Speranța vie: Ancora care nu cedează în furtună (Mihail Ciopaşiu)

[0:00]Vă invit să citim două versete din 1 Petru, capitolul 1 ă de la versetul 3 la versetul 4. Deci 1 Petru capitolul 1, versetul 3 și 4. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, după îndurarea sa ce mare ne a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morți, la o speranță vie

[0:32]și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi. Amin. Înainte de a împărtăși câteva gânduri și nu cred că va fi o predică. Nu, nici nu mi am propus acest lucru. Știam programul de astăzi. Înainte de aceasta aș vrea să vă mulțumesc pentru că duminica trecută v ați rugat pentru situația în care erau copiii din Ucraina care trebuiau să intre în țară. Noi am organizat la proiectul Rut o tabără pentru 65 de copii orfani care au venit din Ucraina, la Suceava, la Voroneț, la o tabără creștină. Această experiență a venit în urma unei deplasări în februarie ca să deschidem un centru de consiliere pentru femei și copii care au suferit traume. Și partenerii noștri nu sunt evanghelici, sunt ortodocși. Noi am găsit pentru că le am trimis, au ajuns la la ei și cutii făcute la biserică cu alimente și ce am făcut noi la proiectul Rut și împreună cu fratele Cornel Haureș când i am

[1:38]propus de proiectul acesta ne a dus acolo la doamna aceasta și au fost foarte susceptibili la început ne au verificat pe Facebook, pe internet să vadă cine suntem și apoi când au plecat când am plecat plângând așa m au rugat să scot 60 de copii din Ucraina să facem o tabără pentru ei. ca să nu mai ca să doarmă și ei prima dată în trei ani, fără să audă bombe și alarme și drone. Asta era în februarie. Ne am întors, am vorbit cu colegii, am zis că nu se poate, n ai nicio șansă să faci în patru luni o tabără la nivelul ăsta, să găsești spațiu, să găsești bani. Ă și am

[2:17]căutat mai multe locuri, totul era închis și am primit de la el un mesaj că termină școala cu o săptămână mai devreme și atunci am sunat înapoi la tabără și mi a spus că au exact șase zile, exact porțiunea aceea când terminau școala. Și atunci noi ne am rugat și am hotărât să plătim avansul chiar dacă n aveam niciun ban și Domnul a lucrat într un chip miraculos. Nu ne am așteptat din toată lumea. Au venit oameni care s au proiectului, dar era o problemă foarte mare. Acești lideri din Ucraina au spus că vor să aducă copiii cei mai defavorizați și numai orfanii și au luat copiii a căror tata a murit în război. Au fost câteva fetițe a căror mama a murit în explozii și copii din centre de plasament. Doar că la graniță când au ajuns la ora 12:00 i au oprit

[3:18]și pentru 20 n au vrut să i lase. Sper să pot să murise tatăl și n aveau două semnături pe procură. Noi am anticipat și aveam un microbuz să i duc înapoi și am scris, fraților, și Flor mi a zis: "Ne rugăm". I a ținut cinci ore și au trecut toți.

[4:11]Dacă se pot pune poze. Vă rog să poate mai revin puțin. Aici e când au ajuns. Nu ne știau nici noi nu știam pe ei. Nu știam nici liderii. Ei ucraineană, noi română. Am avut câțiva englezi americani cu noi, două doamne. Au fugit și ne au îmbrățișat. Și vreau să vă spun, am fost în multe tabere făcut de sora Simona Căciucuri, de familia noastră, de sora Victorița Rusnac la adolescenți. Am făcut și eu la rut zeci de tabere la proiectul Rut. N am avut niciodată experiența asta pentru că acești copii au pierdut.

