Victoria de ieri nu garantează biruința de mâine (Ștefan Ciopașiu)

[0:11]Mă bucur că frații, fără să mai facem anunț și surorile au venit din prima așa în primele rânduri. Domnul să vă binecuvânteze. E mai bine și mai frumos când suntem mai aproape și în felul acesta ne puteți și vedea și auzi mai bine. Cântarea aceasta spunea atât de frumos: Voi vedea fața ți duioasă, împăratul meu ceresc. Ce promisiune deosebită avem în cuvântul lui Dumnezeu că într o zi îl vom vedea. Și cântarea spunea: „Azi te văd doar prin credință, dar așa cum ne spune cartea Evrei, în ziua aceea când îl vom vedea,

[1:03]nu vom mai avea nevoie de credință pentru că îl vom vedea și cum ne spune și apostolul Ioan că în ziua aceea vom fi ca el pentru că l vom vedea așa cum este. Ce zi glorioasă va fi. Ne gândim totuși la niște oameni care au avut ocazia să fie cu Domnul Iisus Hristos și au putut să i vadă fața pământească. Ce har au avut oamenii aceștia. Gândiți vă că Domnul Iisus Hristos era Mesia așteptat de mii de ani

[1:37]și fiecare generație a așteptat și a crezut că l va întâlni pe Mesia. N a fost nicio generație de evrei care să nu fi crezut că în vremea lor va veni Mesia. Toți îl așteptau să vină. Și ce trist că atunci când a venit, ne spune evanghelistul Vechiului Testament, Isaia, profetul Isaia ne spune că atunci când a venit ei nu l au cunoscut.

[2:07]A venit la ai săi și ai săi nu l au primit, ne spune tot apostolul Ioan. Cât de trist este până și ucenicii au mers cu Domnul Iisus Hristos cale de 3 ani și jumătate și n au înțeles mare lucru. N au înțeles mare lucru și câte și câte șanse au primit din partea Domnului Iisus Hristos, cât de multe le a destăinuit și le a explicat. Și cu toate acestea ei erau greoi la minte și nu înțelegeau mai nimic. Ne aducem aminte că în clipele finale toți l au părăsit pe Domnul Iisus Hristos. Toți după trei ani și jumătate petrecuți lângă cel mai mare

[2:58]dascăl care a fost vreodată pe pământul acesta, după trei ani și jumătate în care ai stat la picioarele fiului lui Dumnezeu, în care ai văzut minuni nemaiuzinte și nemaiîntâlnite, știind că ești știind că este fiul lui Dumnezeu, Petru face această mărturisire. au văzut mărturia demonilor care spuneau: „Tu ești fiul lui Dumnezeu". Și cu toate acestea, în ultimele clipe a Domnului Iisus Hristos, ale Domnului Iisus, toți l au părăsit și ne aducem aminte că în fața marilor preoți Domnul Iisus Hristos a stat de unul singur. Aș vrea să privim împreună la un episod din Scriptură. ăă în care Domnul Iisus Hristos continuă cu aceeași dragoste ca un părinte care și educă copiii, ca un dascăl care își învață elevii.

[4:00]Vreau să ne uităm la Domnul Iisus Hristos, care cu multă dragoste și îngăduință îi învață pe ucenicii săi. Și aș vrea să ne uităm la episodul din Evanghelia după Luca de la capitolul 9, așa cum am văzut și în prezentarea acestei seri ă anunțul de prezentare. Haideți să deschidem la Evanghelia după Luca capitolul 9 și voi citi de la versetul 10 până la versetul 17.

[4:36]Apostolii când s au întors au istorisit lui Iisus tot ce făcuseră. El i a luat cu sine și s a dus la o parte lângă o cetate numită Betsaida. Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după el. Iisus le a primit bine. Le vorbea despre împărăția lui Dumnezeu și îi vindeca pe toți aceia care aveau trebuință de vindecare.

[5:06]Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei 12 s au apropiat și i au zis:„Dă drumul noroadelor ca să se ducă în sate și cătunele de pe împrejur să găzduiască și să și caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într un loc pustiu." Iisus le a spus:„Dați le voi să mănânce." Dar ei au răspuns: N avem decât cinci pâini și doi pești afară, numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta. Și erau aproape 5000 de bărbați.

[5:46]Iisus a zis ucenicilor săi: Puneți i să șadă jos încete de câte 50. Așa și au făcut. I au pus pe toți să șadă jos. Iisus a luat cele cinci pâini și cei doi pești. A ridicat ochii spre cer și le a binecuvântat. Apoi a apoi le a frânt, le a dat uccenicilor să le împartă norodului. Au mâncat toți și s au săturat și au ridicat 12 coșuri

[6:20]pline cu frimituri rămase. Amin. Capitolul ă 9, mai exact versetul pe care l am citit, versetul 10, ne spune că ucenicii vin la Domnul Iisus Hristos cu entuziasmul unor copii cărora profesorul le a dat un proiect de rezolvat, le a dat o temă, au rezolvat o, au găsit rezultatul corect și vin foarte fericiți la Domnul Iisus Hristos să să i povestească ce li s a întâmplat în călătoria lor. Vedem cum cu câteva versete mai sus la capitolul 9ă, Domnul Iisus Hristos le a dat o provocare ucenicilor săi și anume Domnul Iisus Hristos. Nu știm cum a făcut lucrul acesta, dar spune că le a dat autoritate, le a dat puterea Duhului Sfânt ca ei să meargă în misiune.

