Viața nouă începe cu Hristos cel viu (Emanuel Dobrin)

[0:01]Vă invit să vă ridicați pe picioare să citesc câteva versete din prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, capitolul 15. Citesc doar primele patru versete. Celelalte încercați dumneavoastră să vi le amintiți din ceea ce ați mai citit din textul acesta. Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v am propovăduit o, pe care ați primit o și în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v am propovăduit o. Altfel degeaba ați crezut. V am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi. Amin. Doamne, stăm înaintea Ta și înaintea cuvântului Tău, doritor ca tu să ne vorbești, să lași Duhul Tău cel Sfânt peste noi, să ne conștientizezi și să ne ajuți ca viața pe care o trăim să fie asemenea chipului fiului tău.

[1:09]Amin. Ocupați locurile. M am bucurat tare mult de această cântare pe care au cântat o frații și surorile mele pentru că au adus în atenție tocmai această idee a învierii pe care vreau s o folosesc în această zi din cuvântul lui Dumnezeu. Orice discuție despre înviere te conduce în mod invariabil la credință sau la necredință. Ca să crezi învierea trebuie să l cunoști pe Hristos, să ai o relație cu el, să l asculți, să umbli cu el.

[1:49]Pentru necredință nu este nevoie de nicio interacțiune cu El. E adevărat că necredința se poate manifesta și în interacțiune cu El, dar pentru necredință e suficient să l respingi pe Hristos din start. Însă odată ce l cunoști pe Hristos și interacționezi cu învierea, învierea te scoate din sfera gândirii logice și axării doar pe lucrurile materiale și te duce într un domeniu pe care nu l stăpânești din niciun punct de vedere. Din această cauză unii nu înțeleg cum se poate crede în înviere.

[2:27]În timp ce pentru alții când aud lucrurile legate de înviere parcă parcă le vine așa ca o mănușă și în mod natural își exprimă credința în înviere. Credința în Hristosul cel înviat te face creștin. De aceea, în această seară, gândindu mă la tot textul din 1 Corinteni 15, tema pe care am pregătit o este aceasta: De ce sunt creștin? Răspunsuri legate de înviere. Am multe argumente pentru care sunt creștin, dar astăzi aș vrea să vă dau câteva legate specific de înviere.

[3:08]Așadar, de ce sunt creștin din perspectiva învierii? Și voi da câteva răspunsuri. Cu siguranță că dumneavoastră mai găsiți și altele. În primul rând, sunt creștin pentru că există înviere și pentru că Iisus Hristos a înviat și este viu în vecii vecilor. Amin. Fără înviere n aș putea fi creștin. Orice altceva, dar nu creștin. Fără

[3:40]Hristosul cel viu în inima mea, în viața mea, dacă vreți, în mine, împrejurul meu, nu m aș putea anumi creștin. Poate liber cugetător, poate filozof, dar nu creștin. Însă pentru că există, pentru că trăiește Histosul cel viu și pentru că mi l am asumat ca viața mea, nu pot fi altceva decât creștin. Ar fi nedemn să fiu altceva avându l pe Hristos sub ochii mei, în mintea mea, în inima mea sau dacă vreți, avându l la îndemână pentru a crede în el. Ce interesant e că nu găsesc învierea nicăieri în afară de creștinism. Nu cunosc niciun alt Dumnezeu viu decât pe Hristos. Asta cred și asta mărturisesc. De aceea sunt creștină. Dar această existență a învierii nu are nevoie nici de dovezi, ci nici de demonstrații omenești, pentru că învierea se dovedește prin ea însăși. este puterea lui Dumnezeu, cum spune Pavel în Efeseni, capitolul 1, este nemărginita măreție a puterii lui Dumnezeu. Și nici o forță umană, nicio