[4:50]Nu a fost nici artă între ei, nici măcar o dată. Când i au urcat în autocar, au spus: Erau 65 de copii, noi de fapt am strâns bani pentru 60, dar ne au scris: "Nu putem să venim cu 60 de oameni pentru că sunt copii din centrul de plasament și să vină și și mama lor sau mama din centru." Și atunci a trebuit să mergem la 75 și a venit un autocar plin de 65 de locuri și încă un microbuz. Și dacă dați din poze, am avut activități cu ei și tema a fost despre speranță,

[5:26]despre bunătatea lui Dumnezeu și pentru cei mai mulți a fost prima dată când au ieșit din țară. Nici n au avut pașapoart, acuma le au făcut. Și a fost o revărsare de har în care copiii aceștia mi au spus: Eu nu m am așteptat. În ultima seară a venit și fratele Cornel că el ne a pus în legătură și a evanghelizat cumva liderii de acolo. Ne au spus așa când i am urcat în autocar le am spus 65 de copii care ați pierdut ceva să vă susțineți unul pe altul și să în România să râdeți. Eu n am înțeles. Am rugat să aducă din nou. Au spus că în Ucraina de trei ani de zile ei n au putut să să râdă, n au putut să joace, că lumea îi judeca. I a prins pe unii că jucau fotbal și au țipat la ei. Cum vă distrați când au murit părinții și țara în război? Și s a făcut o presiune asupra lor și aice s au au râs, s au jucat. A fost un timp extraordinar. La sfârșit am avut ocazia să le împărtășim despre Domnul. Doamnele care au fost

[6:29]liderii lor au toate soții la război. Doar una stă în casa ei, restul sunt Aici era ziua acestei fete. Fata aceasta din din dreapta cu din stânga, cum vă uitați, a făcut ziua de naștere în prima zi, 16 ani. Noi am cumpărat cadou, știam, ne am uitat pe și le am pregătit la fiecare ceva. Tatăl ei a plecat în prima zi la război și de atunci nu mai știu nimic despre el, de trei ani. Ă și toate aceste doamne sunt ortodoxe. Niciuna nu era evanghelic și ne au spus că n au experimentat niciodată să vadă atâta dragoste de la străini. Când au plecat din Ucraina a fost frică.Unde vine în România? 65 de copii aicea. Nu știau cum se vor purta. E cu ele și au experimentat acolo. Îmbrățișeau șoferul. 43 de ani a făcut joi pe 19 și ne a șocat ne a modul în care ele au încercat să facă să nu simtă pierderea. El a fost singurul bărbat care a putut să participe. Știți situația care e acolo. Acuma până la 65 de ani e la

[7:31]război. Dacă se poate încă o poză. Aici am avut activități în natură. Hai să încheiem. Aici am avut în fiecare am avut în fiecare zi de ovoțional dimineață cu ei ținut de cineva din America și seara un seminar câte o oră despre speranță, bucurie, despre dragoste, despre reziliență și despre iertare. Aici toate fetele care cântă, fata care cântă la chitară și a pierdut fratele cu două luni în urmă la război, iar toate celelalte ori tata, ori fratele care luptă acum.

[8:07]Aici am spus despre cea din stânga și aici în ultima zi au venit îmbrăcați în în costume tradiționale. Au cântat și imnul lor și au avut o cântare dedicată special pentru eroi eroii lor. Aici o fetiță care de asemenea tata la război ne a făcut o pictură. Ea e artistă. Ok. Cred că mai e una așa. Și aici la sfârșit la plecare le am făcut cadou câte o minge și ne au rugat să le semnăm și au venit și au cerut. Mai erau câțiva băieței care n au avut loc în n au putut să ia. Au fost locurile limitate și au am trimis și pentru ei aceste lucruri. Eu vreau să vă mulțumesc. Aici seara la foc cântat, au învățat cântece în ucraineană despre Domnul Iisus. A fost extraordinar. Noi n am solicitat ajutorul adunării, deci să nu Biserica nu s a implicat. Nu a fost nevoie. Pentru că Domnul a lucrat într un mod extraordinar și cine a fost o familie