[7:30]Deși știm că pogorârea Duhului Sfânt va avea loc mult mai târziu în ziua cinzecimii, în ziua de naștere a bisericii, când toți cei prezenți acolo au fost pătrunși de prezența Duhului Sfânt. Domnul Iisus Hristos într un chip divin, dumnezeiesc, le dă această putere a Duhului Sfânt și cumva înțelegem că le dă această putere temporar pentru această misiune în care ei sunt trimiși. Este o lecție pentru ucenici. Este o lecție a ascultării și ei se duc și reușesc să facă aproape tot ce a făcut Domnul Iisus Hristos în călătorie sale. Spune că au mers, au pus

[8:17]mâna peste cei bolnavi, au scos draci afară din oameni, au vindecat, au făcut minuni extraordinare. Gândiți vă ce au simțit acești oameni simpli, care nu erau oameni de o mare ținută socială. Nu erau oameni foarte educați, nu erau oameni foarte bogați, știau lucruri simple, aveau meserii obișnuite, erau pescari, erau din pătura de jos a societății și oamenii aceștia se asociază cu Domnul Iisus Hristos, la chemarea lui devin ucenicii săi și dintr o dată ei au putere să facă lucruri extraordinare. Cum ar fi ca Domnul Iisus Hristos să ți apară într un vis, într o vedenie să spună: "Mâine sau toată săptămâna aceasta, toată luna martie să știi că ai o putere extraordinară în care poți să scoți demoni? Vei avea niște puteri extraordinare." Și ucenicii vin foarte entuziasmați la Domnul Iisus Hristos și istorisesc tot ceea ce au făcut.

[9:26]Și în altă împrejurare, în altă evanghelie, Domnul, ei vin la ucenicii vin la Domnul Iisus și spun: „Doamne, până și demonii ne sunt supuși." Și ce le spune Domnul Iisus Hristos? Bucurați vă mai degrabă că numele voastre sunt scrise în ceruri, decât că demonii au ieșit afară la porunca voastră. Asta ne duce cu gândul la un alt pasaj, pasajul judecății finale, în care vor veni oameni și vor spune Domnului Iisus Hristos: N am făcut noi lucrări mari în numele tău, n am scos noi demoni, n am făcut vindecări, n am făcut lucruri extraordinare. Și ce le va spune Domnul Iisus Hristos? Depărtați vă de la mine toți cei ce lucrați fără de lege, căci nu vă cunosc.

[10:21]Din această experiență a ucenicilor învățăm că mai important, mai important decât lucrările vizibile, decât semnele vizibile, decât lucrările care au o amploare extraordinară, dar au un efect temporar cum sunt și aceasta lucrarea minunilor. Înțelegem că este mai important să ai o relație cu Domnul Iisus Hristos. E mai important ca Domnul Iisus Hristos să te cunoască. E mai important ca tu să l cunoști pe el în mod personal decât să ai puterea să faci tămăduiri și minuni. Aceasta le spune Domnul Iisus Hristos ucenicilor săi. Domnul Iisus Hristos le a spus ucenicilor ce trebuie să facă. i a trimis pe teren să dea o probă practică. Le a dat, așa cum am spus, puterea Duhului Sfânt și i trimite să vestească

[11:26]Evanghelia și le oferă, am putea spune, acest instructaj al ucenicului. Le spune: „Nu luați cu nimic la voi. Nu luați două haine, nu vă luați merinde, nu vă luați două perechi de încălțăminte. Nu vă luați bani cu voi. Plecați așa cum sunteți, doar cu hainele de pe voi, cu toiagul și poate cu partenerul vostru și mergeți în lucrarea aceasta.

[11:56]De ce face Dumnezeu lucrul acesta? pentru că vrea să le arate că lucrarea lui Dumnezeu se face în condițiile și în termenii lui Dumnezeu. Când pleci la drum să faci lucrarea lui Dumnezeu, nu pleci cu planul B în desagă, cu planul de rezervă. Dacă cumva mi s a rupt încălțămintea și n am ce, voi avea încă o pereche la mine. Dacă mi s a rupt haina, voi avea una de schimb. Dacă am o problemă, voi avea bani la mine. Dacă nu voi avea unde să dorm și ce să mănânc, banii mă vor ajuta să rezolv o problemă. Cât de important este acest principiu pe care ucenicii îl vor înțelege mult mai târziu când vor fi trimiși de Domnul Iisus Hristos până la marginile pământului? Domnul Iisus Hristos le spune și îi învață încă un lucru important în călătoria și în lucrarea lui Dumnezeu plece într o călătorie. a credinței, în

