Pentru logica omenească, crucea lui Hristos este o „nebunie”, dar pentru cei care cred ea este singura putere reală de mântuire, așa cum citim în 1 Corinteni capitolul 1.
Predica lui Samuel Leonte urmărește firul „lemnului blestemat” din Deuteronom până la Golgota, arătând cum ceea ce evreii considerau blestem devine exact locul unde Hristos poartă blestemul nostru, dezactivează legea și împacă atât evreii, cât și neamurile păgâne cu Dumnezeu.
Acordă-ți 50 de minute, timp în care să privim împreună la crucea lui Hristos: o nebunie pentru cei ce pier, dar puterea lui Dumnezeu pentru cei ce cred.
Mesaj înregistrat la data de 11 decembrie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Deuteronom 21:23, 1 Corinteni 1:17-31, Matei 10:38, Marcu 8:34, Luca 9:23, Matei 16:24, Marcu 10:21, Luca 14:27, Matei 27:32, Marcu 15:21, Matei 27:40, Matei 27:42, Marcu 15:32, Marcu 15:36, Marcu 15:46, Ioan 19:17, Ioan 19:19, Faptele Apostolilor 5:30, Faptele Apostolilor 10:39, Galateni 3:1, Galateni 5:11, Galateni 6:14, Efeseni 2:16, Filipeni 2:8, Filipeni 3:18, Coloseni 1:20, Coloseni 2:14, Evrei 12:2, 1 Petru 2:24.
Transcriere
[0:00]Pentru români, cuvântul cruce poate să însemne la prima vedere cel puțin două lucruri. Când română aude cruce, se gândește la un obiect în formă forma aceasta de două bare care se încrucișează la un de 90°. Iar pentru șoferi probabil de asemenea există crucea Sfântului Andrei pe care trebuie să respecte la fiecare trecere la nivel cu calea ferată. Altfel sunt probleme.
[0:39]Dar pentru oamenii din primul secol ideea de cruce era destul de diferită. Pentru ei crucea nu era simbolul acesta de cruce, de două bare puse încrucișate, cum spunem noi, sau puse la 90° unul peste altul, suprapuse, ci era un lemn pe care cineva își pierdea viața. În Vechiul Testament, până să vină romanii, era cel mai des folosit era cel cea mai cel mai des folosit stâlp era stâlpul pentru spânzurătoare.
[1:26]Ne aducem aminte multe exemple din Vechiul Testament. Haideți să luăm, știu eu Mardoheu, dacă vreți. Da. Aduți aminte că i s a pregătit o pânzurătoare. De asemenea, dacă vreți, ne ducem chiar în cartea Geneza, ne aducem aminte de cei doi tovarăși de temniță a lui Iosif și unuia dintre ei, căruia i a tâlmăcit pitarului, da, cum scrie întrugerea Cornelescu, căruia i a tălmăcit visul, i s a spus că va fi spânzurat.
[2:06]Spânzărătoarea era o metodă prin care se pedepseau anumiți făptași, sigur, pentru faptele lor nelegiuite. Cu privire la metoda aceasta de pedeapsă, Dumnezeu dăduse anumite porunci în Vechiul Testament și una dintre porunci aflată în Deuteronom 21: 23 era ca cel care ă era spânzurat, era pus pe lemn, așa este expresia acolo, era pus pe lemn. Ă nu trebuia să rămână peste noapte, trebuia să fie dat jos. Iar cel care era pus pe lemn
[2:51]era considerat blestemat. Trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu și să nu spur țara pe care ți o dă ți o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău. Observați încă de pe vremea lui Moise putem să învățăm ăă despre mentalitate pe care o aveau evreii atunci când se gândeau la cineva pedepsit lemn. Când au venit romanii prin anii '0 70 înainte de Domnul Iisus Hristos și au cucerit partea aceea a țării, au venit cu această metodă de a răstigni oamenii.
[3:39]Nu i a mai spânzurat, i a răstignit. Imperiul Roman a folosit această metodă, însă mentalitatea evreiască a fost aceeași. s a păstrat că e spânzurat, pus pe lemn, legat cu acea funie sau că este pironit. Omul este blestemat dacă dacă ajunge într o asemenea poziție. Pentru evrei, oricine ajungea să fie pus pe lemn era blestemat cumva. El era acolo pentru că făcuse o nelegiuire, făcuse ceva urât lui Dumnezeu și Dumnezeu a îngăduit ca el să fie pedepsit prin această metodă.
[4:22]Noi ne aducem aminte că în în Noul Testament se vorbește destul de mult despre cruce și în seara aceasta o să discutăm trei aspecte ale crucii ă sau trei moduri în care prezintă Noul Testament. O să facem și ceva aplicații, mai multe aplicații la ceea ce citim. O să ne bazăm citirea noastră peia Corinteni
[4:53]ca text principal. Înia Corinteni capitolul 1, versetul 17 la 31. Și am să dau citire acestui text având aceste detalii introductive în mintea noastră despre modul în care ei priveau crucea și despre modul în care Dumnezeu privește crucea. O să vedem imediat. După ce dăm citirea acestui pasaj, iată pasajul. De fapt, Hristos m a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia, nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi care suntem pe calea mântuirii este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți.