[4:57]concepție umană, oricât ar fi de profundă, de filozofică sau de altă natură, nu ar putea demonstra existența învierii. Te raportezi la înviere prin credință. Lucrările lui Dumnezeu nu pot fi demonstrate toate prin raționamente pur omenești. Este nevoie de prezența Duhului Sfânt care aduce convingere. De aceea, prin credință pricepem că lumea a fost creată, chiar dacă dovezile câteodată ne pun pe pe gânduri. Dacă, de exemplu, te uiți la

[5:34]geometrie, teoremele geometriei le demonstrăm prin diferite figuri pe care le desenăm în plan sau în spațiu, aplicăm formule matematice, aducem argumente matematice și demonstrăm geometria. Însă învierea nu urmează un proces logic. Nu pot fi identificați pașii cronologici care să ducă la înviere și nu poate fi testată nici matematic, nici filozofic, nici psihologic, nici biologic. Învierea este puterea lui Dumnezeu și se află dincolo de orice demonstrație omenească. Ea pur și simplu există, iar cei care cred în înviere n o fac în baza unor argumente logice, ci în temeiul cuvintelor lui Dumnezeu. Dar pentru că Domnul Hristos este Domnul creștinilor, el este cel care a experimentat învierea. Deci prin natura lui El este învierea și viața. O afirm în Ioan 11. Cred că cea mai fascinantă și plină de speranță etapă din lucrarea Domnului

[6:44]Hristos este tocmai învierea. Este atât de profundă încât în Hristos Dumnezeu s a înviat pe sine. Dar i fascinant. Te gândești că Dumnezeu a murit pentru noi prin Hristos și Dumnezeu în Hristos a înviat pe sine. Și dacă Hristos a înviat, întreabă Pavel în 1 Corinteni 15, cum spun unii dintre voi că nu există înviere? Oameni buni, de aceea sunt creștini, pentru că doar în creștinism învierea este o realitate care există prin sine, o realitate care mă poartă dincolo de mormânt în împărăția eternității și a vieții veșnice. Și această realitate este Hristos. Al doilea răspuns. De ce sunt creștin din perspectiva învierii? Pentru că orizontul creștinismului este învierea. Toate religiile fără Hristos se sting în mormânt. Finalul lor este tăcerea. Dacă vreți rotirea într un ciclu fără sfârșit

[8:01]al reîncarnării sau dacă vreți mai complicat dizolvarea neantul cosmic. Dar creștinismul privește încă din prima clipă a vieții direct spre înviere. Pe măsură ce viața se consumă, devine tot mai limpede, că singura nădejde de care ne putem prinde, singura ancoră stătatornică este învierea. Ce ar fi viața fără înviere? Ce s ar întâmpla dacă orizontul vostru ar fi o

[8:36]criptă întunecată? Ce s ar întâmpla dacă mintea fiecăruia dintre noi ar fi copleșită doar de gândul morții? Ce s ar întâmpla dacă am limita toate concepțiile la 70 80 de ani? Dacă numai pentru viața aceasta ne am pus nădejdea în Dumnezeu? Nenorocire scrie pe noi, dar nu doar nenorocire, ci scrie cei mai nenorociți.

[9:04]Dar eu sunt creștin pentru că învierea pentru că creștinismul oferă un alt orizont al vieții și din orice punct de vedere ai privi existența, la orizont se vede învierea. Din orice postură sau context ai încerca să observi viitorul, la orizont se zărește învierea. Uitați vă la aceste surori care stau aici. Nu știu cum vi se întâmplă dumneavoastră, dar eu după 40 de ani am început să mă gândesc mai mult la moarte. Nu mai sunt atât de fascinat de lucrurile materiale, de o mașină bună, de o casă nu știu cum. Dar foarte interesant că dacă stau să mă gândesc toată ziua la moarte devin deprimat.

[9:50]Îmi dau seama ducându mă spre capătul vieții că n am decât o singură opțiune să mă prind de de înviere. Exact. Și când un creștin ajunge la capătul vieții, foarte interesant cum de ajunge la capătul vieții cu speranță. Și există o singură explicație. La capătul vieții se prinde de înviere. Toți mărturisim conform Scripturii că există o înviere și că toți vom învia.