[13:00]care scopul este vestirea împărăției lui Dumnezeu, iar baza ta este puterea lui Dumnezeu care te va proteja, care va avea grijă să nu mori de foame, care te va ocroti pe drum, care te va face ca sandalele tale să nu se rupă. Sau poate dacă se vor rupe, el se va se va îngriji ca tu să ai cu ce să mergi. Ce ne spune Domnul Iisus Hristos în predica de pe munte celor ce îl ascultau. Puțin credincioșilor, puțini credincioșilor, nu sunteți voi mai importanți decât păsările cerului, decât florile de pe câmp. Și cu toate acestea, păsările nu au hambare, iar crinii de pe câmp, nici măcar Solomon nu s a îmbrăcat în toată slava lui ca unul dintre ei. Toate aceste lucruri spune Domnul Iisus Hristos, cine le caută? Neamurile le caută. Voi să nu fiți așa. Voi să arătați că sunteți însufleți de un alt duh. Voi să slujiți altei împărății. De aceea plecați în această călătorie a credinței,

[14:12]crezând din toată inima voastră că Dumnezeu vă va purta de grijă. Și Dumnezeu a fost credincios. Ei s au întors în siguranță. Niciunul dintre ei n a fost schilodit de vreun duh rău. Nu s au întors cu hainele rupte. sau fără să aibă posibilitatea să se hrănească. Vedem apoi că ne spune în versetul 10 că după ce ei se întorc la Domnul Iisus Hristos și povestesc, istorisesc tot ce au făcut în lucrarea lor, Domnul Iisus Hristos le dă încă o lecție. Când Dumnezeu te a folosit într o lucrare, învață să te întorci și să i mulțumești lui Dumnezeu. Stai deoparte cu Dumnezeu. Și spune aice că El i a luat cu sine și s a dus la o parte. Expresia aceasta este folosită de mai multe ori în Scriptură în momentele care Domnul Iisus Hristos spune că s a dus la o parte și s a rugat. s a dus la o parte și a

[15:19]petrecut toată noaptea în rugăciune. Domnul Iisus Hristos a vrut să i învețe pe ucenici că nu este atât de important rezultatul vizibil. Aceea oricum este lucrarea pe care nu ai făcut o tu. Dumnezeu ți a dat puterea și El a fost puterea prin care cuvintele tale au rostit și lucrurile s au dus la îndeplinire. Acolo a fost mâna lui Dumnezeu. Nu ai fost tu. De aceea încarcă ți din nou bateriile spirituale și stai aproape de Domnul.

[15:53]Vino la o parte și Domnul Iisus Hristos vrea să i învețe pe ucenicii săi și lucrul acesta să vină la o parte împreună cu el într un loc retras. Am putea să ne întrebăm de ce mergea Domnul Iisus Hristos atât de des roage? De ce Domnul Iisus Hristos mergea atât de des într un loc retras? Dacă el era fiul lui Dumnezeu și ne spune cuvântul lui Dumnezeu că era una cu Tatăl, dacă el făcea doar ce l vedea pe tatăl său făcând, de ce trebuia să stea atât de multe nopți în rugăciune? De ce De ce trebuia să se ducă să se retragă atât de des? Domnul Iisus Hristos, prin tot ceea ce a făcut, a vrut să lase un exemplu de urmat ucenicilor săi și nouă astăzi care este sursa și secretul puterii într o viață de biruință. Nu poți să ai o viață de biruință pentru că Dumnezeu odată cândva ți a dat puterea să faci o lucrare extraordinară. Nu poți să trăiești într o viață de biruință pentru că cândva Dumnezeu te a

[16:56]ajutat și te a izbăvit. Nu poți să trăiești o viață de biruință decât dacă ești conectat în permanență cu Domnul. Și asta vrea Domnul Iisus Hristos să i învețe și pe ucenicii săi. Domnul Iisus ca domn și învățător le arăta care este secretul puterii sale. Aceasta era într o viață ascunsă de rugăciune și de părtășie. constantă cu Tatăl. Și de aici putem să punem din nou o nouă întrebare. Cât de mult stăm în prezența lui Dumnezeu? Cât de mulți stăm în prezența lui Dumnezeu? spune cuvântul lui Dumnezeu prin gura apostolilor spune ca să nu mai fiți copii plutind încoace și încolo. Vedeți, există o stare a imaturității spirituale, o stare de copil, o stare de începător atunci când trăim lângă Domnul

[18:07]doar bazându ne pe bazele elementare ale credinței creștine. Da, am fost mântuit. Da, Domnul Iisus e mântuitorul meu. Da, El mă va duce în slavă. Dar dacă nu rămânem conectați cu Domnul Iisus Hristos, dacă n avem timpul de rugăciune și părtășie cu El în cuvânt, dacă nu stăm aproape de Domnul, nu putem să creștem din punct de vedere spiritual. Domnul Iisus Hristos a vrut să i învețe și pe ucenicii săi lucrul acesta. Și ne aducem aminte când atunci când Domnul Iisus Hristos a avut cea mai mare nevoie de ucenicii săi și i a rugat, i a luat în mod intenționat pe trei dintre ei împreună

[18:54]cu el în momentul în care era cel mai greu și i a spus: "Rugați vă împreună cu mine". Și ce au făcut ucenicii? de trei ori s a întors și de trei ori i a găsit dormind și de multe ori aceștia suntem și noi. Poate Domnul vrea să ne vorbească și noi vrem să mai dormim. Poate Domnul vrea să ni se descopere, să ne dea un înțeles mai adânc al Scripturii și noi suntem obosiți și n avem timp.