[5:49]Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci în trecut lumea cu înțelepciunea ei n a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe cei credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii în adevăr cer minuni și grecii caută înțelepciune. Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de potignire și pentru neamuri o nebunie. Dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraților, uitați vă la voi care ați fost chemați. Printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam
[6:50]ales, dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt. pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi prin El sunteți în Hristos Iisus.
[7:25]El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca după cum este scris, cine se laudă să se laude în Domnul. Amin. Și acum vom lua și vom dezbate această temă. În primul rând aș vrea să ne gândim un pic la ce înseamnă crucea înainte de cruce. Și am văzut crucea înainte de cruce din punct de vedere fizic era stâlpul de tortură spânzurătoare. Cine ajungea acolo era blestemat. Dar vreau să lăsăm ideea aceasta și acum să ne ducem în Noul Testament și să ne uităm un pic dacă apare cuvântul cruce înainte să ajungă Domnul Iisus pe cruce și el apare și apare în Evangheli
[8:22]de exemplu în Matei 10: 38 este vorba despre cine nu și ia crucea lui și nu vine după mine nu este vrednic de mine. Și acolo se vorbește despre suferință și prigoană. A suferi a fi prigonit pentru Domnul Iisus Hristos. Acesta este contextul. Nu se vor Nu este vorba de crucea pe care a fost așezat Domnul Iisus, ci de ideea de cruce care era în vremea respectivă. Ca să ajungi să mori pe cruce, sigur este suferință. Dar ucenicul în alt chip nu trebuie neapărat să ajungă pe cruce fizic, ci el trebuia să și ia crucea, adică trebuie să fie gata să sufere cu un scop. Și o să vedem imediat câteva detalii despre acest scop. Iată aceeași
[9:14]referință, numai că în Evanghelia sau aceeași temă tratată de evanghelistul Marcu spunea: "Apoi a chemat la el norodul împreună cu ucenicii săi și le a zis: „Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să și ia crucea și să mă urmeze. Dacă vrea cineva, dacă dorește, trebuia să fie o decizie de a l urma pe Domnul Iisus. Și lucrul acesta, detaliul acesta este important.
[9:48]Accentul pe această idee este și în Luca 9 cu 23, unde se spune„Dacă voiește cineva să vină după mine să le ține, să și ia crucea în fiecare zi, spune acolo și să mă urmeze. Iată ce spune ă Evanghelia după Matei în 16:24 despre tânărul bogat. Atunci Iisus a zis ucenicilor săi:„Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să și ia crucea și să mă urmeze.
[10:27]Marcu 21 spune: Iisus a uitat țintă la el, l a iubit și i a zis: Îți mai lipsește un lucru: du te de vinde tot ce ai, de la săraci și vei vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia ți crucea și urmează mă. Tot despre tânărul bogat, Luca menționează în 14: 27 și oricine nu și poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi ucenicul meu. Observăm o chemare la a te dedica pentru Hristos
[11:03]înainte de răstignirea Domnului Iisus Hristos. Chemarea este pentru ucenici de a se dedica și de a fi gata să sufere pentru Domnul lor. Și asta este legată, chemarea aceasta este legată de voința ucenicilor, dacă vrea cineva. Acum o să trecem la un alt aspect și anume crucea ca mijloc a răstignirii. Mă refer la crucea folosită ca mijloc a răstignirii Domnului Iisus Hristos și a celor din vremea lui. Chemarea dinainte a fost la suferință, a fost intenționată în contextul acesta. Crucea însemna suferință. Domnul Iisus a fost răstignit, așa cum știm fiecare. Apar câteva personaje și câteva detalii despre Domnul Iisus Hristos și despre crucea Lui. Primul detaliu îl dă Matei în capitolul 27 cu 32 și anume despre
