Singurul Preot de care ai nevoie (Ștefan Ciopașiu)

[0:00]Adesea, vedeți, mulți spun, referindu se la cultele neoprotestante, la voi totul este prea simplu. Bisericile sunt simple clădiri, sunt vopsite în alb, nu aveți icoane pe pereți. Modul vostru de închinare este prea simplu, prea simplist. Pentru că, vedeți, omul a are această percepție cu cât lucrul este mai complicat, modul de închinare este mai complex, mai complicat, cu atât poate suntem mai aproape de Dumnezeu. Dar oare este lucrul acesta adevărat? Un alt lucru ni se mai spune: „Voi n aveți preot? Voi n aveți preot. Cine este preotul la voi? Voi aveți doar un anumit mod de conducere. Vedeți, cultele evanghelice

[0:59]au un mod diferit de conducere, un mod pe care îl descrie apostolul Pavel și îl detaliază în epistolele sale. Un mod de conducere al fruntașilor bisericii, al prezbiterilor bisericii, al diaconilor, cei care vin în linia a doua și se ocupă mai mult de problemele administrative. Unde este preotul vostru? Dar să știți că și noi avem un preot. Și noi avem un preot. Și noi avem un mare preot căruia ne închinăm. Unde este preotul vostru? Haideți să arătăm tuturor care este preotul nostru, cel căruia ne închinăm și pe care î iubim,

[1:44]pe care îl onorăm, singurul căruia îi mărturisim păcatele noastre. În epistola către evrei citim în felul următor, capitolul 4 de la versetul 14. Astfel, fiindcă avem un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci noi n avem un mare preot care să n aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. Amin.

[2:34]Cât de frumoase sunt versetele acestea. Avem un preot căruia ne închinăm. Avem un preot pe care î cinstim. El nu este un om. El nu este din mijlocul nostru. El nu este îmbrăcat diferit. El nu are un statut special. Preotul căruia ne închinăm este Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Așa cum ni l descrie cuvântul lui Dumnezeu aici în epistola către evrei, el este marele nostru preot. El este marele nostru preot. Și vedem din textul

[3:10]pe care l am citit că el este acela care face această slujbă între om și Dumnezeu. Dacă Biblia mi l prezintă ca singurul mare preot adevărat, dacă Biblia spune că el este Fiul lui Dumnezeu, dacă la Paște mărturisim că Iisus Hristos a înviat, dacă trăim într o țară creștină în care toți avem această tradiție și spunem Hristos a înviat și iar celălalt din politețe sau din curtazie și chiar și atei pentru a intra în acest joc al tradiției spun adevărat a înviat. Dar cine oare mai crede că Hristos, marele nostru preot, singurul preot căruia ne închinăm, el este viu în vecii vecilor? Ce spune crezul de la Niceea? spune despre Domnul Iisus Hristos, care este Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu, care a coborât aici pe pământ, care a înviat și este în prezența lui Dumnezeu. Vedeți, creștinismul este diferit. Fie că creștinismul astăzi știm că are mai multe palete de culori, da?

[4:25]este creștinismul clasic, tradițional, catolic, ortodox și apoi cultele evanghelice, neoprotestante, protestante și apoi neoprotestante care s au împărțit în anumite ramuri în funcție de felul în care cei care s au apropiat mai mult de cuvântul lui Dumnezeu au înțeles să rămână în cuvântul lui Dumnezeu. Toată ideea de protestantism și de neoprotestantism s a născut din dorința unor oameni sfinți care au văzut că biserica sau felul în care mergea religia începuse să o ia pe o într o altă direcție. Oamenii erau ținuți departe de cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii erau ținuți în dogme, în ritualuri care nu mai aveau nimic de a face cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii nu mai aveau lumină. Oamenii nu aveau viață și toate lucrurile acestea aduceau mai multă pustietate în sufletul omului, aduceau mai multă nefericire, mai multă nesiguranță. Frica morții era acolo.