[19:29]Vorbeam cu un frate care îmi spunea:„Fate, nu prea găsesc momentul în care să mă rog, pentru că dimineața plec repede la muncă, seara mă întorc obosit. Când să când să mă rog, când studiez? Și de multe ori asta este întrebarea noastră a tuturor. Suntem coplășiți de iureșul vieții, de obligațiile pe care le avem și spunem„Nu avem timp. Dar așa cum spunea altă soră, pentru lucrurile care ne plac ne facem mereu timp. Și de multe ori ne întrebăm de ce suntem atât de săraci din punct de vedere spiritual. De ce nu creștem în cunoașterea lui Dumnezeu, în maturitatea creștină? De ce nu creștem în roadele Duhului Sfânt? De ce nu creștem în răbdare, în bucurie, în pace? De ce cădem mereu la aceeași ispite și teste de 20, de 30 de ani pe calea Domnului și cădem la aceleași ispite,

[20:28]la aceleași teste la care am căzut și acum 20 de ani și lucrul acesta nu este în regulă. Înseamnă că nu am crescut deloc din punct de vedere spiritual. Oh, m a ispitit din nou Satana. Bun, dar Satana a mai ispitit cu asta și acum 20 de ani, 30 de ani, de ce încă sunt tot acolo? Și asta ar trebui să fie un mare semn de întrebare pentru fiecare dintre noi. Dacă încă cădem și starea noastră spirituală, cum ne putem evalua din punct de vedere spiritual starea la care suntem acum? este care este biruința noastră împotriva ispitei. Suntem biruiți de aceleași ispite la care cădeam și pierdeam testul acum

[21:15]30 de ani, acum 20 de ani, acum 10 ani sau am crescut în cunoașterea Domnului, în răbdare, în putere, în discernământ duhovnicesc. Domnul să ne cerceteze pe fiecare dintre noi și să înțelegem că cheia puterii este o viață ascunsă de rugăciune cu Domnul Iisus Hristos, o părtășie. și ascultând ascultam de curând pe un frate pastor care a făcut o afirmație

[21:48]destul de intrigant, am putea spune. El a spus: „Dacă ești copilul Domnului și nu petreci cel puțin două ore pe zi, așa a spus el, să crești în cunoașterea lui Dumnezeu, în rugăciune, în meditație, în citirea cuvântului, ești încă începător în credință." Aceasta a fost afirmația acestui frate. Versetul 3 ne spune versetul 11 îmi cer scuze, spune că ăă istovit după o noapte de rugăciune Domnul Iisus nu caută odigna și ne uităm care este atitudinea Domnului Iisus față de cei în nevoie. Domnul Iisus Hristos de multe ori ne spune cuvântul că s a uitat la norod și a văzut ca pe o ceată ca pe niște oi fără păstor. Le a i a văzut ca pe niște oameni fără sens și i spune cuvântul că i s a făcut milă de norod.

[23:02]Stăteam și mă gândeam că trecem în fiecare zi pe lângă zeci de oameni în drumurile noastre, în tramvai, în metrou, în societate, vecinii pe care i avem și de foarte multe ori nu ne este milă de de ei. Poate nu ne doare sufletul că toți oamenii aceia poate vor pleca din lumea aceasta nemântuiți, că au foarte multe nevoi și au nevoie de Domnul Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor. Și de multe ori nu regăsim în inima noastră această milă de oameni, această durere că oamenii vor pleca nemântuiți, poate chiar și din familie. Domnul Iisus Hristos este un exemplu și

[23:50]în sensul acesta. Domnul Iisus Hristos se uită la o ceată de oameni care practic îl urmăreau, îl agasau. Am putea spune în termenii de astăzi că îl hărțuiau. Cineva dacă era mai sensibil ar fi putut să spună: „Bă, dar ce vreți de la mine? Dar v am dat să mâncați, v am învățat. Lăsați mă și pe mine. Nu vedeți că m am am trecut și eu pe partea asta lângă Betid? Dar vreau și eu o puțină liniște. Respectați mi și mie spațiul privat. Respectați mi puțin momentul meu de liniște. Vreau să mi încarc bateriile.

[24:32]Și nu găsim niciodată niciodată la Domnul Iisus Hristos. Nu găsim pe Domnul Iisus Hristos ca pus înaintea lucrării persoana lui și odihna lui. Se spune că Domnul Iisus Hristos era istovit de călătorie și era însetat acolo la porțile Samariei și deși era istovit de călătorie și am putea spune în termenii românești era rupt de sete și de oboseală.

[25:05]Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu acea femeie și în momentul în care ucenicii vin și i spun: „Gata, Doamne, li s a părut ciudat că vorbește și cu o femeie, că nu oprește conversația și nu vine să stea cu ei la o parte să mănânce. Ce le spune Domnul Iisus Hristos?" Voi nu pricepeți, eu am de mâncat o altă mâncare. Vedeți, Domnul Iisus Hristos avea un alt tipar de gândire. Și vedeți, tiparul acesta de gândire al nostru este total diferit. Venim, slujim Domnului, stăm până duminică, până la ora 12:00 și după aia zicem: "Hai să ne grăbim repede acasă, să mergem să mâncăm, să ne odihnim și dacă nu suntem prea obosiți, venim înapoi și duminică seara. La Domnul Iisus Hristos era invers. El se gândea întâi la cei ce mor nemântuiți, la cei ce pier și privea ca pe niște oi fără păstor.