[12:06]Simon din Cirena care a fost sihlit, spune acolo, să i ducă crucea, crucea fizică, crucea aceea pe care a fost răstignită. La fel spune și Marcu au silit să ducă crucea lui Iisus pe un trecător care se întorcea de la câmp Marcu 15: 21 numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și Ruf. Este interesant că Marcu dă mai multe detalii. Spune este tatăl lui și lui două personaje care erau foarte cunoscute în vremea aceea. Iar Evanghelia după Marcu, chiar dacă este foarte scurtă, are doar 16 capitole. Șapte din ele, ultimele șapte capitole vorbesc despre ultimele zile ale vieții Domnului Iisus Hristos înainte de răstignire. săptămâna aceea dureroasă, săptămâna patimilor, suferințele lui, răstignirea Domnului Iisus Hristos a fost plină de suferințe. Asta încearcă să arate Marcu, chiar dacă a scris romanilor, chiar dacă a scris latinilor,
[13:14]pentru care citim în textul nostru că era o nebunie ca cineva să moară pe cruce și să l lauzi cumva era o nebunie. Ei acolo erau răi cei pedepsiți pentru romani. Mergem mai departe. Mai apar tot în Matei 240 apar niște niște personaje care îl bjocoreau pe Domnul Iisus. ziceau 27 care strigi templul și zidești la loc în trei zile, mântuiește te pe tine însuți. Dacă dacă ești tu fiul lui Dumnezeu, coboară te de pe cruce. Mai erau și albăjocoritori. Versetul 42. Pe alții i a mântuit, iar pe sine nu se poate mântui. Dacă este el, împăratul lui Israel, să se coboare acum de pe cruce și vom crede în el. să coboare după de pe crucea aceea fizică. Ă Marcu și el accentuează ideea aceasta,
[14:20]să se coboare acum de pe cruce. Cei răstigniți împreună cu el, de asemenea, își băteau joc, menționează Marcu în ă 15: 32. Încă un aspect interesant, chiar o bajocură mai adâncă, dacă vreți, mai deosebită. Negativ, sigur, e deosebită, dar mai sofisticată, dacă am putea spune. Marcu 15:37 spune: "Unul din ei alergat de a umplut un burete cu oțet, l a pus într o trestie și l a dat să bea, zicând:„Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să l coboare de pe cruce." Observați până unde merge răutatea omului. Dar omul este o parte în ecuația
[15:12]aceasta, o parte, dar cealaltă este Iisus care suferă. Marcu accentuează. Ei își băteau joc, dar Iisus suferea. Și pentru ce suferea el? El era robul ascultător care trebuia să și dea viața pentru noi ca noi să fim salvați. El a suferit pentru noi. Crucea a însemnat suferință. Mai avem și alte personaje, cum ar fi Iosif din Arimatea. Ne aducem aminte Marcu 15:46. Iosif a cumpărat o pânză de insubțire și l a dat jos de pe cruce și l a înfășurat cu ea și apoi l a pus pe Domnul Iisus într un mormânt săpat în stâncă.
[15:57]Ioan mai aduce și alte personaje în scenă. Bineînțeles, Ioan vorbește mult despre Pilat. Ă menționează că acea cruce a fost pusă pe dealul căpățânii ăă sau Golgota. Ioan 19:17, 19: 19 apare Pilat care am pus o însemnătate pe crucea Domnului Iisus, Iisus din Nazaret, împăratul iudeilor. Dar iar iarăși ne aducem aminte că dacă citim un context, Pilat a scris lucrul acesta ă sub formă de bajocură. Nu că ar fi fost convins.
[16:38]Când s au dus la el și a spus: „Nu scrie așa, zi că el a zis acum ce am ce am zis. Am zis, da, ce am scris, am scris. Ă, deci fiecare personaj din din aceste personaje care apar la momentul răstignirii parcă aruncă ă niște săgeți ăă arzătoare ca să creeze mai multă presiune asupra Domnului Iisus, mai multă durere. Și tot ceea ce ne arată Dom Dumnezeu prin acești evangheliști
[17:11]nu este altceva decât să înțelegem suferința Domnului Iisus Hristos, suferință pe care el a făcut o în locul nostru, ca mai târziu în epistole noi să pricepem care este valoarea crucii Domnului Iisus Hristos, ce însemnătate are, cum El ne a biruit prin ceea ce a făcut pe cruce la Golgota. Sigur mai sunt și alte versete, dar trecem la cel de al cei de a treia temă dezbătute și anume teologia crucii sau ce învățăm? Ce învață epistolele despre și numai epistole? Am să dau sunt foarte multe versete, o să selectez câteva, am selectat deja câteva. Și ca să facem legătura între Evanghelii și epistole, care sunt scrisorile acestea de învățătură către anumite persoane sau biserici, o să folosesc și un text din Faptele Apostolilor 5:30 și 10:39.