[5:33]Și oamenii acestea, oamenii aceștia care au făcut aceste mișcări, Martin Luther, Jean Calvin, toți, toți cei mari ă toți marii reformatori au văzut că nu mai era în viață în religia din care făceau parte și au zis: „Unde este Dumnezeu? Martin Luther a mers zeci de kilometri în genunchi, s a autoflagelat, a făcut toate ritualurile, tot ce i spuneau preoții catolici să facă și a zis: „Unde este mântuirea? Eu mă simt pierdut, mă simt mizerabil și toate lucrurile acestea nu mă ajută cu nimic. Ce pot să fac?" Și Dumnezeu i a dat prin Duhul Său cel sfânt acest gând să deschidă cuvântul lui Dumnezeu. Și când a deschis cuvântul lui Dumnezeu, a văzut că era în latină și el era în Germania și a zis: „De ce poporul meu? Poporul din care fac parte nu are un cuvânt al lui Dumnezeu în limba maternă pe care s o poată înțelege. El pentru că era un călugăr citit și foarte școlit, știa să citească în

[6:40]latină și a ajuns în cuvântul lui Dumnezeu în epistola către Romani unde spune apostolul Pavel: Inspirat de Duhul Sfânt: "Prin har ați fost mântuiți, prin credință și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu trebuie să mergi în genunchi, nu trebuie să te autoflagelezi, nu trebuie să te chinuiești. Dumnezeu a chinuit pe cineva pentru tine. Dumnezeu a trimis pe cineva de origine divină din ceruri pentru tine și toată mânia lui Dumnezeu s a răsprânt asupra acelui sfânt nevinovat care nu trebuia să moară pentru că el nu păcătuise, dar el din dragoste a murit pentru mine și pentru tine. Prin har ești mântuit azi. Trebuie doar să crezi.

[7:27]Vedeți cum intervine mândria omului și spune: „Cum doar atât? Păi, nu trebuie să fac și eu, nu trebuie să dau mii de euro, zeci de mii de euro pe mană, să am și eu lumină pe lumea cealaltă, să am cu ce să mă îmbrac, ce să mănânc, să aibă familia? Îmi spunea de curând o colegă care vine din credința ortodoxă și pe parcurs a înțeles mai multe din cuvântul lui Dumnezeu și a devenit un copil al lui Dumnezeu născut din apă și duh și spunea când eram în ortodoxie mă duceam și aveam un pomelnic pe care îl prezentam preotului acolo și acatistele care erau pentru vii și pentru morți Și trebuia să plătesc mult mai mult pentru cei care muriseră din familia mea fără lumânare. Era mare păcat să mori fără lumânare. Oamenii aceia nu se știau dacă mai pot primi iertare, dacă mai pot avea lumină pe lumea cealaltă. Iar prețul era dublu pentru acei care

[8:31]muriseră fără lumânare. Și ea spunea: „Câtă rătăcire! Eu citind cuvântul lui Dumnezeu, n am găsit nimic de felul acesta despre a muri cu lumânare. Hristos este lumina lumii. Cei ce locuiau în ținuturile morții și ale întunericului au văzut o lumină mare pentru că Hristos, lumina adevărată, lumina lui Dumnezeu, a venit în lumea aceasta să mântuiască, să caute și să mântuiască tot ce era pierdut. Când ai un astfel de mare preot pe care ți l prezintă cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul acesta probat în mii de ani, care a supraviețuit tuturor încercărilor de distrugere, cuvântul acesta verificat de

[9:22]milioane de credincioși care au fost de a lungul timpului, care a fost probat, care a rămas în picioare. Când dai cuvântul lui Dumnezeu, această autoritate să stai departe de el este cea mai mare pierdere pentru sufletul tău. Cuvântul lui Dumnezeu este insuflat de Dumnezeu. Este autoritatea supremă pe care credincioșii evanghelici, credincioșii protestanți și neoprotestanți îl pun la căpătuitul lor. și înainte de tradiție, înainte de cărți

[9:57]ale sfinților, înainte de cărți ale oamenilor, punem cuvântul lui Dumnezeu. Știți care a fost dictonul reformei? Doar Scriptura, doar harul. Acestea erau cuvinte și aceste erau idei pe care reformatorii le au scos din această carte. și au zis: "Cât de departe era viața noastră, religiozitatea noastră

[10:28]de ceea ce dorește Dumnezeu și cât de simplă este credința în Hristos. Înțelegi că este un mare preot divin care nu este din mijlocul nostru. În ce sens? El a devenit om ca și noi, dar el era Dumnezeu din Dumnezeu adevărat, lumină din lumină și a pogorât în lumea noastră. a devenit asemenea nouă pentru că El era Dumnezeu. Ca să poată să ierte lumea păcătoasă, Dumnezeu a considerat că trebuie să devină om, să fie asemenea nouă, să trăiască asemenea nouă în condițiile în care trăiesc oamenii, în același trup