[10:20]De aceea, cel neprihănit, spune Scriptura, că și la moarte trage nădejde. Pentru că orizontul creștinismului, încă din prima zi a existenței de când se naște copilul, este învierea. Toți vor învia 1 Corinteni 15: 22. Și acesta e orizontul, învierea. Sunt creștin pentru că atunci când privesc spre viitor, peste toți anii care mi au rămas de trăit, la orizont văd învierea. Și chiar dacă mi aș limita privirea doar la câteva, la următoarele ore, tot învierea aș vedea orizont. Vorbiți mi despre o altă religie care să mi fascineze orizontul vieții cu ceva mai profund și mai măreț decât învierea și voi renunța la creștinism în următoarea secundă.

[11:11]Religia numită știința creștină susține că ucenicii doar au avut impresia că Iisus a murit, că de fapt el n a murit. Astfel nu există nicio înviere. Orizontul devine astfel sumbru. Mormonismul prezintă un om care devine Dumnezeu prin progres personal. Teofia afirmă că orizontul uman este un lanț de reîncarnări succesive pe pământ. Deci, nădejdea rămâne legată tot de pământ. Religia Bahai nu crede în învierea lui Hristos, deși spune că toți oamenii vor învia. Biserica ascentologică susține că Iisus credea în reîncarnare, idee împărtășită și de New Age. Islamul îl neagă pe Hristos ca fiu al lui Dumnezeu. Creștinismul însă oferă orizontul învierii. De aceea sunt creștini.

[11:59]Al treilea răspuns. De ce sunt creștin? Privit această întrebare prin perspectiva învierii. Sunt creștin creștin pentru că creștinismul este singura credință care se sprijină pe învierea celui care a întemeiat o. Nicăieri în Scriptură nu se vorbește despre înviere fără să ai o discuție premergătoare în care să se spună că Hristos a înviat. Am fost mort, dar iată că sunt viu. În cartea Apocalipsa. Eu sunt cel dintâi, cel de pe urmă. Am fost mort, dar iată că sunt viu. Și observați exprimarea. Am fost mort. Arată o acțiune începută în trecut și terminat înainte de momentul vorbirii. Adică am fost mort în trecut la momentul de față sunt viu în vecii vecilor. Acum, niciun înțelept, niciun profet, niciun întemeior de religie n a rostit vreodată asemenea cuvinte. Știți de ce? Pentru că aceste cuvinte i se potrivesc doar lui Hristos. Numai el

[13:10]poate învia și rămâne viu pentru totdeauna. Și aici, în această afirmație, ia naștere și se desăvârșește credința creștină. De fapt, creștinismul este singura religie care își bazează pretenția de acceptare și de credință pe învierea fondatorului ei. Și aici apare o diferență fundamentală față de toate celelalte religii. Dacă celelalte religii ar susține învierea fondatorului lor, întreaga lor dogmă s ar prăbuși.

[13:48]Dacă ar veni budiștii acum și ar susține că undeva cândva, nu știu cum Buddha ar fi înviat, toată dogma lor s ar prăbuși în următoarea secundă. De ce? Pentru că, spre deosebire de creștinism, toate celelalte religii au în centrul lor un pretins Dumnezeu, mort de altfel sau inexistent, și sunt construite pe principiul vieții care se desfășoară și se încheie pe pământ. Oricât de fascinante ar părea religiile, mai ales cele orientale, doar Hristos a înviat și este viu în vecii vecilor. Slăvit să i fie numele. Niciun alt pretins Dumnezeu nu a experimentat întruparea, moartea de bunăvoie și învierea. Și aici este esențial să înțelegem că fiecare dintre acești dumnezei falși și a întemeiat religiile și a întemeiat învățăturile pe ceea ce el a cerut oamenilor să facă. Doar Hristos își clădește împărăția pe ceea ce el face.