[26:10]Domnul Iisus Hristos spune că a primit pe oamenii aceștia cu bunăvoință și le a vestit Evanghelia, le a adus mângâiere, le a adus tămăduire și s a ocupat mai mult de nevoia lor decât de nevoia lui de odihnă. În versetul 12 vedem punctul de maximă intensitate al acestui pasaj. Și în acest punct vom vedea cât de diferită era gândirea umană față de gândirea lui Dumnezeu. Ce contrast imens. Și vom vedea în punctul acesta că ucenicii nu înțelesă nimic din tot ceea ce a vrut Domnul Iisus Hristos să facă. Domnul Iisus Hristos le a dat o lecție, i a trimis să facă lucrare, dar ceea ce făcea acum era în continuare predarea lecției. Și ei credeau că dacă au scos demoni și au plecat în călătorie și au vestit Evanghelia și au primit putere de la Dumnezeu, gata, acum au învățat o lecție, sunt la alt nivel și Domnul Iisus Hristos îi va le va arăta cu dragoste și blândețe că sunt

[27:24]falimentari. apare o problemă. spune textul că era pe serate. Oamenii ascultaseră de multe ore mesajul Domnului Iisus Hristos și aice vedem ucenicul activist gata să pună mâna și să ia o decizie, să ia o hotărâre și să rezolve această problemă care a apărut. Oamenii stăteau de mult timp, erau înfometați, nu aveau mâncare la ei și

[28:06]în mintea lor ucenicii zic: Măi, dacă nu luăm noi inițiativă, s ar putea să se întâmple vreo nenorocire. Poate leșină careva pe aici, poate ăă apare o răzmeriță că oamenii nu au ce să mănânce. Poate cel care avea o mâncare acolo, câțiva doi peștișori și cinci pâini, vă dați seama, nu putea să se ducă să mănânce undeva pe furiș. Mă gândesc câtă generozitate din partea acelei persoane. Ni se spune în altă evanghelie că era un copil. Da. Care vine și pune aceste lucruri la dispoziția Domnului Iisus Hristos.

[28:50]Ucenicii iau ei inițiativă și crezând că fac o observație pertinentă, îi spun Domnului Iisus Hristos: Doamne, se întunecă. Doamne, tu într adevăr ai niște cuvinte pe care oamenii aceștia nu le au mai auzit. Tu vorbești despre o altă lume, vorbești atât de profund despre Dumnezeu, dar oamenii aceștia au nevoie de mâncare. Oamenii aceștia vor leșina dacă nu le dai drumul să meargă să și caute de mâncare. Gândiți vă, oamenii aceștia tocmai se întorseseră dintr o experiență personală cu Dumnezeu, dintr o călătorie a credinței. Oamenii aceștia dăduseră un test pe care au crezut că l au luat, acel al credinței, scoseseră demon în numele Domnului Iisus Hristos, plecaseră într o călătorie fără mâncare la ei și fără bani și fără a doua haină și a doua pereche de încălțăminte. Și Dumnezeu le purtase de grijă și s au întors bine și tefer. Și ei acuma îi spun Domnului Iisus:

[29:56]„Doamne, tu nu realizezi. Pe tine te a luat valul. Tu nu realizezi ceea ce faci. Oprește te din predică și lasă i pe oamenii aceștia să meargă să mănânce. Și ce spune Domnul Iisus Hristos? Este atât de frumoasă reacția Domnului Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos întoarce întrebarea lor, întoarce spre atitudinile lor și spune: „Dați le voi să mănânce." Citind textul la prima vedere, pare că Domnul Iisus Hristos î ia puțin peste picior. Adică, cu alte cuvinte, Doamne, tu nu ți ai dat seama că oamenii ăștia mai au puțin și leșină aici de foame. Este întuneric și dacă le ai dat drumul, n au de unde să și cumpere mâncare și tu acuma ne spui nouă să le dăm să mănânce. De unde, Doamne, să le dăm noi să mănânce? Dar Domnul Iisus Hristos continua

[31:00]același test pe care și aceeași lecție pe care voia să i învețe. La fel cum îi trimisese în călătoria misionară să scoată demoni și să vestească împărăția lui Dumnezeu, la fel Domnul Iisus Hristos acest pasaj și această întâmplare făcea parte din lecția învățătorului ceresc. Domnul Iisus Hristos dați le voi să mănânce. Păi, n ați venit voi la mine să mi povestiți ce lucrări deosebite a făcut Dumnezeu prin voi? N ați venit să mi povestiți că demonii vă sunt supuși? N ați venit să mi povestiți că încălțările v au fost suficiente și Domnul v a purtat de grijă și nu v au trebuit două perechi de haine și două perechi de încălțăminte? Dați le voi să mănânce, că acuma aveți o experiență cu Dumnezeu. Spuneți că ați trecut la un alt nivel. Acuma voi aveți putere din partea lui Dumnezeu și dacă continuați călătoria credinței în care ați plecat, puteți să i hrăniți. Dați le voi să mănânce.