[11:11]supus slăbiciunii. Și spune textul că a fost ispitit la fel ca și noi. Nu putem și nu vom putea spune vreodată înaintea lui Dumnezeu: "Tu erai Dumnezeu, tu n ai simțit ce simt eu." Cuvântul ne spune: "A fost om ca și noi și ne spune cuvântul lui Dumnezeu că a flămânzit, adică i a fost foame. S a dus în pustie și a postit 40 de zile, a flămânzit, a simțit durerea pe cruce când era biciuit și chinuit pe nedrept. spune i că nu a avut unde să și plece capul până și păsările cerului și

[11:50]vulpile, spune Domnul Iisus Hristos, au vizuini, au un loc unde să se retragă, să se odihnească, să și refacă puterile. El nu avea unde să doarmă. El nu avea un loc al lui. Dormea pe unde apuca, dormea sub cerul liber. Acesta este marele nostru preot. El a părăsit gloria cerească și spune atât de frumos textul pe care l am citit: "A străbătut cerurile ca să vină în lumea noastră și să ne caute pe fiecare dintre noi." De ce? Pentru că ne a iubit. Ce răspuns frumos, dar de neînțeles. Bun, Dumnezeu ne a iubit. Dar de ce ne a iubit? De ce ne a iubit? Mulți dintre dumneavoastră puteți astăzi să spuneți: Hristos trebuia să mă arunce în fundul iadului pentru că am fost cel mai mare păcătos. L am respins, l am nesocotit, am făcut toate păcatele din lume și cu toate acestea ani de zile, el m a așteptat cu dragostea lui și nu m a zdrobit cu urgia

[12:55]lui. Ar fi trebuit să mă omoare de mult pe fiecare dintre noi, pentru că toți am păcătuit, spune cuvântul lui Dumnezeu, și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și cu toate acestea, el ne a așteptat pe fiecare dintre noi. Ne a dat har, ne a arătat răbdare, ne a vorbit pe limba noastră ca să înțelegem și la momentul potrivit el ni s a descoperit în cuvântul lui. Pentru că pe Hristos nu l vezi. Se întâmplă astăzi în lumea musulmană foarte multe mărturii ale musulmanilor care devin creștini pentru că ei nu au, mulți dintre ei, cuvântul lui Dumnezeu tradus în dialectul lor sau nu au voie. este o presiune foarte mare. Ei nu au voie să aibă un Biblia acolo. Dacă au Biblia, ei sunt executați în foarte din

[13:48]foarte multe din țările musulmane și acolo Dumnezeu de multe ori lucrează în mod miraculos prin vise. Oamenii aceștia îl visează pe Iisus Hristos care le spune: „E sunt adevărul, eu sunt calea și viața." Și apoi ei merg și încearcă să vadă cine este acest Iisus Hristos. Dar astăzi pentru noi într o cultură creștină îl avem pe Dumnezeu și l putem găsi pe Domnul Iisus Hristos pe paginile Scripturii. Câți dintre noi avem Biblii? Foarte multe Biblii, foarte multe traduceri. Biblia în franceză, în germană, în italiană, în engleză, traduceri peste traduceri și cu toate acestea nu căutăm să săpăm în cuvântul lui Dumnezeu, să înțelegem care este mesajul lui pentru

[14:39]viața noastră. Avem un mare preot care a străbătut cerurile și a venit în lumea noastră, care ne a iubit. nu avea niciun motiv să ne iubească. De ce? Pentru că omul i a întors spatele în grădina Eden, după ce Dumnezeu creează o lume perfectă. Gândiți vă, păcatul a luat naștere într un loc perfect, în grădina raiului, unde toate circumstanțele erau perfecte. Omul era încă lipsit de păcat, cu o natură perfectă, la fel cum a avut și Domnul Iisus Hristos când a venit pe pământ. El putea să vorbească în mod direct, spune cuvântul lui Dumnezeu în Geneza, că omul vorbea în răcoarea zilei cu Dumnezeu. Și cu toate acestea, omul a decis să întoarcă spatele. De ce? Pentru că i s a părut o idee interesantă. Oare dacă nu vom mânca din acel pom