[14:57]Nu pe ceea ce ne cere nouă să facem, ci pe ceea ce el l a făcut, adică pe moartea și învierea lui. De aceea sunt creștini, pentru că această religie, să i spun, sau această credință numită creștinism se sprijină pe învierea Domnului Iisus Hristos, unicul Dumnezeu viu și adevărat în vecii vecilor. Al patrulea răspuns: De ce sunt creștin? Păi, sunt creștin pentru că creștinismul nu a contestat niciodată învierea lui Hristos. Niciodată. Biserica creștină, indiferent de ce denominațiune vorbim, indiferent de ce orientare vorbim, dar biserica creștină nu a ridicat niciodată obiecții cu privire la învierea lui Iisus, ci întotdeauna a proclamat o ca fiind manifestarea puterii desăvârșite a lui Dumnezeu în Hristos pentru mântuirea oamenilor. Bineînțeles, e atât de fascinant că după învierea lui, Domnul a mai stat încă 40 de zile alături de ucenicii lui, vorbindu le

[16:12]despre împărăția lui Dumnezeu și imprimând adânc în ei, în inimile lor, în mințile lor, această realitate a învierii lui. Umblat cu ei, înviat. După ce s a înălțat la cer, ucenicii au plecat și spune cartea Faptele Apostolilor că mărturiseau cu multă putere despre despre învierea Domnului și un mare har

[16:43]peste toți. Deci creștinismul nu a contestat niciodată învierea. E singura credință care nu se contrazice, care nu și neagă învățăturile. Toate profețiile Scripturii se împlinesc adliteram, așa cum le a rânduit Dumnezeu. Și istoria ne confirmă că Scriptura este infailibilă și este desăvârșit. E adevărată. E adevărat că de a lungul istoriei au existat și vor mai exista dispute în creștinism cu privire la practici de credință, la ritualuri, la tradiții. Vor mai exista dispute dacă femeile stau în dreapta și bărbații în stânga. Dacă facem frângerea pâinii o dată pe săptămână sau o dată pe lună. Ce ne diferențiază pe noi de baptiști, de penticostali, de ortodocși, de catolici și așa mai departe. Vor exista de a lungul istoriei astfel de dispute legate de felul în care se trăiește, zic, viața comunitară sau viața particulară de credință. Însă creștinismul nu va contesta niciodată

[17:54]învierea Domnului. Tocmai învierea validează credința numită creștinism. Tocmai învierea validează credința în Hristos. Când ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini, acest termen a fost folosit ca o poreclă de la Hristos. Dar tocmai pentru că umblaseră cu Iisus, își asumaseră învățăturile lui, ei și aceste învățături rămân valide și astăzi. Iar doctrina învierii Domnului Hristos e la fel de validă, de adevărată și de crezut și acum ca și în primul secol. De aceea sunt creștin pentru că

[18:35]creștinismul nu a contestat niciodată învierea, învierea lui Hristos și învierea în general. Al cincilea răspuns: De ce sunt creștin? Sunt creștin pentru că învierea nu este doar un eveniment, ci învierea este o persoană. Și această persoană se numește Iisus Hristos. Eu sunt învierea și viața! A rostit Domnul Iisus Hristos. Citim asta în Ioan 11, între criptele din Betania. Și când au auzit că El este învierea și viața, Maria a crezut, Marta a crezut, l au dus pe Hristos la mormântul fratelui lor și Hristos, învierea și viața, l a

[19:25]strigat pe Lazăr: "Lazăre, vino afară!" Și Lazăr a ieșit din mormânt. Acum când mă gândesc la toată imaginea aceea, gândiți vă că erau acolo mulți preoți, cărturari, diferiți oameni, de ce nici măcar unul dintre ei n a pus mâna pe Hristos să spună: „Hai cu mine la mormântul celălalt, că tocmai mi am îngropat fratele acolo sau mama sau tatăl câteva de câteva zile.

