Vocea lui Dumnezeu vs. Vocea lumii: Cum deosebești adevărul? (Daniel Bădărău)

[0:00]Aș vrea să vă prezint în seara aceasta o temă actuală, importantă și profundă și anume vocea lumii sau vocea lui Dumnezeu. Cum discernem între cele două? Discernământ în vremuri de mult zgomot. Versetul de la care vreau să plecăm este din Ioan, capitolul 10, versetul 27. Oile mele ascultă glasul meu. Eu le cunosc și ele vin după mine. Dragi frați și surori, aș vrea să vă invit să ne gândim să luăm pentru o clipă aminte la viața pe care o trăim. Este o viață plină de zgomot și nu vorbesc aici doar de zgomotul fizic, vorbesc și despre zgomotul moral, zgomotul spiritual sau zgomotul ideologic. Când spunem zgomot fizic, ne referim la tot ceea ce ne bombardează prin media, prin reclame, prin informații.

[1:05]Spune astăzi fratele Daniel, o statistică foarte îngrijorătoare. Două ore și jumătate, dacă am reținut bine, pe zi, un român o petrece în fața unui ecran în medie, indiferent că vorbim de ecran unui telefon, unei tablete sau unui calculator, ceea ce este foarte îngrijorător. De ce? Pentru că prin aceste mijloace ne vine foarte mult zgomot, foarte multă gălăgie informațională care ne saturează cu detalii, cu lucruri mărunte. Dar zgomotul poate să fie și zgomot moral. Și când zic zgomot moral, aici mă refer în primul rând la alterarea valorilor,

[1:45]la faptul că anumite valori îndoielnice sunt ridicate la rang de etalon de viață, în timp ce cumințenia sufletului este luată în râs. Zgomotul spiritual apare atunci când tot felul de învățături se prezintă ca fiind adevărate și ne ghidează, ne spun cum să ne trăim viața, deși ele nu au nicio ancoră în cuvântul lui Dumnezeu. Zgomotul ideologic se referă la toate curentele pe care le întâlnim. curente care ne vin, să zicem, prin mass media, tot felul de influenceri ce vedem la televizor, uneori chiar din mediul educațional sau din cercul nostru de prieteni, ne spun cum să ne trăim viața, ce este bine, ce este adevăr și avem o mare presiune să mergem în direcția aceea. Aceste voci ne împing să mergem în direcții care de multe ori nu sunt potrivite cu Scriptura, cu cuvântul Domnului. Încearcă să ne spună cum să nă trăim

[2:54]viața, cum să iubim, cum să ne comportăm. Dar în tot acest Vacar, în toată această cacofonie de voci, o singură voce rămâne clară, blândă și fermă în adevăr. Este vocea Domnului. Întrebarea este: O mai auzim? Aș vrea să ne uităm împreună la trei lucruri. Pericolele acestor zgomote din viața noastră, care de multe ori ne împiedică să auzim cuvântul Domnului. Cum discernem între ce vine de la Domnul, care este cuvântul păstorului bun cel bun și ce vine de la lume și ce putem noi face oare ca să ne ferim de aceste pericole? Biblia ne avertizează că trăim într o lume în care mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. Nu toți cei care vorbesc despre Dumnezeu vorbesc de la Dumnezeu. Mulți vorbesc și împing în față agenda lor meschină. Dacă e să ne uităm la exemplul biblic al lui Roboam din cartea