[18:17]Faptele Apostolilor unde spune că iudeii l au ă omorât atârnându l pe lemn. Fapte 5:30 sau 10:39 cam același lucru spune: "Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus pe care voi l ați omorât atârnându l pe lemn". Și în 39 se spune aproape aceeași aceeași idee în alt context, dar se amintește același lucru pe care voi l ați omorât atârnându l pe lemn. De ce l au atârnat ei pe lemn? Pentru că l au considerat un păcătos. Ei nu l au văzut pe Mesia în acest Iisus. I au spus este El a spus că este fiul lui Dumnezeu. Asta este blasfemie. El trebuie să moară. Ei nu și au pus problema că Iisus ar putea să aibă dreptate când spune că este fiul lui Dumnezeu. Ei știau clar. Cine zice că i fiul lui Dumnezeu e blasfemie. Trebuie omorât. Nu și au pus niciodată problema că s ar putea ca Mesia chiar să fi venit și să se să se fi împlinit Scriptura. Și astfel ei l au pus pe lemn. Dar a pune pe cineva pe lemn
[19:28]însemna că el este sub blestemul lui Dumnezeu. De aceea în textul nostru, imediat o să trecem la textul nostru ă spune acolo că pentru iudei este o pricină de potignire să i spui că Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, ajunge să fie pus pe lemn. E ceva oribil. E o problemă de potignire. Nu putem să pricepem, nu putem să înghițim așa ceva. E prea mult. Nu, nu se potrivește cu nimic, spuneau iudeii. Dar ajungem și acolo. Ăă iudeii l au omorât atârnându l pe lemn. Dar iată ce spune ăia Corinteni, o să iau cărțile un
[20:11]pic dovezile din cărțile Noului Testament în ordinea aceasta ă în care pe care o găsim în Noul Testament. Corinteni 1:17 pe care l am citit spune că m a pus să propovăduiesc Evanghelia nu cu înțelepciunea vorbirii ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Ă cum poți să faci crucea lui Hristos zadarnică? suferința lui pentru tine. Adică el să fi murit degeaba pentru că tu nu primești sau tu nu înțelegi. Nu te prinzi de lucrul acesta cum nu s au prins nici iudeii. Foarte mulți dintre ei, unii și au dat seama și s au întors la Dumnezeu. Versetul 18 pe care l am citit. Fiindcă propovedirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi care suntem pe calea mântuirii este puterea lui Dumnezeu. Pentru ce i puterea lui Dumnezeu? Pentru mântuire. Prin ea Dumnezeu are putere să ne mântuiască
[21:14]prin metoda aceasta a morții Domnului Iisus Hristos pe cruce. Iată ce spune Galateni 3:3. În dezbaterea aceasta despre cine i Hristos, cum este legea și așa mai departe, reamintește în Galateni 3:1, nu 3 cu 3, îmi cer scuze, 3:1, blestemat este oricine este atârnat pe lemn. Și așa cum am spus, Hristos ne a răscumpărat din blestemul legii, făcându se blestem pentru noi, fiindcă este scris: "Blestemat este oricine este atârnat pe lemn". Spune Galateni 3:1. Ă, așa cum am văzut, avem destule exemple în Vechiul Testament și se pot enumera multe multe altele ă despre oameni care au fost atârnați pe lemn. Dar iată ce spune și Galateni 5:1 despre această teologie, această învățătură a crucii. Cât despre mine, spune Pavel, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce nu de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de potignire a crucii s a dus.
[22:26]Galateni 6:1. Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiți tăierea împrejur numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. Nu cumva să sufere. Știți că sunt unii care a spune„M aș pocăi, dar aș vrea să nu se atingă nimic rău de mine, să nu cumva să râdă cineva. Știu că e greu pentru unii să accepte lucrul acesta. La un moment dat eram ăă cu ani în urmă lucram ca fotograf și lucram cred că i treabă de 15 20 de ani în urmă. Îmi aduc aminte că o doamnă avea undeva pe un deal acolo o un fel de cabană frumos într un vâr de deal și doamna aceasta era atrasă de Scriptură de așa și tot mă întreba, avea, știu 65 până în 70 de ani. Ă
[23:28]și mă întreba dar cum este? Dar cum e așa? Dar cum e așa? Și mă întreba tot felul tot felul de întrebări. Și la un moment dat zice, dar m aș pocăi, dar zice trebuie neapărat să trăiesc în sat, acolo unde trăiesc eu, în comuna aceea. N aș putea să mă pocăiesc și să rămân în vârful ăsta de munte aici, să nu mai mă vadă nimeni? M am gândit de ce mi pune doamna aceasta întrebarea aceasta? Pentru că simțea că ar fi fost o presiune și n ar fi vrut să sufere deloc pentru numele lui Hristos. Dar oamenii care nu doresc să sufere deloc, ei de fapt n au înțeles n au înțeles valoarea crucii lui Hristos. Păi dacă dacă ai înțelege că singura metodă este aceasta de mântuire, Hristos a murit pentru tine. Crucea lui Hristos este salvarea ta, singura metodă, atunci nu ți mai e rușine, dar nu înțelegi valoarea. De aceea ți e rușine. Este ca și cum ar veni un doctor la tine, ar avea o boală incurabilă, ar
[24:28]spune: „Uite, te duci în în salon și iei medicamentul ăsta. Iei cana asta sau paharul ăsta transparent în care este un lichid roșu sau galben sau ceva să vadă toată lumea, să atragă privirea. Și el spune: „Cum pot să mă duc în în salon să mă vadă încă nu știu câte persoane că beau lichidul ăsta galben sau roșu sau nu, domn, nu pot să l beau aici. Nu te duci acolo să spună doctorul. Știe să ți fie rușine, dar n ai face așa ceva pentru că știi că ai bea oriunde și în mijlocul străzii pe cel mai tare bulevard plin de oameni. Dar vedeți, pentru crucea lui Hristos, omul nu conștientizează nevoia, nu vede că el este pierdut, nu și dă seama de valoarea mântuirii lui Hristos și și nu punea atâta preț pe crucea lui Hristos, pe suferința lui. De aceea nu este gata să plătească prețul.