[9:05]care a vrut, fără să fie rugată, a susținut cinci copii din adunarea noastră, dar vor să rămână anonimi. Domnul să i binecuvânteze. Ă tema despre azi, vreau să vorbesc în în cele 10 minute care au rămas este despre speranță. Pentru că uitându ne la ce au vorbit și dacă ați fost atenți, eu având tema, eu eram pregătit așa, așa urmăream. Fratele Viorel a spus despre speranță și de asemenea Sofia a spus despre speranță și Domnul mi a confirmat că e bine tema de la el este și am stat și m am întrebat de ce avem noi nevoie de speranță. De ce credeți că Dumnezeu ne a făcut acest cadou care este speranța?

[9:50]Textul de aice ne a vorbit a spune nădejde. Eu l am tradus. Nădejde este un cuvânt slavon. Mie îmi place mai mult speranța și noua traducere spune speranța. Am vrut să l folosesc pe acesta. Ă apostolul Petru scrie acestor credincioși mulți cei mai mulți evrei care erau împrăștiați în provinciile romane din Asia mică. Și în 1 Petru capitolul 1 descrie locurile unde sunt ei, dar noi știm că aceștia erau persecutați. Este o epistolă care vorbește despre suferință. Erau marginalizați, batjocoriți, arestați pentru credința lor. Dacă citiți epistola aceasta, o să rămânem poate uimiți că apostolul Petru nu spune că suferința va dispărea. Nicăieri nu găsim. nicăier nu spune, ci dimpotrivă, apostolul Petru spune, de exemplu 1 Petru 4:1, Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul

[10:52]vostru, ci bucurați vă întrucât aveți parte de patrimile lui Hristos. Mesajul central al epistolei este că prin speranța în Hristos cel înviat poți suferi cu bucurie și poți să ai speranță. Pentru că speranța nu este ceva pe care de care noi ne folosim în fiecare zi. Nu este ca aerul sau ca apa. Speranța este un atu, o armă secretă, am putea spune dacă vorbim în cum le place copilul la jocuri de masă sau o super putere. În engleză se spune which is your super power. Care este super puterea ta? Și învățătorii spun: "Noi creăm destine." Nu, asta este o super putere pe care o avem de la Dumnezeu. Pentru că speranța, dacă ne uităm în Scriptură, apare doar acolo unde este suferința. Doar în contextele acelea regăsim speranța. Ă și m am gândit la o ilustrație. Dacă

[11:49]ar fi s o ilustrăm speranța, poate cel mai potrivit mod ar fi să vorbim despre o ancoră. Vedeți, vasele și în vremurile noastre și în vremurile acelea aveau acest dispozitiv care era legat cu un lanț foarte mare, da, și care putea fi desfăcut la nevoie atunci când vasul se confrunta cu valuri foarte mari, cu furtuni. Dacă ai scoate o ancoră pe o mare liniștită, s ar uita lumea și ar spune că cine e căpitan acolo, habar nu are, pentru că nu ai nevoie de ea, pentru că scopul tău e să te deplasezi. Dar există momente când dacă nu ar avea acea ancoră, vasul ar fi scuturat atât de tare sau împins și distrus între niște stânci. Există momente în care ancora aceasta, vedeți, ea este acolo, este pe vas, dar nu se folosește de fiecare dată. Nici noi nu avem nevoie de speranță în fiecare moment. Avem nevoie de speranță atunci când ne

[12:49]este greu. A vorbit Sofia despre speranța pe care a dat o Dumnezeu și timp ce alânge este o casă a speranței. Citiți istoria. Nu știu dacă știți foarte bine, dar această lucrare a început o David Wilkerson și citiți cartea Crucea și Pumnalul sau vedeți film cu gangurile din New York care se băteau, se omorau și erau dependenți de droguri și au centre în zeci de țări. Nu știu dacă voi aveți o cifră, câte câți tineri, sute de mii probabil de a lungul din anii '0 70, din 58. Deci din anii '8