[19:53]Personal cred că dacă cineva acolo ar fi făcut asta și ar fi spus: „Doamne, hai și la mormântul tatălui meu, a nevestei mele, a soțului meu, cred că Hristos i ar fi înviat pe toți." Știți de ce n au făcut o? Pentru că n au crezut. De aceea când au plecat din cimitirul acela sau ce a fost acolo, când au plecat spre casă, au plecat cu gândul de a l ucide și pe Hristos și pe Lazăr

[20:26]cel proaspăt înviat. În timp ce alții au plecat cu gândul credinței. Da, Doamne, cred. Și i s a închinat. Învierea nu este o legendă evreiască, nu este nici măcar un zvon cu iz intelectual. Învierea este o prezență vie care strălucește în cuvintele Evangheliei și în credința ta personală în Fiul lui Dumnezeu. Histos este învierea și viața și cuvintele lui sunt atât de profunde cât ai nevoie de credință pentru a le putea înțelege. În același timp, pentru sistemele acestei lumi, cuvintele lui Hristos sunt de neconceput. Din cauza acestor cuvinte, eu sunt învierea și viața și l veți vedea pe Fiul omului urcându se la dreapta Tatălui. Hristos a fost acuzat de blasfemie. Urmașii lui au fost acuzați de nebunie. De ce? Pentru că propovăduirea crucii și a învierii este o nebunie pentru lumea asta. Însă dacă ai predica o înviere care n are de a face cu Hristos, oamenii

[21:31]s ar înghesui. Uitați vă prin America de Sud așa de mulți prooroci pretinși Hristoși care spun că fac și învieri și e plin. Sunt sute de mii de oameni care urmează. Observați? Predicați o înviere fără Hristos și oamenii n au nicio problemă. Dar tocmai din această cauză în creștinism învierea nu este doar un eveniment. ci înviera este o persoană. Histos este

[22:03]învierea. Și acum atenție, el ca și persoana a învierii depășește amploarea evenimentului în sine. Persoana învierii e mai importantă decât învierea ca eveniment. De aceea învierea ca eveniment are valoare, pentru că avem învierea ca persoană pe Domnul Iisus Hristos. În timp ce evenimentul încheierii, în timp ce evenimentul învierii chiar a lui Histos, s a încheiat, fiind unic și irepetabil, persoana numită înviere continuă să

[22:44]existe în vecii vecilor. Așadar, învierea nu este doar un moment în istorie, ci învierea este o existență vie și continuă în persoana lui Hristos. De aceea sunt creștin, pentru că în creștinism învierea nu este doar un eveniment, ci învierea este o persoană. Și ultimul răspuns. De ce sunt creștin? Pentru că învierea îmi validează credința. Știți ce spune Pavel mai departe în textul citit? Dacă n a înviat Hristos, credința noastră este pe degeaba, este aiurea în vânt. Dacă Hristos n ar fi înviat credința mea, ar fi zadarnică, ar fi o poveste frumoasă, dar goală, seacă, lipsită de puterea lui Dumnezeu. Dar cred și sunt creștin pentru că El a înviat. Nu l am văzut, dar cred că El

[23:50]este viu în vecii vecilor și învierea lui este temelia nădejdii mele și motivul mărturisirii credinței în el. Nimic nu mă fascinează așa cum mă fascinează învierea și nimic nu mi aduce pacea și siguranța pe care le primesc din certitudinea învierii. Credința mea, frații mei, nu se ancorează în lucrurile pe care le văd acum și aici, ci așa cum spune Pavel în epistola către evrei, credința mea este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la cele care nu se văd. Dar

[24:32]pentru a ajunge la acele lucruri nădăjduite pe care nu le văd, trebuie obligatoriu să experimentez știți ce? Învierea. Credința e o încredere neclindit în lucrurile nădăjduite care nu se văd, dar ca să ajung la ele trebuie obligatoriu să trec prin înviere. Așadar, trecând prin înviere și primind lucrurile de dincolo pe care le nădăjduiesc, învierea validează credința mea. Să trec dincolo de cele văzute pentru a ajunge la cele nevăzute pe care le nădăjduiesc. Pentru că cele nevăzute sunt dincolo de înviere. Cele văzute sunt înainte de înviere. Cele nevăzute sunt dincolo de înviere. Iar când voi ajunge la ceea ce am ce am nădăjduit, voi constata că învierea mi a validat credința. Pentru că dincolo de înviere voi sta față în față cu lucrurile pe care le am nădăjduit și pe care nu le pot vedea acum. Nu îți poți ancora credința într un program de biserică.