[15:43]a interzis, nu va fi mai bine? Nu vom fi mai deștepți, nu vom fi mai interesanți, nu vom fi mai fericiți, nu vom obține mai multă plăcere. și au ascultat de șoapta celui rău în detrimentul poruncii lui Dumnezeu. Și cu toate acestea, Dumnezeu, când omul ne socotea în grădina Domnului, Dumnezeu încă din eternitate întocmise în sine însuși un plan pentru mântuirea omului care avea să păcătuiască. Câtă dragoste! Și aceasta a fost cu Adam și Eva, dar cu fiecare dintre noi. Dumnezeu ne a căutat, ne a vorbit în felul inimii noastre și ne a arătat dragostea Sa. De

[16:30]aceea, Domnul Iisus Hristos este singurul preot căruia ne închinăm, pentru că El este nu doar un simplu preot, el este marele nostru preot. El este de origine divină. Și preotul acesta a făcut un lucru special. Nu doar că mijlocește relația dintre noi și Dumnezeu, nu este un preot distant. El este preotul care și a dat viața pentru noi. Spune cuvântul lui Dumnezeu. Este un preot divin. Nu are o bârșie. Nu are un început al zilelor. Este Dumnezeu din Dumnezeu adevărat. este Fiul lui Dumnezeu, iar numele lui este Iisus Hristos, Domnul. Slăvit să fie El. Ce preot minunat avem. Pentru ce ți mai trebuie alt preot? Pentru ce îți mai trebuie alt intermediar când ai un preot de origine divină, un preot care este Dumnezeu și care a devenit om, un preot care a trăit o viață sfântă, un preot care a trăit prin aceleași experiențe și dureri pe

[17:41]care le simți și tu astăzi, dar le a biruit și a trăit o viață fără păcat. un preot care a ales calea cea mai grea și a băut toată cupa mâniei lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Acesta este marele nostru preot. El nu este doar un preot. El poate astăzi în continuare să ierte. Vedeți, dacă te duci la un preot uman, el îți spune: „Mărturisește mi păcatele, mă voi ruga pentru tine și poate

[18:16]Dumnezeu te va ierta, dar niciun preot uman nu ți poate spune: „Ți am iertat păcatele." De aceea Domnul Iisus Hristos a stârnit atâta indignare în lumea iudaică din vremea lui între marii preoți și cărturari pentru că el spunea: „Du te, păcatele îți sunt iertate." Și oamenii aceștia turbau și spuneau: „Cum, tu care ești om spui: "Păcatele sunt iertate pentru că numai Dumnezeu poate să ierte păcatele." Iar cât de frumos în cazul acelui om paralizat pe care î aduc prietenii la Domnul Iisus Hristos, el întâi îi spune: „Păcatele sunt iertate și oamenii turbează și spun: "Cum spui tu că ierți păcatele?" Iar Domnul Iisus Hristos, pentru a și întări cuvintele și pentru ca pentru a arăta că are autoritatea să ierte păcatele, spune: "Iar ție care ești bolnav și paralizat din naștere îți spun: Ridică te, ia ți patul și umblă." Ca să înțelegeți că dacă am puterea să l

[19:21]vindec, cu atât mai mult am și puterea să iert păcatele. Este singurul care a putut și poate să facă lucrul acesta. El este singurul care are puterea să ierte păcatele din viața unui om, să curețe trupul omului păcătos, să curețe mintea omului pierdut, care a trăit departe de Dumnezeu și împăcat, să i dea o inimă nouă, o minte schimbată, o minte care să caute lucrurile lui Dumnezeu și să caute lucrurile de sus și poate lua

[20:02]această povară din inima celui păcătos? Cine poate astăzi să ți ierte păcatele? Care este locul? Vedeți, oamenii caută cel mai îndepărtat schit, unde se vorbește că este un călugur care stă acolo de zeci de ani și se duc acolo căutând eliberare de povara păcatelor. Dacă mă duc în locul acela, dacă merg la muntele Atos, dacă fac danile respective, poate voi obține eliberarea cugetului meu de povara păcatelor. Și oamenii merg din loc în loc căutând și sperând că vor renunța și că vor primi această iertare și pace și liniște

[20:47]sufletească de care au atâta nevoie și de fiecare dată așteptările lor sunt înșelate pentru că niciun om nu ți poate lua povara păcatelor tale. Niciun om nu poate să te ierte și să ți aducă liniștea sufletească. Singurul care poate să facă lucrul acesta este marele nostru preot, Domnul Iisus Hristos. Slăvit să fie numele Lui.