[13:24]până acuma sunt zeci de 400000 de tineri pe care Dumnezeu i a scos de acolo. Dumnezeu a folosit la momentul potrivit această ancoră, această speranță. Aceasta este speranța creștinului. Vedeți? Nici ancora nulează furtuna, la fel cum nici speranța nulează suferința, ci ea este folosită de Dumnezeu în momentul acela greu ca să te țină stabil. Dar mai este o problemă. Dacă ai lanțul prea scurt la ancoră sau ești la apă prea mare, nu te ajută la nimic pentru că el plutește și el. Bineînțeles că ți dă așa puțin sprijin. Trebuie ca ancora aceasta și are și forma aceasta care să înfige în pământ, în mâl, în în fundul mării. Și dac ea vine cu viteză și odată prinsă acolo

[14:17]se strânge lanțul acesta și ține corabie. Așa este și promisiunea lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, că ne putem ancora în Hristos, că ne putem ancora în promisiunile lui Dumnezeu. Nu ne spune Sfânta Scriptură că necazurile vor dispărea, ci dimpotrivă spune să fie ca o mare bucurie pentru voi, să socotiți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări. Pentru că știți că acestea lucrează ceva în voi, dar să nu vă pierdeți speranța, că dacă încercare ți ai pierdut speranța, nu poți să te bucuri, ci începi să l acuzi pe Dumnezeu, începi să îl condamni pe Dumnezeu, începi să îi

[15:05]condamni pe cei din jurul tău. Noi nu putem să controlăm adâncimile. Nu putem să controlăm nici cât de puternică este corabia noastră, dar Dumnezeu poate să se folosească de o ancoră ca să fixeze în ceva stabil. În cuvântul lui e clar și în Hristos speranța noastră. Speranța nu este o iluzie, ci este o ancoră reală, pentru că ea nu ne scoate din furtună, dar ne ține nemișcați în Hristos până când trecem. Și eu am văzut asta săptămâna trecută. Vă spun, vă mărturisesc că ce am văzut nu m am așteptat. Noi am fost pregătiți, noi facem multe tabere în fiecare an și lucrăm cu copii defavorizați, numai din zone din acestea, mulți rom și noi am avem sisteme făcute și am spus: fiți pregătiți să găsiți copii care sunt depresi, fiți pregătiți să găsiți copii care plâng, care nu ies din cameră, fiți pregătiți să vedeți copii care se bat. Nimic nu s a întâmplat.

[16:09]au putut să cânte, să râdă și ne au vorbit și nu erau dacă erau vreo șapte, să zic, care au venit dintr o biserică baptistă, restul nu. Și i am întrebat și eu am spus: „Noi sperăm, noi credem, noi nădăjduim că Dumnezeu o să oprească asta și chiar dacă am pierdut că la un moment dat va fi bine și la noi." Și de aici mi a plecat tema, pentru că am văzut cât de puternic este să te ancorezi în ceva care transcede situația în care ești. Și noi știm asta ca și credincioși, dar când vine încercarea, noi nu mai uităm la ancoră, mergem la Hristos și întrebăm: Doamne, de ce dormi în barca asta care se scufundă? Tu ești singurul de aici care nu știi. Credința noastră scade și începem, vedeți, să ne îndreptăm într un mod nepotrivit pe Hristos. Un singur lucru aș vrea să subliniez din acest text, pentru că este o expresie aice și

[17:04]speranța este caracterizată într un mod pe care poate este nu suntem obișnuiți cu el. Îi spune speranță vie. Ne a născut din nou prin învierea lui Hristos din morți, la o speranță vie, la o nădejde vie. Păi cum adică vie? Ce există? și nădejde moartă. Oare există? Ce spuneți? Ba da. Cum să nu există nădej nădejde de moarte? Sunt oameni care pot spera, de exemplu, toată viața că vor ieși din închisoare, dar n o să iasă. Oameni care speră că deși au rămas suspendați pe Himalaya, cineva îi va găsi și n o să i găsească și rezistă puțin. Oameni care se ancorează, își pun speranța, nădăjduiesc în carele lor.