[4:04]Întâi împărați, capitolul 12, când fiul lui Solomon a fost pus în fața întoarcerii triburilor din pribegia Egiptului, s a dus la bătrâni înțelepți să le ceară sfatul și acest au dat un sfat bun, un sfat de unitate, un sfat plăcut Domnului. Dar ce a ales el să facă? Să asculte acel sfat? Nu s a dus și a întrebat tovarășii cu care a crescut, tinerii cu care și a petrecut copilăria. Și ce l au sfătuit aceștia? I au spus, i au gâdilat orgolii, i au spus să fie mai mare și mai tare decât tatăl lui, inclusiv asupra jugului de taxe sau de muncă forțată pe care Solomon o pusese. Și rezultatul a fost un așteptat, a fost un o dezbinare. Națiunea s a rupt și câteva sute de ani mai târziu am văzut cum ne spune cuvântul că au fost și cuceriți și duși în robie acele popoare care s au rupt. Ă nu vocea lumii atunci când este ascultată în locul vocii înțelepciunii divine poate să ducă la haos și la

[5:21]dezbinare. Același pericol îl întâlnesc și oamenii din ziua de astăzi când pleacă urechea mai mult la ce spune lumea, la ce spun ceilalți, fie că se lasă influențați de relații nepotrivite sau cad pradă unor influențe de pe rețelele sociale. Cu toții am auzit tineri care au ajuns chiar să se rănească urmând tot felul de tendințe sau provocări de pe TikTok sau alte rețele sociale. Ăă, dar cuvântul Domnului vine și ne spune într o astfel de situație când suntem asaltați de astfel de presiuni, nu vă înjugați la un juc nepotrivit cu cei necredincioși, căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege cu sau cum poate sta lumina împreună cu întunericul? Și pe noi, creștini care citim și cunoaștem cuvântul Domnului, ne paște pericolul uneori să ca societatea să ne spună ce trebuie să facem și ce este bine, ce este rău. Vedem, de exemplu, în filme sau citim în cărți

[6:30]că răzbunarea este importantă. Sunt filme întregi construite numai în jurul ideii de răzbunare. Suntem învățați să răspundem răului cu răul. Dar cuvântul Domnului ne spune: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine." În viața noastră poate să apară, pot să apară greutăți, pot să apară lucruri care să ne facă să ne simțim apăsați, să

[6:57]lăsăm printr o portiță de slăbiciune ca diavolul să ne strecoare ideea că Dumnezeu ne a părăsit, că nu mai e cu noi, că suntem singuri, dar cuvântul Domnului ne spune: "Nicidecum n am să te las. cu niciun chip nu te voi părăsi. Și în mijlocul acestui zgomot al lumii, cum putem noi, frați și surori, să deosebim care este cuvântul Domnului de cuvântul lumii dacă nu învățăm și nu cunoaștem cuvântul Domnului? Când Satana l a ispitit pe Iisus prima dată în deșert, apoi pe templu și apoi în vârful muntelui, unde i a prezentat lumea, a folosit chiar cuvântul Scripturii, a folosit, a citat dintr un psalm, însă l a scos din context, l a pervertit într un mod subtil, dându i o senzație de adevăr. Ce a răspuns însă Domnul Iisus? de fiecare dată, de trei ori i a spus: "Este scris, asta însemnând că cuvântul Domnului era deja în inima lui Iisus."

[8:06]Și asta trebuie să fie și pentru noi, să cunoaștem bine cuvântul Domnului și să l lăsăm în inima noastră, în sufletul nostru, ca să ne dicteze pașii, să ne dicteze acțiunile de viață. Psalmul 105 ne spune: "Cuvântul tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea." Să lăsăm, așadar, frați și surori, cuvântul Domnului să ne fie o candelă și pe cărarea vieții noastre. Nu putem să recunoaștem vocea Domnului sau să o deosebim de vocea lumii dacă nu învățăm cuvântul. Pentru că numai în cuvântul Domnului găsim înțelepciunea pentru provocările vieții, pentru ceea ce ni se poate întâmpla. Putem să găsim