[21:16]El are toată puterea în cer și pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că după ce a trăit, a pătimit, a murit, a înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și acum Tatăl i a dăruit toată gloria. El are toată autoritatea în cer și pe pământ. În momentul în care Domnul Iisus Hristos era pe cruce, el a strigat: S a isprăvit și prin această expresie, el n a vrut să spună: "S a isprăvit cu mine, am murit, gata cu viața mea." Prin această expresie te telestai. Domnul Iisus Hristos spune:

[21:58]S a isprăvit. Lucrarea de mântuire a omului este ispășită. Calea pentru iertarea sufletului păcătos este deschisă. Oamenii astăzi pot să strige din orice generație la Dumnezeu și pot primi iertarea pe care o tânjesc atât de mult. Acesta este Iisus Hristos, cel pe care cei din generația lui, din poporul lui, nu l au primit și l au respins și l au făcut în toate felurile și s au folosit de mâna romanilor pentru a l ucide în modul cel mai crunt și violent. Dar cu toate acestea, spune Domnul Iisus Hristos, nimeni nu poate să mi ia viața, ci eu mi o dau de bună voie și pot s o iau iarăși înapoi. Cine? Ce om a putut să spună vreodată lucrul acesta? Și nu doar că a spus lucrurile acestea, pe lângă faptul că a înviat oameni dintre morți, a a înviat leproși, a vindecat cele mai grele boli din timpul lui, Domnul Iisus Hristos a sădit atâta frică în inima preoților încât aceștia au spus: „Te rugăm frumos, trei zile,

[23:09]sigilează mormântul pentru că înșelătorul acesta a promis că în trei zile va învia. Și dacă nu sigilăm mormântul, o să vină ucenicii îi vor fura trupul și vor spune: „Uite și minciuna aceasta din urmă va fi mult mai mare. Dar cuvântul ne spune atât de frumos: cine a putut să l țină pe Iisus Hristos în mormânt? sigiliul, gărzile, piatra cea mare pe care nu puteau s o provvălească decât câțiva bărbați, atât de grea, nimic nu l a putut ține. În În momentul în care ceasul a sosit ca Domnul Iisus Hristos să fie înviat dintre cei morți, totul s a spulberat, gărzile au căzut la pământ, piatra s a dat singură la o parte și Domnul Iisus Hristos a ieșit din mormânt în trupul lui slăvit. El este viu în vecii vecilor. Apostolul Pavel spune: "Hristosul înviat nu mai moare." Domnul Iisus Hristos este viu în vecii vecilor. Este la dreapta Tatălui. El este marele nostru preot. El este viu

[24:19]și prin Duhul Sfânt, chiar dacă nu l vedem, El este astăzi prezent aici. De aceea credincioșii vin în casa lui Dumnezeu pentru că vor să aibă această părtășie cu marele lor preot, cu Domnul Iisus Hristos înviat dintre cei morți. Îi spun lui toate poverile și toate durerile pentru că El este un preot înțelegător care a trăit o viață asemenea nouă, dar fără păcat.

[24:48]De aceea, dacă simți povara păcatelor tale, dacă încă te bântuie frica de moarte, dacă nu știi sigur dacă vei pleca din lumea aceasta și sufletul tău este mântuit, acest mare preot care este viu în vecii vecilor, Iisus Hristos, încă așteaptă și vrea să mântuiască și poate să mântuiască. Va veni o zi în care această ușă a posibilității iertării, care în cuvântul lui Dumnezeu se numește ușa harului, va fi închisă, dar până atunci ea este deschisă și oricine strigă la Domnul Iisus Hristos, marele preot, este mântuit. Domnul Iisus Hristos nu putea fi un mare preot distant dumnezeiesc care să rămână acolo în ceruri, pentru a fi un mare preot care să ne înțeleagă, să știe prin ce trecem, prin ce trecem. El a renunțat la ceva. La ce a renunțat Domnul Iisus Hristos? În primul rând, a

[25:57]renunțat la natura sa divină. O natură care nu Dom Dumnezeu în cer nu avea un trup fizic, era duh. Dumnezeu a renunțat la această natura a sa divină și a renunțat la toată gloria sa eternă și a zis:„Voi merge acolo să i mântuiesc și dacă trebuie să devin creație, să devin un om, să am un trup eu l am creat în grădina Eden cu mii de ani în urmă, lucrul acesta îl voi face." Și Domnul Iisus Hristos a părăsit cerul.