[25:26]Iată ce spune Pavel în Galateni 6:1. În ce mă privește departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume. Iată ce spune și în Efeseni. Și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într un singur trup prin cruce prin care a nimicit vrăjmășia. Și în context în Efeseni se vorbește despre Israel și despre celelalte națiuni ale pământului. Spune Issrael se mândrea. Noi suntem aleșii lui Dumnezeu, privilegiați. Noi am primit legea. Avem proorocii, profețiile, promisiunile, tot legămintele, toate cele câte înșire Pavel. Spune: „Și voi, neamurile, ca niște câini vă considerăm. Voi n aveți niciun drept, nicio treabă. Dar Pavel le aduce aminte că Dumnezeu i a iubit și pe unii și pe alții. Și încă de pe vremea lui Avraam promisiunea a fost că Dumnezeu vrea să binecuvânteze toate națiunile pământului, dar ei nu s
[26:33]au prins sau cel puțin sau nu s au n au vrut să se prindă de asta. Au spus: „Pentru noi, noi ai noștri, restul să moară." Dar Dumnezeu spune că a împăcat în Hristos, a dat jos zidul de despărțire. Asta este puterea crucii Domnului Iisus Hristos, care pentru unii oameni este o nebunie, dar pentru cei care sunt pe cale mântuirei, așa cum am citit în versetul 18 din textul nostru, este ăă puterea
[27:05]lui Dumnezeu. În Filipeni, capitolul 2 ne aducem aminte că se vorbește despre modul în care Domnul Iisus s a pogorât. A fost întruparea Domnului Iisus Hristos. Renunțarea la a folosi puterile lui, privilegiile lui pentru o vreme. El cumva și a îngustat paleta de de folosire a puterilor. El n a renunțat la puterile lui, dar nu le a folosit pentru o vreme. Și spune așa la înfățișare, Filipeni 2:8
[27:39]a fost găsit ca un om. S a smerit și s a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. Cum poate Dumnezeu care are toată puterea în cer și pe pământ să se lase să fie bajocorit așa de tare să ajungă la cruce? Un singur motiv era singura metodă posibilă ca noi să fim salvați și a făcut o pentru noi. Și atunci înțelegem noi valoarea crucii.
[28:13]Cât de importantă este valoarea morții Domnului Iisus Hristos? Crucea lui Hristos. Mulți oameni vorbesc de cruce ca obiect. O poartă la gât, în mașini, pe birou. în case. Dar valoarea crucii lui Hristos trebuie purtată în inimă. Trebuie să fie acea teamă sfântă. Este puterea lui Dumnezeu de mântuire.
[28:45]Filipeni 3:18 spune așa: "Căci v am spus de multe ori și vă mai spun și acum plângând, sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos." Sunt unii care folosesc acest verset împotriva unor credincioși sau a tuturor credincioșilor, spunând că cine nu folosește crucea ca obiect și nu dă cinstea care se cuvine obiectului cruce, e vrăjmașa lui Hristos. Dar nu asta spune textul, ci sunt mulți care sunt vrăjmași ai lui Hristos printr o purtare fie potrivnică,
[29:29]fie de ă oameni care nu înțeleg, ignoră valoarea crucii lui Hristos sau sunt indiferenți. împotrivă sau indiferenți. Oamenii aceștia care nu și pun mintea să priceapă care e valoarea jertfei Domnului Iisus Hristos ăă pentru ei. Ă Coloseni 1:20 apare un cuvânt asociat cu cruce și anume sângele Domnului Iisus Hristos, adică prețul ca să ne conștientizeze pe noi de prețul care a fost plătit. Și iată ce spune acest verset. Și să împace totul cu sine prin el, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii lui, adică prin jertfa de pe cruce. Dacă nimeni nu s a prins până acum, măcar acum să se prindă de lucrul acesta. Ce înseamnă crucea lui Hristos? Prețul de sânge plătit de Domnul. Iată și Coloseni 2:1. Ăă, încă
[30:38]un o o expresie interesantă și ăă foarte vie pentru cine vrea să înțeleagă foarte profundă. Spune că a șters zapisul cu poruncile lui care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic și l a și l a nimicit pironindu l pe cruce. Ca să ne aduc aminte că și el a fost pironit. De fapt, prin pironierea lui a fost zapisul cu poruncile pironii pe cruce. Cuvinte care apar în Evanghelii sub anumite forme, dar Pavel le ia și le transpune în învățătura crucii lui Hristos, în învățătura puterii morții Domnului Iisus Hristos pentru noi. De aceea, autorul epistolei către Evrei în capitolul 12: 2, sigur în Evrei acolo capitolul 11 12 se vorbește foarte mult despre acei oameni mari ai credinței, eroii credinței. Ni se spune ce este credința. Dar în capitolul 12: 2 ni se atrage atenția că noi trebuie să stăm cu mintea noastră, cu gândirea noastră ațintită asupra Domnului Iisus Hristos. Exemplele de
[31:51]credință sunt foarte importante. E bine să ai pe cineva lângă tine care să te îndemne. Un frate, o soră care să fie exemplu pentru tine. Este extraordinar de bine, dar totuși nu ești mântuit prin sora sau prin fratele care sunt credincioși și stau lângă tine. Îi mulțumești Domnului pentru ei că te încurajează, te supraveghează, te ajută. Dar ochii tăi trebuie să fie ațintiți asupra Domnului. El, prin El este mântuirea. Adică trebuie să ajungi, orice credincios trebuie să ajungă la nivelul în care dacă ar pieri toți ceilalți frați și surori într o zi s ar evapora și rămâne singur pe lume, el să rămână credincios. Asta e ținta unde trebuie să ajungem noi. Ca stabilitate, ca maturitate în Hristos. Nu depindem de frați și de surori și noi trebuie să ajungem la nivelul în care suntem noi, ne raportăm direct la Dumnezeu.