[17:53]Unii se încred în carele lor și în caii lor și în conturile lor și în bogățiile lor și ei se încred că nu funcționează, dar ei cred. Ei se ancorează în ele, dar noi ne bizuim pe Domnul. Există nădejde înșelătoare. Oamenii se încred în sănătatea lor și vine o zi când nu mai sunt sănătoși. Oamenii se încred în politicieni, se bucură, îi votează și după aia speră că va schimba lumea acel om. Oamenii se încred în banii pe care îi au, în relațiile pe care le au și sunt nădejdi sau speranțe deșarte.

[18:32]Sunt moarte. Ele nu sunt reale. Funcționează pentru o vreme. Mă gândeam la expresia aceasta pe care noi o avem în România. Nu știu dacă în engleză nu cred că e, că am tot întrebat și râd străinii când le spun. Speranța moare ultima. Asta este o expresie românească care e bună până la un punct. Și ce ți spune ție? că speranța precede, va trăi mai mult ca tine. Adică eu mă încred de exemplu în sănătate și voi muri de boală și după aia moare și speranța aceea. Asta este o speranță înșelătoare, că e ceva trecător și tu te poți înșela încrezându te în ea și după tine moare și ea. Dar speranța în Hristos este vie. Asta ne spune Petru. De ce? Pentru că speranța în Hristos nu ține de conjuncturi, nu ține de lucruri trecătoare, ci ține de o persoană, ține de un om, ține de un Dumnezeu, de

[19:30]Fiul omului Iisus Hristos, care este viu în vecii vecilor și atunci noi ne încredem în el, noi murim și Hristos rămâne și Hristos domnește și Hristos ne spune că deși vom trece prin moarte parte. Dacă nu ne ia până atunci, ne vom reîntâlni cu el. Și iată că speranța în Hristos nu moare, dar noi murim. Să ai o speranță vie înseamnă să fie activă, să fie reală, să nu fie teoretică. De multe ori și noi, credincioșii, ne ancorăm în lucruri spirituale, puternice ale lui Dumnezeu, în promisiunile lui și când vine încercarea, speranța aceea se clatină. Și mi s a întâmplat, poate și dumneavoastră în încercare să începem să ne îngrijorăm, să ne începem să nu ne mai încredem în Domnul și să începem să judecăm. De ce, Doamne, ai îngăduit lucrul acesta în viața mea? Să ai o speranță vie înseamnă să fie

[20:35]sigură. Cum ar fi să fie o corabie în valuri? Aruncă și dă în mâl într o mlaștină, ceva noroios, smulge și pleacă cu tot. Îți trebuie ceva solid, îți trebuie ceva statornic. Și nu există nimic mai statornic în univers decât Hristos. Pentru că recitesc textul.

[21:02]Deci, binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Deci cel care dă speranța este Dumnezeu prin Hristos, care ce a făcut? După îndurarea lui cea mare ne a născut din nou prin învierea lui Hristos din morți la o speranță vie. E clar că aici sunt niște condiții. Nu mai am timp să intru în ele și noi le știm. Este vorba aici de nașterea din nou. E clar că se referă la cei născuți din nou. se referă la cei care cred în Domnul Iisus Hristos, care l mărturisesc pe Hristos și care îl acceptă ca domn al lor și nu doar ca speranța lor, nu doar ca ancoră folosită la nevoie, ci ca și obiectiv zilnic să trăiască așa cum a trăit Hristos, să l cinstească pe Hristos, să l asculte pe Hristos, să comunice cu Hristos. Asta este lucrul statornic. Dar vedeți, e legat de Hristos și mai legat de ceva. Deci este legată de învierea lui