[26:33]Nu doar că a părăsit cerurile, a străbătut cerurile și a intrat în lumea noastră pentru ca să putem fi mântuiți. Versetul 15 ne spune în felul următor, haideți să ne mai uităm o dată la Evrei, capitolul 4 cu versetul 15.

[27:10]Căci n avem un mare preot care să n aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Avem un preot milos. Adesea oamenii se simt nevrednici să meargă în fața unui preot și spun: „Cum să mă duc? N am mai fost la împărtășanie de ani de zile. Sunt un om păcătos. O să primesc cazne, o să primesc dojejană, nu mă pot apropia sau trebuie să măresc darul și să crească prețul

[27:46]pentru a mă apropia de un preot omenesc, pentru că sunt nevrednic, nu mai sunt din comunitate, nu trăiesc în comunitatea respectivă. Am primit poate un botez despre care nu sunt conștient când eram bebeluș, dar am trăit o viață departe de Dumnezeu, dar Dumnezeu mă caută și oamenii încearcă din nou să se reconecteze cu Dumnezeu prin biserică și de multe ori se simt nevrednici. Dar textul acesta ne spune ceva atât de uimitor și atât de frumos. Dumnezeu nu ți cere să treci prin șabloane. Nu trebuie să nu te pune să stai la cozi când te cheamă. El spune: „Cheamă mă și ți voi răspunde acolo unde ești, în camera ta, în locul tău, acolo unde ești singur și l cauți pe Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că avem un mare preot milos care știe din ce suntem făcuți, care știe prin ceea ce trecem, care ne știe viața, care ne știe

[28:49]păcatele, ne știe trecutul, știe totul despre noi și El ne caută. Slăvit să fie El. De ce ne caută? Nu pentru vreun merit de al nostru, nu pentru fapte bune. Dumnezeu nu spune: „Aștept să mi dai nu știu cât, să ți îndrepți viața. Dumnezeu nu ne spune să vii la biserică și să mă cauți după ce te lași de fumat, de te lași de băut, după ce nu te mai droghezi, după ce nu mai curvești, atunci să mă cauți." Nu. Dumnezeu spune: „Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă așa cum ești cu toate păcatele tale." Și vedeți, Dumnezeu nu spune: "Du te și curățește te și apoi vino la mine". Celprost Dumnezeu pune mâna, spune: „Ești curat și apoi îi spune: „Du te și arată te preotului să să constate că ești curat. Dumnezeu este marele nostru preot divin, singurul care iartă, care mântuiește, care curățește, care vindecă, care transformă o viață. El este singurul, de aceea merită toată

[29:55]slava, cinstea și onoarea, pentru că el este singurul care poate să ierte păcatele și să mântuiască. În umanitatea lui Domnul Iisus Hristos a fost ispitit și încercat, la fel ca și noi, dar nu a păcătuit. A trăit o viață perfectă pentru mine și pentru dumneavoastră. Deci el a fost ispitit și încercat la fel ca și noi, dar nu a păcătuit. Și pentru că el este primul care a trăit această viață sfântă, primul înviat dintre cei morți, el este acela despre care tot epistola către evrei spune și pentru că avem un astfel de mare preot care este la dreapta lui Dumnezeu, care a biruit moartea, care a biruit păcatul, să ne uităm țintă la el, la această căpetenie ca să biruim păcatul, să fim și noi la fel ca și el, să biruim păcatul, să biruim ăă durerea, să biruim încercările, să ne uităm țintă la el, doar uitându ne la Domnul Iisus Hristos, la desăvârșirea sa, la sfințenia lui, la

[31:06]perfecțiunea lui, la ajutorul pe care poate să ni l ofere. Doar așa putem să devenim asemenea lui și să avem această credință că într o zi vom fi ca El și ne vom întâlni cu El. Vedeți, regele Solomon la inaugurarea templului a întrebat retoric, citim din 2 Cronici 6 cu versetul 18. atunci când el încerca să construiască o casă. Este primul om care a construit o casă pentru Dumnezeu. Inițiativa și dorința a fost a tatălui său David, dar Dumnezeu i a interzis s o s o construiască David și a spus: „Fiul tău Solomon îmi va construi o casă." Și după ce