[25:38]Pare rău să vă spun dacă cumva vă imaginați asta și spuneți să vezi ce program fain e la mine în biserică. Nu vă puteți ancora credința într un program de biserică. nici măcar într o predică, nici măcar într o cântare sau nici în faptele bune. Toate acestea trec, toate se pierd în uitare. Cel mai înalt adevăr în care îți poți ancora credința este învierea. Este Hristosul

[26:04]care este învierea și viața. Este Hristosul cel viu în vecii vecilor. El a înviat și noi vom învia. Plăcerea supremă nu vine din ceea ce încântă ochiul, urechea sau mintea, ci din ceea ce Dumnezeu face în folosul nostru. Dacă vrei să trăiești veșnic cu Dumnezeu, trebuie obligatoriu să treci prin înviere. Obligatoriu, atât învierea din păcat, cât și a doua înviere. Dacă vrei să trăiești cu Dumnezeu veșnic, dacă vrei ca faptele tale bune să fie răsplătite, trebuie să treci prin înviere. Dacă vrei să ajungi în rai cu Dumnezeu la pomul vieții, trebuie să treci prin înviere. Cu alte cuvinte, tot ceea ce crezi acum trebuie validat de înviere sau trebuie validat prin înviere. O credință nevalidată de înviere este o credință falsă. De aceea sunt creștin, pentru că învierea îmi validează credința.

[27:15]Mi am pus nădejdea în Dumnezeu, nu doar pentru lucrurile din lumea asta, că aș fi cel mai nenorocit, ci mi am pus nădejdea în Dumnezeu pentru viața veșnică pe care mi o dă prin fiul său, Domnul Iisus Hristos. Dar viața aceasta veșnică o primesc doar prin înviere, în încheiere. Nu știu de ce dumneavoastră vă numiți creștini și după Evanghelie.

[27:46]Nu știu. Poate unii sunteți creștini din tradiție. Tata a fost creștin. Moșul a fost creștin. Așa cum mi a spus mie cineva ai grijă că nu ți dai seama cu cine vorbești. Sunt creștin după Evanghelie la a șaptea generație. Uau! uimitor. Zice, în mod natural sunt creștini, că și tata și bunicul și străbunicul și străbunicul și străbunicul îi cunoșteau uimitor. Suntem la a șaptea generație de creștini după Evanghelie. Mai întâi au fost pe undeva prin Germania și apoi au ajuns pe aici. Bun. Eu nu știu de ce dumneavoastră vă numiți creștini, da? Poate din tradiție, poate din instinct, poate din alte motive, dar vreau să vă spun ceva important. Creștinismul nu este validat de forme sau tradiții, ci de Hristos și de înviere.

[28:38]Da, ar trebui să ți ancorezi cu ați ar trebui să ți ancorezi toată convingerea în Hristos, în înviere și să ți modelez credința în el. Da, pe el. De fapt, ar trebui să crezi cu adevărat în el, pentru că în clipa în care crezi în Hristos, credința ta e validată de înviere, pentru că El a înviat și este viu în vecii vecilor. Așadar, frații mei și surorile mele, închei spunând acest gând: Fie ca Domnul să ne ajute ca ceea ce trăim și numim creștinism,

[29:18]da, să fie o viață autentică, ancorată în Hristosul cel viu în vecii vecilor, doar în acela care s a declarat pe sine ca fiind Învierea și viața. Numele lui să fie slăvit și binecuvântat în vecii vecilor.