[32:51]Câ suntem mici, avem nevoie de mama, de tata, de frați, de surori să ne ajute, să aibă grijă, să ne ridice, să ne curajeze, dar ținta este să devenim stabili. Stabili în Hristos. Biserica este deosebită. Deci eu nu diminuez importanța bisericii, Doamne ferește, dar vreau să arăt importanța a țintirii privirii noastre și încrederii noastre asupra Domnului Iisus Hristos și asupra jertfei de pe cruce. Asta este importanța. Importanța oastră. Toată credința este în Hristos. Noi ne bucurăm în mijlocul fraților, dar credința noastră este în Domnul Iisus Hristos și doar în el. Să ne uităm țintă, spune Evrei 12:2. să ne uităm țintă la căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus care pentru bucuria care era pusă înainte a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta lui la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu. Ochii pe Hristos.
[33:51]Asta este. Toată lauda să fie a lui. Și acum câteva lucruri despre mai sunt câteva lucruri. Deja s au clarificat multe și dacă am reciti pasajul nostru acum l am vedea probabil cu alți ochi. Înțelegem noi de ce spune Pavel că propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării. Este o nebunie să spui ești salvat prin cel ce a murit. E nebunie. Crezi în cineva care a murit? A murit, dar noi știm că a murit și a înviat. Propovedirea crucii este o nebunie. Dar pentru noi care suntem pe calea mântuirii este puterea lui Dumnezeu.
[34:40]Dumnezeu a nimicit porțile iadului. Puterea morții. Boldul morții a fost învins prin Hristos. cel înviat. Dar el întâi a trebuit să moară pentru noi ca să ispășească păcatele noastre. Sigur Domnul va prăpădi înțelepciunea celor înțelepți. Iată ce retorică folosește apostolul Pavel. Unde este înțeleptul, cărturarul, vorbărețul. Sunt niște standarde în lumea aceasta. Poți să impresionezi pe cineva prin discursul tău, dar discursul tău după ce omul pleacă de la tine și începe să se gândească la ce ai spus, poate să și dea seama că discursul tău a fost vag, gol. L a impresionat pe moment. Și sunt mulți oameni care sunt buni de gură, dar nu transmit nimic în esență. Nu mă refer doar la politicieni sau la Ei sunt printre cei mai buni de gură, unii dintre ei, că unii nu sunt. Dar sunt mulți care sunt buni de gură și nu înțeleptul în în felul acesta. Unde
[35:47]este cărtura? Unde vorbărețul? Unde este? Ce mai spune acolo? Vorbărețul, cărturarul. Te dai înțelept. Dar cum? În felul lumii. Acum vreau să înțelegem un lucru. Înțelepciunea este între cei credincioși. Este sunt credincioși înțelepți. Trebuie să fie înțelepți. Da, dar aici e vorba despre înțelepciunea lumii acesteia, nu despre înțelepciunea celor credincioși. Și o să vedem imediat niște versete, două perechi de versete care par o nebunie la prima vedere, dar ele sunt puse așa în textul nostru, ca să pricepem noi că ceea ce vine de la Dumnezeu este de o valoare inestimabilă față de ce este în lumea aceasta. Unde este omul care se dă mare ca să fie crezut de oameni? Orice om din lumea aceasta când vrea să stea înaintea lui Dumnezeu prin forțele proprii, fie că vreau să demonstreze că i deștept, că e vorbăreț, că e înțelept, că a citit mult, ce poți să citești tu mult în
[36:55]comparație cu Dumnezeu? Oricât ai citi, nu știi nimic. Și când mori mai și pierzi tot ce ai citit și ce ai învățat vreodată. Vedeți ce poate omul să facă, dar omul în păcătoșenia lui este gata să se laude, să se prindă de ce știe el, de ce poate el și să nu accepte această nebunie a propovăduirii crucii. Se pare că el se descurcă și singur până când ajunge, îl strânge Dumnezeu și dă seama că are nevoie de ajutor. Dar până nu este smerit, el se bazează pe pe ce pe ce a vrut, pe ce a crezut el că are valoare și ce a căpătate în lumea aceasta. Unde este vorbărețul veacului acestuia? N a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia, căci întrucât lumea cu înțelepciunea ei