[8:52]modalități de a face lucrurile bine în adevăr sau de a lua decizii grele pentru viață. Deci ce este, care este cheia pentru a asculta, a deosebi și a asculta cuvântul Domnului? Cheia este discernământul. Discernământul între adevăr și ceea ce pare a fi adevăr. În Epistola întâi către Tesaloniceni i se spune: "Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun." Frați și surori, cred că una dintre cele mai mari lupte din ziua de astăzi pe care noi ca și creștini o dăm nu este aceea între bine și rău. Am reușit totuși având și cuvântul Domnului, am reușit să reușim să identificăm destul de ușor ce este bine și ce este rău și să acționăm în consecință. Însă cred că cea mai grea luptă este să deosebim între ceea ce este adevărat și ceea ce este aproape adevărat. acea minciună

[10:00]încercuită de mult adevăr și specialiștii spuneau la televizor că prin asta unii îi manipulează pe alții. Le spun un adevăr un o minciună înconjurată de multe fapte adevărate. Și pentru că noi cunoaștem că acele fapte sunt adevărate, avem tendința să credem totul, inclusiv acea minciună. Deci între ceea ce vine de la Dumnezeu și ceea ce pare că vine de la Dumnezeu este greu să disceri. În ziua de astăzi

[10:33]mulți dintre noi poate am văzut deja foarte multe filmulețe, fotografii, texte făcute de inteligența artificială. Recunosc a trebuit să citesc și să mă documentez ca să pot să deosebesc un film real de unul din inteligent de făcut de inteligența artificială și uneori încă mă mai las păcălit. Și nu vorbesc aici de filmulețe în care vezi că vine dihorul, dă un o o dă ceva câinelui să bate palma cu el și se duce să fure găina din coteț. Nu vorbesc de personalități, politicieni, oameni pe care îi știm cu o anumită valoare morală că vin și ne spun anumite lucruri, dar în realitate nu sunt ei. Sunt filme făcute de inteligența artificială. Aici intervine la noi puterea discernământului, acea lucrare tăcută a Duhului Sfânt care ne ajută să deosebim vocea păstorului de vocile înșelătoare ale lumii. Iisus ne spune că oile lui cunosc glasul. Nu doar că l aud, îl recunosc. Cum?

[11:42]Păi, să ne imaginăm, oile aud glasul păstorului și l recunosc pentru că au trăit toată viața lor în preajma acelui păstor. Noi auzim glasul lui Iisus prin apropiere de el, prin trăirea noastră în cuvântul lui, prin citirea cuvântului, prin rugăciuni, prin ascultarea cuvântului. Discernământul este capacitatea noastră de a deosebi vocile adevărului de vocăgitoare. Nu tot ceea ce sună spiritual este sfânt. Nu tot ce este popular este biblic. Doar Duhul Sfânt ne ajută și cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu ne ajută să discernem și să deosebim între aceste lucruri. Când Adam și Eva locuiau în grădina Edenului, șarpele nu a venit cu mare tam, cu gălăgie sau amenințând cuțitul, nu. Șarpele a venit calm și i a zis: „Evei, oare a zis Dumnezeu asta?" și a băgat un a băgat îndoială în sufletul ei. Aici începe înșelarea. Când nu recunoaștem glasul Tatălui, suntem

[12:57]vulnerabili la ce ne spun unii și alții că ar fi de fapt adevărat. Da. Ori suntem, firea noastră omenească este foarte sensibilă la gâdilarea orgoliului. Când cineva ne spune ceea ce vrem să auzim, avem tendința să l credem, mai ales când ne vorbește de bine sau când ne ne tentează, ne ispitește. Eva a fost ispitită. Nu veți fi ca Dumnezeu dacă veți mânca. Dacă nu cunoști ce a zis Dumnezeu, cuvântul lui exact, orice minciună poate să pară adevăr. La fel și cu exemplul pe care l am dat mai devreme, cu Iisus în pustie, diavolul a folosit tot felul de tertipuri ca să l facă, să l ispitească, dar Iisus de fiecare dată a citat din Biblia sus scris și a rostit cuvintele exact clar, cu subiect și predicat exact cum era cuvântul. Așa putem să biruim și noi când știm, când vrem să deosebim ce este