[32:03]Dar vedem că nu este atât de ușor cu gândirea omului. Chiar dacă Dumnezeu a făcut o lucrare extraordinară în viața ta la un moment dat sau în viața cuiva și a făcut o minune extraordinară, când vine o nouă încercare, uităm și zicem: „Aoleu, Doamne, ce mă fac acum?" Dar uiți că Dumnezeu ți a dat să mănânci, că Dumnezeu a făcut lucrări mari pentru tine. Spune cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament că dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta de vei trece prin mări și prin ape nu te vor atinge.

[32:41]Și uităm toate acele promisiuni într un într o nouă încercare, într un nou test. Spune: Aoleu, ce mă fac că nu mai am bani? Aoleu, ce mă fac că a venit o nenorocire de boală peste mine. Aoleu, ce mă fac și uităm ce Dumnezeu mare avem. La fel au făcut și ucenicii. Doamne, păi de unde să le dăm noi să mănânce din nou aceeași gândire omenească în contrast cu gândirea lui Dumnezeu. Dumnezeu le spune: „Dați le voi să mănânce pentru că acuma vezi dintr o călătorie a credinței." Și ce spun ei? Păi, Doamne,

[33:17]dar n avem decât n avem decât. Deci ei nu spun Doamne, da, într adevăr știm că dacă am ne am fi rugat mai mult sau dacă ne am pune toți acuma să ne rugăm, poate Dumnezeu ne ar asculta și ar face o minune. Nu. Ce fac ei? Doamne, n avem decât doi pești și cinci pâini. Dar ce sunt acești doi pești și cinci pâini la 5000 de oameni, Doamne? Doamne, n avem cum. E imposibil. Această ecuație nu dă bine. Nu avem cum să rezolvăm această ecuație. Cum să hrănești 5000 de oameni cu doi pâini, cu doi pești și cinci pâini? Și Domnul Iisus Hristos parcă le spune din nou puțini credincioșilor. La fel cum i a spus și lui Petru. Când Petru l a văzut pe Domnul Iisus Hristos că merge pe ape, i a spus: „Doamne, dacă ești tu, poruncește mi să vin la tine." Și Domnul Iisus Hristos îi dă voie să vină la el.

[34:19]Petru se dă jos și face și el același lucru prin credință în Domnul Iisus Hristos începe să meargă pe ape. Dar pentru că valurile se întețeau, Petru începe să se afunde și ce scrie: Doamne, scapă mă că pierd. Și Domnul Iisus Hristos ce i spune? Puțin credinciosul. Totul este legat de credință, nu de numărul de persoane, de 5000 de oameni, de 100000 de soldați care poate împresurau cetatea, de numărul mare de dușmani care

[34:57]ar fi vrut să omoare de a lungul istoriei poporul evreu. Totul era legat de credință și ucenicii uitaseră atât de repede lucrul acesta. Vedem că afirmația Domnului Iisus Hristos, dați le voi să mănânce, n a fost nicidecum o încercare de a le întoarce o replică acidă. Nu a fost ca și cum Domnul Iisus Hristos i ar i a luat peste picior, ci Domnul Iisus Hristos i a provocat pe ucenici. Tocmai v ați întors dintr o călătorie a credinței în care ați făcut minuni extraordinare. Continuați și

[35:38]dați le acestor oameni să mănânce pentru că Dumnezeu are putere. Același Dumnezeu care a scos dracii la cuvântul vostru atunci când v am trimis în misiune. Același Dumnezeu care v a protejat în călătorie, care a fost cu voi când ați vestit împărăția, același Dumnezeu vă va da izbând în această provocare. Chiar dacă sunt 5000 de oameni și ucenicii sunt falimentari, ei erau cramponați în numere, în doi pești, cinci pâini și 5000 de oameni. o ecuație care pentru ei era imposibil de rezolvat. Ei gândeau tot omenește și nu vedeau nicio nicio soluție. Și vedem că ucenicii pică acest test al credinței pe care Domnul Iisus Hristos vreia să l facă în continuare cu ei.

[36:32]Ei pică acest test al credinței. Vedeți, nu contează cât de multe biruințe am avut în trecut cu Domnul. Dacă nu rămânem aproape de El la următoarea încercare, la următoarea provocare, vom intra în panică. și vom spune: „Doamne, dar cum să rezolvăm problema aceasta? Cum să trecem peste obstacolul acesta? Domnul Iisus Hristos vrea să i învețe pe ucenici că totul are legătură cu credința. Domnul Iisus Hristos ne spune textul aice. Haideți să mai vedem o dată versetul.

[37:27]Versetul 13. Ei spun, Domnul Iisus le spune: „Dați le voi să mănânce ei din nou. se referă doar la numărul acela mic de produse alimentare pe care aveau și numărul mare de oameni. Și versetul 14 ne spune că erau aproape 5000 de bărbați. Iisus a zis ucenicilor săi în momentul

[37:54]acesta când vede că Domnul Iisus Hristos, Domnul Iisus vede că nu are cu cine să vorbească. Ei tot omenește gândeau problema aceasta. Ei nu înțeleseră nimic din călătoria misionară din care se întorseseră și ei tot omenește gândeau. Câteva versete în urmă citim că ucenicii se certaseră pe drum care să stea la dreapta și la stânga lui Dumnezeu în mărire. Deja ei se gândeau că dacă Dumnezeu i a folosit să scoată demoni și să facă minuni extraordinare, ei deja își disputau locul la dreapta și la stânga lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu. Și Domnul Iisus Hristos le spune: „N ați înțeles nimic. N ați înțeles nimic. Voi tot lumești sunteți, tot cu o gândire omenească. Și Domnul Iisus Hristos vede că nu are și le spune ucenicilor săi cu alte cuvinte, bine, lăsați mă pe mine să rezolv problema. Așezați i pe oameni încete de câte 50.

