsim de multe ori în Scriptură această expresie. Deci este adormirea aceea înainte de înviere. Toți nu to spune apostolul Pavel, nu toți vor Nu, nu spune că nu toți vor muri, nu toți vor adormi, dar toți vor fi preschimbați într o clipă, într o clipeală din ochi. Și asta se referă la vremea în care Domnul Iisus Hristos avea să și vină să și ia biserica. și dintre cei adormiți în Hristos și între cei vii care vor fi, va fi o diferență minimă de timp. Spune că într o clipă, într o clipeală din ochi, cei morți vor învia, cei
[26:14]adormiți, iar noi, cei vii, care vom fi găsiți până la venirea Domnului, vom fi preschimbați într o clipă, într o clipeală. din ochi și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Aici e vorba de acea adormire de care vorbește Scriptura și spune: "Nu a nu a murit ce doarme și ei n au găsit ceva mai bun decât să și bată joc de el." Aici găsim un lucru trist când oamenii
[26:49]își bat joc de Domnul Iisus pentru că ei știau că fetița murise. Cum adică ne spui nouă, adică noi nu știm ce înseamnă un om mort? Tu ne spui nouă că doarme. Ai lasă ne cu ăstea. Noi ne vedem de treburile noastre. Dar Domnul Iisus face un lucru pentru că ca o minune să fie veritică sau un lucru trebuia care trebuia certificat, trebuia să fie niște martori. Așa, potrivit Vechiului Testament, pentru un lucru trebuiau niște martori, doi sau trei. Și Domnul Iisus Hristos procedează conform Scripturii și ia pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și îi face părtași la acea minune și pe tatăl și pe mama fetiți. Restul ieșiți afară. Ieșiți afară. N am lăsat pe nimeni înăuntru. Mai găsim și astfel de situații în Vechiul Testament. Vă aduceți aminte că și Ilie și Elisei când a făcut minunea de înviere la fel
[27:55]procedează. La fel procedează. rămâne singur acolo și după ce te roagă, după ce se întinde copil spune că a înviat și după aceea cheamă pe mama și zice: „Iată fiul tău." La fel procedează și Domnul Iisus Hristos aici. cheamă pe mama tatăl fetei și decât atât doar zice la un cuvânt la un cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos care are putere asupra morții zice: „Scoală te, fetițo, scoală
[28:32]te îndată spune că duhul ei s a întors în ea. Iisus, un lucru care pare fără însemnătate, dar într atâta de preocupat este Domnul Iisus Hristos de lucrurile aparent mărunte și și a spus: „Dla ți să mănânci." Nu numai de lucrurile mari se ocupă de Domnul se ocupă și de chiar și de aceste lucruri. Spune: "Dați i să mănânce ca să se întremeze, să se învioreze și să fie și o dovadă a faptului că i vie, nu să zică că e ceva aparent. Dați i să mănânce." Așa cum Domnul Iisus Hristos după înviere când ucenicii nu știau ce să creadă despre el că e viu, că nu e viu, că li se părea că e o vedenie, ce zice Domnul Iisus? „Aveți ceva de mâncare? Aveți ceva de mâncare? Dați aici ceva de mâncare ca să vă arăt eu că sunt viu. Și le a dat. I a dat un un fagure de miere și un pește. Un pește să mănânce ca să arate că el este acolo. La fel procedează aici. Îi spune: „Dați i să mănânce." Așa se termină această întâmplare, dublă
[29:48]relatare. Puterea credinței, credință tămăduitoare. Deci o credință aparent tămătoare, dar până la urmă a fost încununată și credința acelui ăă fruntaș care Domnul Iisus a încurajat o. Decât atâta i a zis:„Nu te teme, crede numai. În ciuda aparenților, Domnul Iisus Hristos face aceste lucruri și spune că la sfârșit zice: "Părinții ei au rămas uimiți." Și Iisus decât atât le spune, le a poruncit să nu spună nimănui lucrul
[30:31]acela. Bineînțeles că acel lucru n a putut să rămână ascuns, dar în felul acesta se împlinesc Scripturile care spune care spun despre el că glasul nu i s a auzit pe uliță. El n a făcut caz de de toate vindecările și de toate minunile. În mai toate cazurile, Domnul Iisus rămân în anonimat dacă n ar fi fost scrise pe paginile Scripturii. Domnul Iisus niciodată nu și a făcut propagandă. Vă dați seama? Să se întâmple lucrurile astea în zilele noastre, Doamne, să poată cineva să aibă astfel de de putere încât să vindece de să să învieze pe cineva? Păi, vă dați seama ce s ar întâmpla și Domnul Iisus Hristos așa minune face și așa le spune cu toată tăria. Zice: "Să nu cumva î spuneți ele trebuiau tăinuite și de abia după înviere când Domnul Iisus Hristos le a dat putere ucenicilor să propovăduiască și să spună toate lucrurile pe care Domnul Iisus Hristos le i a făcut. Haideți să venim și noi în
[31:40]seara aceasta cu credință. o credință tămăduitoare, o credință poate temătoare. Poate ne temem de anumite lucruri, poate ne îngrijorăm de anumite lucruri, dar Domnul Iisus Hristos ne spune: „Să îndrăznim. îndrăzniți, căci eu am biruit lumea. Și Domnul să ne ajute ca rugăciunile noastre care vor fi înălțate. Haideți să ne rugăm, fraților, pentru nevoile țării, pentru problemele care sunt în națiunea noastră, pentru problemele din familie, pentru frați, surori în suferință și ne rugăm și pentru ăă familia Ciopașiu. Știți că a
[32:17]avut și ei un necaz cu sora lor, Cornelia, care a trecut la Domnul și pentru familia fratelui Toma, care a rămas ă poate mișcă Domnul inimile și celor care au fost la înmormântare cu acest prilej și Domnul să facă ca ele să se întoarcă rod aceste lucruri și Domnul să fie binecuvântat pentru că știm că El este aici și El ne va asculta rugăciunile. Amen.