[14:00]un cuvânt de la lume și ce este un cuvânt de la Dumnezeu, punem mâna pe Scriptură și citim sau ne întrebăm oare prin ceea ce mi se spune să fac mă apropii măcar cu un pas mai mult de Dumnezeu sau asta mă îndepărtează de Dumnezeu sau dacă nu mi dau seama nici atunci nicio problemă. Pot să întreb, pot să întreb pe cineva din biserică, un frate sau o soră mai maturi spiritual decât mine. Întotdeauna rămâne rugăciunea prin care putem să cerem încredințare că într adevăr acela este cuvântul lui Dumnezeu. În viața de zi cu zi, auzim tot felul de voci care ne spun, ne sădc îndoială în suflet și ne spun: „N are rost să mai lupți sau e dreptul tău să te răzbuni, e dreptul tău să faci lucrul ăsta". Dar toate acele voci, dacă stai și te gândești, sunt contracarate de cuvântul lui Dumnezeu care spune Domnul este aproape. Sau bunătatea biruie răul sau nu este

[15:09]ispită care să fi venit peste voi, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Chiar și la bătrânețe poate să vină ispita descurajării sau oboselii sufletești. Timpul a trecut. Mai are oare sens să mai slujesc? Să mă mai implic atât de mult? Mai ales că sunt poate am și unele probleme? Dar vocea păstorului în Psalmul 92 ne spune altceva. vor aduce roade și la bătrânețe. Dacă încă respirăm, încă suntem utili, încă putem aduce valoare. Deci, să ne rugăm, să ne încurajăm și să fim o lumină pentru alții. Discernământul nu se învață, nu

[15:57]vine peste noapte. Discernământul se dezvoltă în timp, cunoscând cuvântul, rugându ne. Așa cum un copil poate să recunoască vocea mamei într o mulțime de oameni, dacă l strigă imediat aude și se întoarce în direcția respectivă. Așa și noi putem prin rugăciune, citind cuvântul Domnului să recunoaștem și să identificăm imediat cuvântul Domnului. Vocea lumii te flatează, te ademenește, te ispitește, dar în cele din urmă te lasă. Vocea Domnului este singura care aduce adevăr, pace și viață, viață veșnică. Dar cum putem oare să l urmăm, să urmăm vocea Domnului într un mod practic? Iacov ne spune: „Fiți împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători." Nu e de ajuns să recunoaștem vocea Domnului. Trebuie să și răspundem. A asculta e un act pasiv, nu mă afectează decât pe mine. Dar dacă decid să răspund, înseamnă să trec la acțiune și asta se vede atât pentru mine cât și pentru ceilalți.

[17:11]Cum putem face asta în mod concret? Să ne aducem aminte de povestea lui Samuel când era tânăr ucenic în templu. De trei ori l a strigat Dumnezeu noaptea și de trei ori s a sculat și s a dus la preotul Eli și a zis: M ai strigat, sunt aici. Până când Eli și a dat seama că de fapt Dumnezeu îl strigă pe Samuel și i a spus, l a învățat ce să facă. Și a patra oară când l a strigat Domnul, Samuel i a răspuns: Vorbește, Doamne, căci robul tău te ascultă. Ce putem să învățăm de aici? că e nevoie de deschidere din partea noastră, disponibilitate de a răspunde. Uneori trebuie să învățăm să recunoaștem glasul și nu i doar suficient să l recunoaștem, trebuie să și răspundem. Să ne amintim și de povestea ucenicilor când erau pe corabie, pe marea învolburată și se temeau toți pentru viața lor și l au văzut înfricoșați pe Iisus cum pășea peste ape. Și Petru i a zis: „Doamne,