[37:52]n a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Dumnezeu nu face nebunii. Tot ce face Dumnezeu este înțelept. Dar limbajul acesta, nebunia împovădirii crucii, este limbajul folosit de lume pentru Dumnezeu, pentru cei credincioși. Ce spuneți voi? O nebunie, măi. Vedeți? Nebunia aceasta am putea să punem între ghilimele. N a prostit Dumnezeu lumea aceasta cu înțelepciunea prin nebunia. Ei numesc nebunie. Dar ce a fost? Ce a făcut Dumnezeu a fost cea mai înțeleaptă soluție și singura. ca Domnul Iisus să se întrupeze și să ia un să ia un trup ca al nostru și să moară în locul nostru. Iudeii în adevăr cer minuni și grecii caută înțelepciune. Normal că doresc minuni. Ei au trăit minune după minune. Dar vă aduți aminte
[38:52]că toată experiența lor în Vechiul Testament, chiar dacă a fost plină de minuni, n a produs credință. N a făcut Dumnezeu minuni cu ei de când a ieșit din au ieșit din din Egipt, minune după minune. Și le ajungea o perioadă, câteva zile, câteva săptămâni și iarăși se răzvrăteau. Aia ne a dat carne, dar nu ne a dat apă. Ne a dat apă, dar vrem altceva. carne și tot așa ceapă, usturoi, praz, ce mai cereau ei pe acolo. Totdeauna erau se să se răzvrăteau. Ei cer și mai mult. Fă o minune. Pogoar te jos de pe cruce. Am citit mai devreme în Evanghelie. Vom crede și noi în tine. Cerem o minune. Una, atât. Pogoar te jos de pe cruce și toți iudeii credem. Dar de unde credeți că s ar fi întors toți la Dumnezeu? Nicidecum. Nu știu dacă s ar fi întors vreunul. Grecii cer, cer înțelepciune, dar și
[39:57]înțelepciunea pe care o cer grecii are o anumită conotație. Este la nivelul lor, nu la nivelul lui Dumnezeu. Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de potignire. De ce i pricină de potignire? Vă aduceți aminte, blestemat este oricine este atârnat pe lemn. Acum înțelegem foarte clar. Iar pentru neamuri o nebunie. Pentru toate neamurile. Cum să i spui du te? Romanii erau războinici. Să te fi să fi dus romanii să lupte împotriva, hai să zicem împotriva dacilor și să vină unul dintre conducătorii dacilor să spună: „Fiți atenți, omorâți mă pe mine. Mă lasă omorât de voi, romanilor. Și în momentul când eu am fost omorât de voi, noi daci v am cucerit. Ce ar fi zis romanii? Sigur că da. Vino încoace să te omorâm. l ar fi omorât imediat. Deci, din punct de vedere uman, o asemenea metodă nu are nicio logică să biruiești prin moarte.
[40:57]N a fost doar moarte, a fost moarte și înviere. Noi știm contextul, nu vorbim de aceasta. Dar pentru neamuri este o nebunie să propovăduiești crucea dacă nu pricepi valoarea ei. Dacă Dumnezeu nu ar fi recurs la această metodă, adică a întrupării Domnului Iisus Hristos, ă ar fi fost o nebunie. Dar pentru noi este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Și acum versetul 25 spune: "Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii." Acum iarăși se ia vorba acelor
[41:35]neamuri. Pentru neamuri este o nebunie. Acum hai să vă vorbesc pe limba voastră, zice Pavel. Nebunia lui Dumnezeu de care ziceți voi. Nu că Dumnezeu ar face nebunii. Tot ce face Dumnezeu este înțelept 100%. Dar folosește limbajul lor. Voi ziceți că Dumnezeu e nebun. Haideți să vă spun eu despre nebunia lui Dumnezeu. Nebunia lui Dumnezeu de care vorbiți voi, adică răstignirea Domnului Iisus, este mai înțeleaptă decât metodele voastre. Cea mai cele mai tari decizii sau cele mai înțelepte pe care voi le ați considerat.