[38:59]Și ceea ce face Domnul Iisus Hristos ar fi putut face și ucenicii, pentru că Domnul Iisus Hristos nu face ceva extraordinar, ci pur și simplu ia cel puțin pe care cineva îl pune la dispoziția lui Dumnezeu și cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce a făcut Petru tot în fața unei adunări de 5000 de oameni după pogorârea Duhului Sfânt? Petru, un om simplu, un om, un pescar care altădată s a lepădat de Domnul Iisus Hristos, dar plin de puterea lui Dumnezeu, el reușește să pescuiască 5000 de suflete într o zi printr o cuvântare plină de puterea Duhului Sfânt. Ce lucrare extraordinară a putut să facă Petru în momentul în care viața lui a fost consacrată și pusă la dispoziția lui Dumnezeu. Dar aice toți falimentează și Domnul Iisus Hristos îi pune să i așeze pe oameni

[40:02]pe iarbă și ia pâinile și spune în în versetul următor, versetul 15, așa au făcut. I au pus să șadă pe jos. Iisus a luat cele cinci pân și cei doi pești și a ridicat ochii spre cer, le a binecuvântat, le a frânt și le a dat ucenicilor să împartă norodul. Au mâncat toți și s au săturat și au ridicat 12 coșuri pline cu friminturile rămase. Ce lecție

[40:41]usturătoare le a dat Domnul Iisus Hristos ucenicilor săi? Același Dumnezeu care făcuse minuni extraordinare prin slujba lor, nu cu multe versete mai sus, ar fi putut să răspundă rugăciunii credinței lor și să hrănească această mulțime de oameni. Dar ei nu învățaseră. Ei nu învățaseră că trebuie să rămână aproape de Domnul. Și Domnul Iisus Hristos le arată că el nu este luat prin surprindere, că el nu l luase, nu și pierduse noțiunea timpului și Tod predica fără niciun sens, fără să se gândească la amărâții care l ascultau și că oamenii aceia aveau nevoie de o bucată de pâine sau ceva de mâncare ca să și astâmpere foamea. Nimic din toate lucrurile acestea nu i scăpase Domnului Iisus Hristos. El nu avusese nevoie de

[41:43]pragmatismul lor acela care a intervenit și a spus: „Doamne, oprește te. Oamenii aceștia mor de foame." Domnul Iisus Hristos n avea nimic, n avea nevoie de nimic din ceea ce au adus ei ca aport în această întâmplare. Ei ar fi avut nevoie ca ei să rămână conectați la Dumnezeu și să înțeleagă că lucrarea lui Dumnezeu se face doar printr o relație strânsă cu Dumnezeu și prin credință. Vedem că prima lecție care am învățat o în seara aceasta este că o victorie spirituală trecută nu este neapărat cheia succesului în prezent. Degeaba am avut o victorie acum nu știu cât de mulți ani în urmă și ne tot amintim de ea și o tot pomenim, dar astăzi trăim din înfrângere în înfrângere. Domnul vrea ca noi să rămânem aproape de El. Pentru că doar o viață aproape de Domnul este garanția succesului și unei vieți de biruință. Apoi vedem că Domnul Iisus Hristos îi învață

[42:51]pe rugăciun pe ucenici lecția rugăciunii. Atunci când te ai întorsi dintr o lucrare, vino și stai în fața Domnului. Cere ca El să îți binecuvânteze viața și el să te să ți umple rezervorul vieții tale spirituale de putere. Dacă credem așa cum a crezut Samson, ne aducem aminte de Samson. care a primit ungerea și puterea Duhului Sfânt în multe situații și într o zi plin de mândrie și încrezător s a ridicat și a zis: „Voi face filistenilor la fel ca altădată când i am rupt, i am căsăpit cu o falcă de măgar am omorât 1000 dintre ei și au făcut cântece despre victoriile răsunătoare ale lui Samson și spune cuvântul atât de trist, dar nu știa că Domnul îl părăsise. Și Samson a căzut pradă dușmanilor săi și a avut o înfrângere răsunătoare și în acea întâmplare și a pierdut și ochii.

[43:56]Apoi, în al treilea lucru vedem că Dumnezeu nu este luat prin surprindere în nicio situație, nu este nicio provocare din viața noastră. Pelea de ordin material, financiar, din punct de vedere al sănătății, relațional. Nu există nicio provocare în care să i spunem: „Doamne, dar tu nu vezi?" Ne aducem aminte de o altă împrejurare în care ucenicii credeau că Domnul Iisus Hristos acum doarme și visează frumos. Nu ți pasă că pierim? Noi pierim, tu dormi și pe noi ne omoară valurile. Și ce le spune Domnul Iisus Hristos? De ce vă este frică puțin credincioșilor? Se ridică și cu ce autoritate spune mării: Taci fără gură!