[22:00]Hristos. Există, aici e subliniat în text, apostolul Petru spune clar că această nădejde și nașterea aceasta din nou vine prin învierea lui Hristos. Și aș vrea să închei încercând să înțelegem de ce învierea lui Hristos este cea mai puternică sursă a speranței noastre. Păi, în primul rând pentru că a biruit păcatul și moartea. Și uitați ce ne am văzut azi. Eu când am auzit o pe Sufi, eu nu știam că n am apucat să vorbim decât foarte puțin. Eu n am știut că vine din familia de credincioși, dar asta este un semnal mare de alarmă. Să nu credem noi că drogurile și patimile astea ocolesc biserica sau pe copiii noștri. Ei se învârt în cercuri, în contexte, la liceu, pe stradă și diavolul vrea să i smulgă. Și când auzim și cunoaștem învierea lui Hristos, noi știm că Hristos a biruit și patima aceasta și păcatul acesta l a biruit Hristos. Mai tare decât moartea este Hristos și el vrea să i ducă la

[23:07]moarte pe copii, pe tinerii noștri, pe adolescenți și din țară și pe ai noștri chiar. Vrea să i bage în moarte, să moară în droguri, să și bată joc de ei. Dar Hristos a biruit moartea. Este mai puternic decât amfetamina, decât LSD ul, decât marijuana, decât orice altă substanță pe care pot s o ia. Dar și bine spunea mai devreme, eu vă spun sincer că nu înțeleg cum ies alții din droguri fără Hristos sau dacă ies de tot. Eu predau un curs împreună cu Georgeana la facultate și ea noi colaborăm și ne împărțim seminarele și lucrăm pe asta și ea mărturisește copiilor ce se întâmplă și parcurgând materialele stau și mă întreb cum poate cineva să iasă de aici fără Hristos? Nu, nu știu pentru că este o forță demonică și folosește atât de multe se agață de verige ale ființei umane, cum este depresia, cum este bullyingul, cum este respingerea din partea părinților, cum este abuzul sexual sau violența care se

[24:13]manifestă, cum este sunt copii care sunt lăsați crescuți singuri și vedeți în problemele astea se aruncă în droguri și după aceea Ea nu mai poate, nu mai pot să iasă. E presiunea grupului. Hai, gustă și tu dacă ești cu noi. Hai ia și tu o fumează o dată că nu se întâmplă nimic. Și ajung de nu mai se pot întoarce. Hristos, prin învierea lui a biruit toate aceste probleme, aceste păcate, aceste dependențe. De asemenea, pentru că un Hristos înviat este un Hristos viu, el este întronat și stă la dreapta lui Dumnezeu și ne ancorăm în lucrul ăsta. De asta speranța este vie, pentru că vedeți, vin copii din țară unde este război și te întrebi cât va mai rezista o națiune. Au murit peste 1 milion, peste 1 milion de bărbați și vor fi afectați pentru toate generațiile. Trei generații poate de aici încolo, pentru că vor duce trauma cu ei copiii. Tatăl mort în război, l a

[25:16]văzut îngropat. Era o fetiță de nouă ani. Sofi o chema exact ca pe tine și a venit și ne a spus că în urmă cu două luni tata a luptat, era soldat de meserie opt ani de zile din 2014. În cele mai fierbinți locuri a fost trimis și când era permise să meargă acasă a murit în accident de mașină. Ce i spui copilului aceluia? Cum va trăi? Câtă ură are? Când va ierta? Hristos este mai mare decât ura aceea pentru că Hristos este dragoste și el schimbă acestea. Altfel nu putem și știm că deși în lume se întâmplă, uitați, avem un război în Israel acuma cu Iranul, avem la graniță, China se mișcă pe lângă Taiwan și te întrebi:„Doamne, când se va opri?"