[42:11]Slăbiciunea lui Dumnezeu. Cum să te lași omorât? Asta e o slăbiciune. Să te lași omorât e o slăbiciune. Slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. I a biruit. Dumnezeu biruiește prin dragoste și Dumnezeu a biruit prin jertfă. De pildă, fraților, și apoi versetul 26 se vorbește de la versetul 26 la sfârșit se vorbește despre modul în care înțelepciunea lui Dumnezeu se găsește între cei credincioși. Spune: „Uitați vă cu băgare de seamă între voi nu sunt mulți înțelepți, dar dar spune acolo nici puternici. Dar cum? În felul lumii acesteia. Acum mulți înțelepți și pricepuți nici în lume așa nu există procentual după standardele lor, dar nu sunt mulți, nu sunt mulți care să fie cumva acolo după standardul lumii. Nu sunt nici puternici, nici de neam ales între cei credincioși, fie că e vorba de
[43:21]biserica aceasta sau de alte biserici. Nu sunt mulți. Adică nu ne putem lăuda cu standardele lumii acesteia. Înțelepciune, putere, ne am ales. Dar spune„Dumnezeu a ales lucrurile nebune. Cine a zis? Nu sunt mulți de ne am ales. Nu sunteți mulți înțelepți. Nu sunteți mulți puternici. Adică nu sunteți buni după standardul. Nu sunteți mulți, dar Dumnezeu a ales lucrurile, spune ăă nebune ale lumii acesteia, dar acesta este vocabularul cui? Al neamurilor care acuză. Asta trebuie să ne prindem noi acum. Este vocabularul neamurilor care acuză, a grecilor, să facă de de rușine pe cele înțelepte. Înțelepte am putea să punem cu cu ghilimele aici, pentru că înțelepte sunt după standardul lumii. Dacă înțelepciunea lumii e comparată cu Dumnezeu, nu mai e înțelepciune
[44:24]sau este o înțelepciune de un nivel foarte scăzut. Dumnezeu a ales lucrurile slabe în contrast cu cei puternici, da, din lumea aceasta, cei care se consideră tari, puternici, ca să facă de rușine pe cele tari, pe cei puternici. Dumnezeu poate să să lucreze într o persoană care este printr o persoană care este la un nivel, din punct de vedere al standardului lumii acesteia, e foarte slabă, foarte neputincioasă. Dumnezeu poate să facă prin acea persoană o lucrare extraordinară.
[44:59]Și Dumnezeu a luat lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba lucrurile care nu sunt, tot acestea, lucruri josnice, lucruri disprețuite, lucruri care nu sunt, este vocabularul lumii acesteia pentru cei credincioși. Nu este o realitate. Cu toate că Dumnezeu cheamă din lumea aceasta pe oricine, dar Dumnezeu nu cheamă numai pe cei care sunt disprețuiți în lumea aceasta. În biserică sunt tot felul de categorii de oameni, dar oamenii aceștia care vin la Hristos nu mai pun accent pe acele lucruri pentru care ei au fost apreciați în lumea aceasta. Ai fost boxeor, ai fost, știu eu ce firmă ai avut, ai fost nu știu din ce neam care se trage de acum ai tu spița de neam, mai știi, de cinci generații în urmă sau de 500 de ani. Nu poți să Dumnezeu cheamă și oameni din aceștia, dar ei nu se mai bazează pe lucrurile acestea. Pe ce se bazează oamenii ac aceștia?
[46:05]pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Vedeți, când vii la crucea lui Hristos, asta este puterea crucii lui Hristos. Nu te mai lauzi, ci devii smerit. Nu te bazezi pe nimic ce ai tu, ci te bazezi în totalitate pe ceea ce oferă Dumnezeu în Domnul Iisus Hristos, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. De ce? Domnul Iisus este făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire, răscumpărare. Asta este puterea crucii lui Hristos. și
[46:48]de mai mult n avem nevoie. Pe jertfa Domnului Iisus trebuie să ne bazăm în Hristos avem tot ce ne trebuie, mai multă înțelepciune decât există în lumea aceasta. Nu disprețuim nimic din înțelepciunea pe care o găsim în cărți, în în experiența lumii acesteia. N o disprețuim, dar ea nu are aceeași valoare sau cel puțin nu are valoare pentru mântuirea noastră. Poți să fii expert în șapte domenii. Dacă nu cunoști pe Domnul ca Mântuitor, încă n ai învățat nimic de valoare în lumea aceasta. Tot ce ai învățat e o apreciere pentru un timp. Ai ieșit la pensie, ai ieșit din domeniu, nu te mai știe nimeni. Ești ca un ca un tren tras pe o linie moarte. așteaptă ca sarea. Din punct de vedere al lumii. Dar chiar și în vremea aceea, dacă te întorci la Dumnezeu, Dumnezeu te face un om nou și ai valoare în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut, ne a dat înțelepciune
[47:54]Hristos ne a dat o neprihănire, sfințire și răscumpărare pentru ca oricine se laudă să se laude în Domnul. Și ultimul verset pe care îl citim în seara aceasta în încheiere este 1 Petru 2:24 ca aplicație la tot ceea ce am spus în seara aceasta. 1 Petru 2:24 și cu aceasta vom încheia. El a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn pentru ca noi, fiind morți față de păcate să trăim pentru neprihănire. Prin rănile lui ați fost vindecați. Dumnezeu să ne binecuvânteze și să odată ce am înțeles valoarea crucii lui să ne ajute Domnul să avem o viață dedicată
[48:48]Domnului Iisus care a suferit pentru păcatele noastre. Amin.