[18:15]dacă ești tu, poruncește mi să vin la tine pe ape. Și Iisus i a zis: „Vino." Și Petru a venit și a început să calce pe ape. Bineînțeles, până când credința s a diminuat, i a fost frică și a început să se scufunde. Dar ce învățăm de aici? E poate greu în viața noastră să luăm decizii de viață bazate doar pe credință, însă să nu ezităm. Pentru că uneori această decizie de a trece peste toate temerile și spaimele noastre, de a călca pe apele credinței, poate de fapt să fie un început nou pentru noi, să ne deschidă o viață minunată. Ca sfaturi practice pe care le putem extrage, ce putem face ca să ascultăm și să urmăm cuvântul Domnului? În primul și în primul rând să ne hrănim zilnic cu cuvântul, să citim Scriptura, chiar dacă

[19:16]nu neapărat capitole întregi, poate doar un pasaj, doar un verset, cât citim, cât putem, dar cât putem citim. Da? Dacă citim Scriptura în mod regulat, învățăm cuvântul Domnului și ne va fi mult mai ușor să discernem între ce vine de la Domnul și ce vine de la lume sau de la firea noastră pământească. Să l citim cuvântul Domnului cu inima. Să l întrebăm de fiecare dată:„Doamne, ce vrei să ne transmiți? Ce vrei să ne spui prin acest cuvânt? Un al doilea lucru este rugăciunea. Rugăciunea sinceră. Să vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune. Nu trebuie să folosim cuvinte mari. Nu trebuie să folosim fraze pompoase, învățate, formule anume, să vorbim din

[20:10]suflet, să vorbim cu cuvintele noastre, să spunem temerile noastre, să plângem dacă ne simțim slabi, să i mulțumim când ne simțim binecuvântați. Și nu în ultimul rând să l întrebăm de fiecare dată ce am auzit astăzi. Ce înseamnă, Doamne, ce am auzit astăzi la slujbă? Ce înseamnă tot ce este în viața mea? Un alt sfat este să ascultăm de sfatul fraților maturi în credință. Ori de câte ori avem îndoieli, ori de câte ori ceva ne apasă, să apelăm la sfatul unui frate mai în vârstă, la sfatul unui prezbiter sau unei surori înțelepte. este pentru noi, dacă vreți, un act de umilință, dar și o protecție. Plus că această părtășie ne învață, ne aduce un plus de înțelepciune și un ultim lucru pe care putem să l facem este să fim gata să facem ceea ce

[21:17]ne cere Domnul, chiar dacă ni se pare că este greu. Poate că vocea Domnului ne cere să iertăm pe cineva cu care suntem certați de ani de zile sau ne cere să luăm o decizie prin care renunțăm la ceva din viața noastră. Poate o relație păcătoasă, poate o stare materială mai bună, un serviciu mai bun. Poate ne cere să cerem iertare sau să începem să slujim sau pur și simplu poate ne cere doar să avem răbdare și să ne rugăm într o anumită situație. Uneori ascultarea doare, dar în timp aduce bucurie curată și libertate. În concluzie, dragi frați și surori, am vorbit astăzi despre o realitate, aceasta a unei lumi foarte zgomotoase, care ne asurzește cu

[22:08]cererile ei, o lume care ne asaltează cu opinii, cu idei, cu care o lume care vrea să ne conducă mintea, sufletul și pașii. Dar în toată această agitație, o spun din nou, există o voce care rământe blândă, fermă și adevărată. Este vocea Domnului. E o voce care ne cheamă pe nume. Nu strigă, dar este foarte pătrunzătoare. Vocea păstorului cel bun care spune:„Vino după mine". A l urma pe Hristos înseamnă să învățăm nu doar să i recunoaștem vocea, ci și să

[22:48]alegem zi de zi să l urmăm. Să îl urmăm cu ascultare, cu dragoste, cu credință. De fiecare dată când ne întrebăm în taină, înăuntrul noastră, înăuntrul nostru, Doamne, ce vrei să fac? Ce e de la tine și ce e de la lume? Să ne luăm câteva clipe de tăcere, să stăm cu inima deschisă înaintea Domnului și să i spunem: Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă. Amin.