[26:07]Psalmul 2. Domnul stă pe tron și râde de ei. Când va hotărâ Hristos, se va termina și i va distruge. Îi va mătura, pentru că El este domn peste univers. El este cel la care se pleacă orice genunchi. Al lor nu se pleacă pentru că e zac rău, dar îi va zdrobi Hristos la momentul lui sau poate î va reabilita. Și nu în ultimul rând, mai există ceva. Speranța aceasta vie într un Hristos înviat ne amintește că Domnul Iisus când a plecat a spus că mă duc să vă pregătesc un loc și vin să vă iau ca acolo unde sunt eu să fiți și voi. Și când era pe muntele Măsililor plecând, au venit îngerii înapoi și au spus: „Nu vă temeți, nu fiți triști că acest Hristos se va întoarce la fel cum a plecat. Și biserica se ancorează în speranța aceasta că Hristos se va întoarce să și ia miras. Și în orice suferință, orice criză economică, orice război, poate ajungem și noi. Domnul să ne

[27:13]păzească, dar nu se știe. Nu se știe niciodată ce vom face. Vom dispera, vom pierde credința, ne vom pierde mințile? Vom intra în depresie sau vom spune: "Vine Hristos să ne ia înapoi? Hristos este domn și peste liderii politici. Hristos domnește, împărățește și totul este sub autoritatea lui. Și dacă ne îngăduie să trecem și noi, ne punem în brațul lui și dăm drumul la ancoră, pentru că jos acolo așteaptă Hristos. El este stânca aceea în care ar trebui să clădim și să ne ancorăm. Domnul să ne binecuvânteze, frați și surori, ca promisiunea învierii lui Hristos, care înseamnă domnie, înseamnă biruință asupra păcatului și asupra, am uitat să menționez, foarte important, ă domniilor și stăpânilor din locurile cerești, duhurilor de război care distrug lumea aceasta, Hristos le a înfrânt. I a înfrânt pe aceștia. Și deși Hristos era dezbrăcat pe cruce,

[28:16]ne spune Pavel că le a dezbrăcat prin cruce pe aceste stăpâniri de putere, înseamnă că acuma mai au și ele niște zvâcniri, dar Hristos este Domn și într o zi el va sfărâma toate aceste duhuri ale răutății, ale războiului și Domnul să binecuvânteze. Ne rugăm pentru Tin Challenge. Să nu uităm să i ținem în rugăciune. Rugați vă și pentru copilași. Vă spun sincer, când au plecat, au ajuns cu bine ieri. Când au plecat, mă gândeam unde se întorc, săracii. Purtați în rugăciune. Doamna care și cu asta chiar închei, care a organizat tot, soțul ei a luptat, a fost la fabrica aceea Zofstal, dacă vă aduceți aminte, și credea că nu mai scapă, a sunat o și a cerut iertare și a zis că moare, că n avea nicio șansă să iasă. Au trimis trupe speciale, că era parte din elită, înțeleg, a armatei. I au scos și când a ajuns acasă, băiețelul lor de ște ani știa că tatălui îi place curățenia și a măturat tot, a făcut, a spălat curte, a pregătit și tata nici l a băgat în seamă

[29:22]și două săptămâni a plâns: "Mamă, ce are tata? Nu și mai revine, nu mai vorbește cu ei și a spus că acolo îi droghează ca să poată să facă față, alcool și așa și a plecat înapoi. Nuai, nu mai revine. Cine se întoarce se întoarce frânt, emoțional, spiritual, mental, ce au văzut, ce au făcut, ce au pățit. De aceea trebuie să ne rugăm pentru acești copii, pentru femeile acestea care pierd tot și se ancorează

[29:50]totuși. Îi vezi pe mine m au uimit, ortodocși fiind. Au spus, noi credem în Dumnezeu. Slava Bogu spuneau. Îi dăm glorie lui Dumnezeu. Haideți să învățăm ce putem de la ei și Domnul să i binecuvânteze și să ne ancorăm în speranța lui. Amin.