[44:47]Și în momentul acela frica lor de moarte s a transformat într o frică și mai mare față de persoana Domnului Iisus Hristos, pentru că nu știau cu cine au de a face. Cine este acesta de l ascultă până și vânturile și marea. Dumnezeu nu este luat de prin surprindere de nicio situație. Apoi, a patra lecție este că Dumnezeu binecuvântează puținul, puținul acela pe care î aduci cu credință, puținul acela pe care î pui la dispoziția lui Dumnezeu. Ne spune Domnul Iisus Hristos. uitându se la cei care dădeau și aduceau bani la visteria templului, crezând că aduc mult, că l impresionează pe Dumnezeu, că și cumpără bunăvoința lui Dumnezeu prin mulțimea darurilor pe care le puneau la visteria templului. Și vine și o bătrânică și pune și ea spune acolo doi bănuți. Și Domnul Iisus Hristos spune: „Uitați o

[45:49]vedeți? A dat mai mult decât toți. Și ucenicii sunt contrariați. Doamne, cum să dea mai puțin? Că am văzut și noi că a pus doi bani. N ai văzut cât a pus fariseul dinainte sau fariseii dinainte? Și ce spune Domnul Iisus? A pus cel mai mult pentru că ea a pus tot ce avea ca să mai trăiască. Să i dai lui Dumnezeu ce mai aveai tu ca să trăiești. să pui la visie, să pui la picioarele lui Dumnezeu, să pui în lucrarea lui. Și Dumnezeu vede lucrul acesta și a răsplătit o și a onorat o pe femeia aceea. A rămas scris în Scriptură. Ea a făcut în ascuns și părea puțin ce a adus ea acei doi bănuți. Dar ochii lui Dumnezeu nu pot fi înșelați și ei nu trec cu vederea nicio

[46:43]jertfă pe care o aducem cu credință înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu binecuvântează puținul cât de mic atunci când îl aducem la dispoziția lui. Și ultima lecție este aceea: Binecuvântarea lui Dumnezeu este îndestulătoare. Și cum spune versetul acela frumos din Proverbe, că binecuvântarea lui Dumnezeu este, cum spune sora lui, binecuvântarea este

[47:23]îmbogățește și nu lasă să fie urmată de nicio de nicio lipsă sau de nicio nenorocire. Acesta este Dumnezeu. Când am pus ce am avut la dispoziția lui Dumnezeu, când am făcut o cu credință, când rămânem aproape de Dumnezeu, este cel mai singur sigur loc în care ne putem afla. Și nu ar trebui să vedeți, adesea ne uităm la știri și zicem: „Aoleu, au crescut prețurile la motorină, a bombardat Iranul, s a închis strâmtoarea Hurmuzi. Cu ce o să mai mergem în concediu? O să crească prețurile.

[48:04]Renunțăm la concediu și venim la casa Domnului, la rugăciune. Vedeți, în noi punem tot timpul și spunem: „Doamne, ce o să se întâmple? Uite ce au făcut și sunt amenințări de o parte și de alta. Războiul din Ucraina care nu se oprește și venim să i spunem toate lucrurile acestea lui Dumnezeu în încercarea de a ca și cum i am spune ceva nou. Vă aduceți aminte de o împrejurare în care ucenicii vin să l surprindă pe Domnul Iisus Hristos?

[48:38]Se vin ucenicii la Domnul Iisus și spune: „Doamne, ai auzit de ce a făcut Pilat? Că a luat pe niște galileeni și i a măcelărit în așa fel încât nu se mai știa care i jertfa și care este galileanul și a amestecat sângele lor unul cu altul. Ei credeau că l surprind pe Domnul Iisus Hristos, că nu era la curent cu ultimele știri. Și Domnul Iisus Hristos le spune:„Dar despre cei peste care a căzut turnul Siloamului ați auzit? Nu era niciunul mai bun și nici voi nu sunteți mai buni. Și care i concluzia Domnului Iisus? Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. Deci, cu alte cuvinte, Domnul Iisus Hristos tot timpul a atras atenția: Pune ți viața în rânduială cu Dumnezeu. Rămâi lângă Domnul. Stai într o stare smerită a credinței. Lasă l pe Dumnezeu să lucreze în viața ta. Continuă creșterea spirituală în așa fel încât să avansezi, să nu rămâi la același stadiu de începător,

[49:37]pentru că este cel mai sigur loc în care te poți afla. Am văzut în seara aceasta cum Domnul Iisus Hristos ca marele învățător, ca unicul învățător continuă să învețe lecții deosebite pe ucenicii săi, dar ne învață și pe fiecare dintre noi. Domnul Iisus Hristos să fie slăvit, El să fie binecuvântat și să învățăm să rămânem aproape de Domnul Iisus Hristos pentru că este cel mai sigur loc în care

[50:08]ne putem afla. Amin. Dumnezeu. Și ne vom ruga, frați și surori, cu rugăciuni scurte, aducând înaintea lui Dumnezeu cerile noastre, mulțumirile noastre, dar în același timp și subiectele care se vor afișa în legătură cu frați și surori care trec prin încercare, ca Domnul să i binecuvânteze pe toți. Amin.