[31:59]Solomon termină de construit această casă magnifică, el își pune această întrebare: "Dar va locui într adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile cerurilor nu te pot cuprinde cu atât mai puțin casa aceasta pe care am zidit o eu. Și vedem că Dumnezeu răspunde peste veacuri. Nu doar că a venit să locuiască

[32:25]într o casă zidită de mâinile omului, ci răspunde împăratului Solomon care spune că cerurile cerurilor nu te pot cuprinde. Și Dumnezeu spune despre Domnul Iisus Hristos, ni se spune în epistola către evrei că a părăsit cerul, a străbătut cerurile și a venit să locuiască, să devină asemenea nouă. Ce minunat este Dumnezeu! Întotdeauna face lucruri care depășesc așteptările noastre. De multe ori lucruri neînțelese pentru noi. Nu putem înțelege cum Dumnezeu devine om. Cum s a putut el limita atât de mult să devină om. Nu știm. Dar Dumnezeu știm că poate să facă toate lucrurile. El a fost om și Dumnezeu în același timp. De aceea toate

[33:16]aceste lucruri merg ca o ca argument după argument ca să ne convingă că nu avem nevoie de un alt mare preot, că nu avem nevoie de un alt preot, că putem să venim înaintea lui Dumnezeu în orice condiție am fi. De aceea, concluzionează versetul 16, pentru că avem un astfel de mare preot, să ne apropiem de acest loc al harului. Cât de frumos este versetul acesta. Haideți să l mai citim o dată. să ne apropiem, dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. Amin.

[33:58]De câte ori suntem în nevoie, într o nevoie duhovnicească, într o nevoie spirituală, într o nevoie trupească, suntem bolnavi, avem nevoie de ajutor și nu știm la cine să alergăm. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă, du te întotdeauna întâi la marele preot. Du te la el pentru că acolo este un loc al harului, este un loc al binecuvântării. Dacă te duci acolo, vei primi har după har, pentru că este singurul loc unde harul este nelimitat. Acesta este

[34:34]scaunul lui Dumnezeu pe care șade Domnul Iisus Hristos, un tron al harului. Suntem încurajați. Dăm la o parte piedicile, dăm la o parte orice îndoială, orice gând necredință, orice șoaptă a celui rău care ne spune: „Tu nu mai poți să fii iertat, ai păcătuit prea mult sau tu ești prea bun, prea sfânt, n ai nevoie de Hristos. Pentru ce ți trebuie ție Hristos? Dumnezeu te va primi pentru că ești un om bun. Orice gând trebuie dat la o parte și trebuie să înțelegem că nimeni care nu a venit și nu s a prăbușit cu pocăință înaintea lui Dumnezeu și nu și a văzut starea păcătoasă nu poate să l vadă pe Dumnezeu. Scriitorul epistolei către evrei ne îndeamnă pe fiecare dintre noi apropie te cu credință de acest loc al harului, de acest scaun al,

[35:35]unde vei găsi întotdeauna ajutor la vreme de nevoie. Astfel să ne apropiem de acest loc al harului cu deplină încredere, să alungăm orice îndoială, orice necredință. și să înțelegem că nu există în lumea asta niciun alt loc și nicio altă persoană care să ne poată ajuta în felul

[36:01]în care ne ajută Domnul Iisus Hristos. Și textul încheie spunând să continuăm și să să persistăm în mărturisirea aceasta. Ce fel de mărturisire și anume că Iisus Hristos este singurul preot. Iisus Hristos este singurul mântuitor. Iisus Hristos este unicul Fiu al lui Dumnezeu care a fost trimis să rezolve cea mai gravă problemă a omului și anume păcatul. Vedeți, spuneau comentatori ai Scripturii că dacă cea mai mare problemă a omenirii ar fi fost problema financiară, Dumnezeu ne ar fi trimis un economist. Dacă cea mai mare problemă a

[36:52]omului ar fi fost analfabetismul, Dumnezeu ne ar fi trimis un profesor. Dacă cea mai mare problemă a omului ar fi fost sau a omenirii ar fi fost sănătatea, Dumnezeu ne ar fi trimis un medic. Dar pentru că cea mai mare problemă a omului este păcatul, Dumnezeu ne a trimis un mântuitor, pe unicul său fiu, Domnul Iisus Hristos. Să persistăm în mărturisirea aceasta că Domnul Iisus Hristos este unicul Mântuitor și să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, de tronul harului, ca să căpătăm îndurare la vreme de nevoie. Amin.